Gala premiilor revistei „Metamorfoze”
Vizualizari : 490
Sala „Studio” a Casei de Cultura a Sindicatelor din Medgidia, a gaduit duminica, 25 mai, Gala premiilor revistei „Metamorfoze”, eveniment prezidat de profesor doctor Constantin Miu.
La manifestare au participat Ovidiu Dunareanu, presedintele USR Dobrogea, precum si scriitorii Cristian Neagu si Doru Ioan Lazar din Bucuresti. Cu aceasta ocazie s-au decernat premiile pentru colaboratorii revistei în anul scolar 2007-2008. Juriul a fost format din scriitorii: Ovidiu Dunareanu – presedinte, si Nicoleta Nicolau, Marion Manolescu, Cristian Neagu si Cosmin Stefanescu. Membrii juriului au stabilit urmatorii câstigatori:
Premiul de Excelenta - „Ion FAITER” a fost acordat Sinthiei Albulescu din Pitesti. Premiul I la sectiunea proza scurta a fost câstigat de Alexandra Emilia Bucur din Bucuresti. Oana Maria Moraru din Sibiu s-a situat pe locul II si Diana Sima din Mangalia pe locul III. Premiul I la categoria poezie a fost câstigat de Andreea Elena Neagu din Pitesti. Alexandra Emilia Bucur din Bucuresti s-a situat pe locul II si Claudia Fontin din Timisoara s-a situat pe locul III la aceeasi sectiune.
Ghiulseren Abduraman
marți, 16 iunie 2009
miercuri, 10 iunie 2009
Până la publicarea volumului de faţă,Marion Manolescu a încercat două experienţe poetice:în Pribeag printre gânduri (ediţie bilingvă,româno-franceză,editura Ex Ponto,Constanţa,2005),poetul propunea o poetică inedită pentru eul aflat în postura unui pribeag pe tărâmul gândurilor .Autorul relua câteva teme biblice,pe care le prelucra ,evidenţiind astfel condiţia omului modern-aceea a unui pribeag ,(fie el şi printre gânduri),în căutarea sinelui.In Frumuseţea clipei (editura Metafora ,Constanţa,2005),poetica privirii era indisolubil legată de cea a gândului ,acesta din urmă fiind ales de poet spre a complini vidul sufletesc.
Creaţiile acestui volum topesc în creuzetul sufletului experienţele lirice anterioare,relevând un poet impressionist.Unele doar visate,minunăţiile Parisului se dezvăluie admiratorului de frumos mai la tot pasul.Frumuseţea le este augmentată şi de lumina din ochii privitorului.
Pentru cititor-compagnon d’un voyage imaginaire,poetica privirii este” biletul de intrare “ în Luvrul sufletului ,pentru că toate locurile/obiectivele cultural-istorice din Franţa sunt văzute de autor cu ochii inimii.
Prof.Dr.Constantin Miu (pe coperta a IV-a a volumului Braţele destinului/Les bras du destin)Ed.Ex Ponto,Constanţa,2008
Creaţiile acestui volum topesc în creuzetul sufletului experienţele lirice anterioare,relevând un poet impressionist.Unele doar visate,minunăţiile Parisului se dezvăluie admiratorului de frumos mai la tot pasul.Frumuseţea le este augmentată şi de lumina din ochii privitorului.
Pentru cititor-compagnon d’un voyage imaginaire,poetica privirii este” biletul de intrare “ în Luvrul sufletului ,pentru că toate locurile/obiectivele cultural-istorice din Franţa sunt văzute de autor cu ochii inimii.
Prof.Dr.Constantin Miu (pe coperta a IV-a a volumului Braţele destinului/Les bras du destin)Ed.Ex Ponto,Constanţa,2008
Marion Manolescu
Pribeag printre gânduri
Exilé parmi les pensées
EX PONTO Constanta 2005
Motto : « Câştigătorul nu ia nimic »
“Le gagnant ne prend rien”
Ernest Hemingway
Facerea
Ivită
în Vinerea Mare
lumea din mine
e o greseală
de la prima
până la ultima
prefacătorie
si-n propria-mi
piele
sunt
cu voia celui
ce mă zăreşte
de sus
călator pribeag
intre
gânduri
La Genèse
Apparu
le Vendredi Saint
le monde
qui est en moi
est une faute
de la première
jusqu’à la dernière
dissimulation feinte
et dans ma propre peau
je suis
avec la grâce
de Celui qui me regarde
d’en haut
voyageur exilé
parmi
mes pensées
Fiat lux
« Şi a fost seară
şi a fost dimineaţă »
In noapte
întuneric
si teamă
Când mă tem
culeg îndoială
Când mă îndoiesc
rămân întuneric
Dacă mă pipăi
sunt
lumina orbului
rătăcit
între
gânduri
Fiat lux
“Et il y avait la nuit
et il y avait le matin »
Dans la nuit
obscurité
et peur
Quand j’ai peur
je cueille l’incertitude
Quand je doute
je reste obscurité
Si tu me touches
je suis
la lumière
de l’aveugle
exilé
entre ses pensées
Intre Α şi Ώ
« La început a fost
cuvântul »
In cuvânt
sensuri ascunse
pǎcate
trufie
Dacǎ alung
cuvântul
rǎmân mut
Dacǎ risipesc
înţelesul
rămân noapte
peste
început
şi sfârşit
Entre Α et Ώ
« Au débout a été
la parole »
Dans la parole
des sens cachés
des péchés
et orgueil
Si je chasse
la parole
je reste muet
Si je gaspille
les sens
je reste nuit
au -dessus
du commencement
et de la fin
Prizonier
« Cuvântul ne-a fost dat
Să ne ascundem gândul »
In gând
ascund o pasăre
cu aripi
deschise
In aripi
culori
sărbătoare
dorinţă
Când mă ascund
de mine
pasărea îşi ia
zborul
şi rămân jertfă
peste
cuvânt
Prisonnier
« La parole a été donnée à l’homme
pour déguiser la pensée »
Dans mes pensées
je cache un oiseau
avec les ailes
ouvertes
Dans les ailes
couleurs
fêtes
désirs
Quand je me cache
de moi même
l’oiseau
s’envole
et je reste
sacrifice
au-dessus
de la parole
Ziua a treia
“ …şi pomi care să dea
rod cu sămânţă…”
Copacii ştiu
când
să-nfrunzească
Copacii ştiu
când
să dea rod
numai eu
nu ştiu
să fiu rodul
şi nici nu ştiu
cum
si când
să-nfrunzesc
La troisième journée
« …et des arbres qui aient
des fruits et des grains… »
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des feuilles
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des fruits
Mais moi
je ne connais pas le grain
et je ne sais pas
quand
et comment
me couvrir
de tes feuilles
Un alt Eden
“ Iară din pomul acesta
să nu mănânci”
Pomul adăpostea
numai păsări
Sarpele
mi-a dăruit
ecoul nopţii
şi a plecat
să inventeze
mărul
De atunci mă tem
să nu devin
liber
ca pasărea
cerului
Un autre Eden
« Il est défendu de manger
les fruits de cet arbre »
L’arbre abritait
seulement des oiseaux
Le serpent m’a fait cadeau
de l’écho de la nuit
et il est parti
inventer
la pomme
Dès lors
j’ai peur
de ne pas devenir
libre
comme l’oiseau
du ciel
Ziua a şasea
« Săfacem om după chipul
Si asemănarea Noastră”
Bate Dumnezeu
din poartă
în poartă
cheamă copiii
si le dă soartă
Soarta e soartă
n-ai ce să-i faci
ziua-i a şasea
si sunt
şase
draci
La sixième journée
« Faison maintenant l’Homme
selon notre visage »
Dieu frappe de porte
en porte
et appelle
les enfants
pour leur prédire
le destin
Le sort c’est le sort
et on ne peut rien faire
contre la sixième journée
où se sont cachés aussi
les six démons
de l’enfer
Adam
« …m-a ademenit
şi eu am mâncat”
Am gustat
si-am învăţat
să fiu şarpe
să pot
unelti
rostogolirea
pietrei
şi drumul
gândului
ascuns
în viclenia
tăcerii
Adam
“Grande a été la tentation
et j’en ai mangé »
J’ai mangé
et j’ai appris
à être serpent
pour pouvoir
comploter contre
le roulement
de la pierre
et le chemin
de la pensée
cachée
dans la perfidie
du silence
Joc întrerupt
« Să nu-ţi faci chip cioplit »
Nu ştiam
nici un cântec
Mă închinam
pietrei
şi pasului
ce mă purta
între mine
Icoană mi-a fost
clarul de lună
până când
Duhul
te-a răsărit
os din os
primăvară
Jeu interrompu
“Que tu ne te fasse pas
de visage sculpté »
Je ne connaissais
aucune chanson
Je ne priais
qu’au pas
qui me portait
entre moi
J’ai eu comme icône
le claire de la lune
jusq’à ce que
le Saint Esprit
t’ait fait surgir
de mon os
printemps
Eva
« Slăbiciune,numele tău
e femeie »
Când şi când
îmi arunci
o floare de iris
Mă bucur
îmbătat
de triumf
şi zâmbetul meu
iţi colorează
gândul
făcător de minuni
cu două gropiţe-n
obraji
Eve
« Faiblesse,ton nom
est femme «
De temps en temps
tu me jettes
une fleur d’iris
Je me réjouis
ennivré
de triomphe
et mon sourire
colorie
ta pensée
creatrice de merveilles
avec deux fossettes
aux joues
Izgonirea
"Am auzit glasul tău
şi m-am temut
căci sunt gol”
Un gând de şarpe
mă goleşte
de drum
De drum mă tem
şi-i învăţ
viclenia
Când nu mai văd
cad în ispită
şi mă ademenesc
între oameni
păcat
incolăcit
pe o creangă
de măr
La proscription
« J’ai entendu ta voix
et j’ai eu peur
car j’etais nu »
Une pensée de serpent
vide
mon chemin
J’ai peur du chemin
et j’apprends
sa perfidie
Quand je ne vois plus
je deviens tentation
et je glisse
entre les hommes
péché
enroulé
sur une branche
de pommier
Sodoma şi Gomora
« S ă nu întorci faţa ta…”
Nu-ţi întoarce faţa
că mi se vede
păcatul şi strâmbatea
Nu-ţi întoarce ochii
că mi se vede
desfrâul
şi ura
Nu-ţi întoarce privirea
că mi se vede
nemărginirea
şi visul
Eu sunt Sodoma
Eu sunt Gomora
Vreau să trăiesc
nu să rămân
veşnicie
Sodome et Gomorhe
“Ne tourne pas ton visage”
Ne tourne pas ton visage
Tu vas voir mon péché
et l’injustice
Ne tourne pas tes yeux
Tu vas voir ma débauche
et la haine
Ne tourne pas tes regards
Tu vas voir mon immansité
Et le rêve
C’est moi Sodome
C’est moi Gomorhe
Je veux vivre
et non pas rester
éternité
Potopul
O arcă-
potop de gânduri
mă poartă
pe urme
de resemnare
şi fiecare val
ce-mi loveşte
mirarea-ncordată
de ţărmuri
mă-ndepărtează
de tine
vârful meu
de Ararat
Le déluge
Une arche-
déluge
de pensées-
me porte
sur les traces
de la résignation
et chaque flot
qui frappe
mes inquiètudes
contre les bords
m’ éloigne
de toi
ma cime
d’Ararat
Turnul Babel
« …s-a numit cetatea aceea
Babilon(amestecarea)”
Cine seamănă vânt
culege virtute
îndoiala e ceva
de pripas
fără mânie
mă trezesc părtinire
din minciună sunt
tot ce-a rămas
Din nimic se naşte
speranţa
sub zdrenţe mă ascund
trădător
dati-i Cezarului
nenorocirea
mă tem de greci
deşi nu-s dator
La Tour de Babel
« …et on a nommé cette cité-là
Babilon(le mélange)
Qui sème le vent
cueille la vertu
le doute est quelque chose
d’ égaré
sans colère
je deviens injustice
je suis tout ce qui reste
du mensonge
L’espoire naît de rien
sous les haillons
je me cache
comme un traître
donez à Caesar
les misères
j’ai peur des Grecs
même si je ne suis pas
tributaire
Moise
Nu-mi promite
pământ
Pământul oricum
mă va înghiţi
Nu-mi promite
legi
Legea oricum
o voi încălca
Promite-mi iubire
Noaptea voi fi
stâlp de foc
şi ziua căutându-te
voi fumega
Moïse
Ne me promets pas
la terre
De toutes façons
la terre
va m’engloutir
Ne me promets pas
des lois
De toutes façons
la loi
je vais l’ignorer
Promets-moi l’amour
Pendant la nuit
je serai pilier de feu
pendant la journée
en te cherchant
je deviendrai fumée
Iov
« Domnul a dat
Domnul a luat »
Din lut
m-ai născut
pământ
făgăduit
din aer
suflet
dus
şi jelit
Cu ce mi-ai dat
simt
că-s iubit
Cu ce mi-ai luat
mă simt
tâlhărit
Josué
“Dieu a donné
Dieu a pris
Que son nom soit béni »
De l’argile
tu m’as mis au monde
terre promise
De l’air
tu m’as fait
âme mortelle
et affligée
Avec ce que tu m’as donné
Je me sens aimé
Avec ce que tu
m’a pris
je me sens
dépouillé
Nu sunt ce par a fi
« Tot cel ce va ucide
Pe Cain înşeptit va plăti »
În mine Abel
În mine Cain
Dacă-l ucid pe Cain
mi se vede
bunătatea-n privire
Dacă-l ucid pe Abel
mi se citeşte
invidia-n ochi
Când mă adun
devin îndoială
şi nu mai ştiu
pe care dintre ei
să-l ucid
Je ne sius pas ce que le fais semblant
« Celui qui va tuer Caïn
Va payer sept fois plus »
Je suis Abel
Je suis Caïn
Si je tue Caïn
on voit la bonté
dans mes yeux
Si je tue Abel
on lit la jalousie
dans mes regards
Quand je me recueille
je deviens doute
et je ne sais pas
lequel d’entre eux
tuer
Horeb-muntele lui Dumnezeu
Lui Paulo Coelho
“În fiecare din noi
există un munte”
“Al cincilea munte”
există în mine
“Al cincilea munte”
există în noi
Când muntele doarme
sunt plin de mândrie
când muntele frige
mă scol din noroi
Când muntele fumegă
şi cerul e greu
se naşte în mine
un alt fariseu
Horeb-le mont du Dieu
À Paulo Coelho
“Chacun d’entre nous
porte en soi une montagne »
« La cinquième montagne »
est en moi
« La cinquième montagne »
est en nous
Quand la montagne dort
je suis bien fier
quand la montagne brûle
je me lève de la boue
Quand la montagne fume
et que le ciel est lourd
alors naît en moi
un autre pharisien
Fiul risipior
« Am fost plecat
Dar m-am întors”
M-am risipit drum
şi m-am întors
cărare ascunsă
M-am risipit gând
şi m-am întors
cu neîmplinirea
sub tălpi
M-am risipit speranţă
şi m-am întors
în cutia Pandorei
Intinde-mi braţele
şi mă voi risipi
pustiit
între ele
Le Fils errant
« Je fus parti mais
je suis revenu »
Je me suis dissipé chemin
et je suis revenu
sentier caché
Je me suis dissipé pensée
Et je suis revenu
les malheurs
sous les talons
Je me suis dissipé espoir
et je suis revenu
dans la boîte de Pandore
Ouvre tes bras
et je vais me dissipé
ravagé
entre eux
Samson şi iscoada
« Briciul nu s-a atins
de capul meu… »
Mă descoşi curioasă
să-mi desfaci
taina ce-mi macină
somnul
Mă despici
fir în patru
să-mi adormi
visul nebun
Nu-mi cere s-ascut
briciul
pe piatra iubirii
pe cei filisteni
şi orb
mă răzbun
Samson et l’espionne
« Le rasoir n’a pas
touché ma tête »
Tu m’épies
pour découvrir
le secret qui ronge
mon sommeil
Tu coupes mes
cheveux en quatre
pour endormir
mon rêve fou
Ne me demande pas
d’aiguser le rasoir
sur la pierre de l’amour
contre les Philistins
même aveuglé
je me vengerai
Psalm
« Pleacă urechea ta
şi mă ascultă »
Când te chem
mi se destramă
făţărnicia
Dacă te strig
mă destramă
necazul
Cănd nu mă auzi
stiu că îmi vezi
disperarea
Dacă nu mă vezi
ştiu că îmi auzi
neputinţa
şi totuşi mă laşi
să rămân destrămat
de pofte haine
Psaume
« Approche ton oreille
Pour m’entendre »
Quand je t’appele
je suis déchiré
par l’hypocrisie
Si je crie après toi
je suis déchiré
par le malheur
Quand tu ne m’entends pas
je sais que tu vois
mon désespoir
Si tu ne me vois pas
je sais que tu entends
mon impuissance
et pourtant
tu me laisses
être déchirer
par des désirs
haineux
Demitizare
« Aşa a născut,
fecioară,Maria »
Himenul timpului
a rămas
nestrăpuns
sămânţă de cer
după el s-a ascuns
Minunea se-ntâmplă
şi azi
câte-odat
când himenul vremii
e vinovat
Timpul cel vechi
l-a născut pe Cristos
timpul de astăzi
pe cel păcătos
Mythe démoli
« C’est comme ça qu’elle a
accouché,la Vierge Marie »
L’hymen du temps
estresté
impénétrable
grain de ciel
s’est caché
derrière
Le miracle se passe
aujourd’hui même
quand l’hymen coupable
est accusé
Les vieux temps
ont accouché de Jésus
le temps de nos jours
accusé aussi
a fait naître
le pauvre maudit
Ecce homo
« Somnul raţiunii
naşte montri »
In monstru
tiranie
ură
şi întuneric
Alung somnul
şi rămân
vis de mărire
Imprăştii ura
şi rămân tiran
ascnus între gânduri
Monstrul nu-l pot
alunga
Trebuie doar
să-l înving
Ecce homo
“Le sommeil de la raison
naît des monstres »
Dans le monstre
tyrannie
haine
et obscurité
Je chasse le sommeil
et je me retrouve
rêve de grandeur
Je dissipe la haine
et je me découvre tyran
caché parmi mes pensées
Le monste
je ne peut pas le chasser
Je dois
le vaincre
Sărac cel cu duhul
« Scopul scuză mijloacele »
In scop
interes şi mărire
In interes
înşelăciune
minciună
Dac- aş linguşi
mi-ar rămâne
viclenia-n privire
Dac-aş înşela
aş rămâne
şarpe în suflet
Dac-aş minţi
aş rămâne trădare
pe drumul Golgotei
şi-aş fi nefericit
cu aşa fericire
Pauvre d’esprit
“La fin justifie les moyens”
Dans la fin
intérêt et grandeur
Dans l’intérêt
tromperie
et mensonge
Si je flattais
la perfidie resterait
dans mes yeux
Si je trompais
le serpent
resterait
dans mon âme
Si je mentais
je serais trahison
sur le chemin de Golghota
et je serais malhereux
d’un tel bonheur
Schimbarea la faţă
« Homo homini lupus »
Cu ochi de lup
mă pândesc
când vine necazul
Cu dinţi de lup
muşcă dorul
când treci
Cu gheare de lup
trăiesc şi mă bat
când lupul viclean
îşi ascunde în mine
povestea uitată
cu părul
schimbat
Le changement de visage
“Homo homini lupus”
Je me guette
avec des yeux de loup
quand le malheur arrive
Avec des dents de loup
mord l’amour
quand tu passes
Avec des griffes de loup
je vis et je lutte
quand le vilain loup
veut cacher en moi
le conte oublié
du loup
qui mourut
dans sa peau
Intrarea în Ierusalim
« Dacă vor tăcea aceştia
pietrele vor striga »
Să nu taci
că voi deveni piatră
şi nu voi striga
Să nu strigi
că voi fi
de piatră
şi voi tăcea
Dacă ai ceva
pe suflet
spune acum să nu-ţi rămână
tăcerea
gând
vinovat
L’entrée à Jerusalem
« Si ceux-ci se taisent
Les pierres crieront »
Ne te tais pas
Je deviendrai pierre
et je ne vais pas crie
Ne crie pas
Je serais pierre
et je vais me taire
Si tu as quelque chose
sur ton coeur
dis-le maintenaant
pour que ton silence
ne reste pas
pensée coupable
de malheur
Cina de pe urmă
Pâinea şi vinul
mă adună
în cină
de taină
Pâinea
mi-e trupul
vinul
mi-e sânge
Mănâncă-mă
din priviri
până ce
vei trăda
şi bea-mă
până ce
mă vei
plânge
La Cène
Le pain et le vin
me rassemble
en Cène
Le pain
est mon corps
le vin
est mon sang
Mange-moi
des yeux
jusqu’à ce que
tu me trahisse
et bois-moi
jusqu’à ce que
tu pleurs
sur moi
Iudă
« Pe cine am să îmbrăţişez
acela este »
Nu mă îmbrăţişa
cu visul
să rămân gând
Nu mă îmbrăţişa
cu gândul
să rămân vis
Dacă sunt de vânzare
vinde-mă
la tarabă
iluzie
pescarului
de suflete
Singur
nu mă pot lumina
Poate El
Judas
“Celui que je vais embrasser
sera Lui”
Ne m’embrasse pas
avec ton rêve
Je resterai une pensée
Ne m’embrasse pas
avec ta pensée
Je resterai un rêve
Si je suis à vendre
vends-moi
sur le comptoir
-ilusion-
au pêcheur des âmes
Seul e ne peut pas
m’illuminer
Peut-être Lui
Pilat
« Eu nu găsesc în el nici o vină »
Nu m-ai găsit vinovat
că albul e negru
Intre ele există
o dungă de gri
Nu m-ai găsit vinovat
că-ncerc să schimb jocul
Intre locuri există
necazuri şi bucurii
Şi dacă totuşi trebuie
să fiu vinovat
ridică piatra
sau schimbă-mă
cu Barabas
dar eu n-o să fiu apa
în care
să te speli tu
pe mâini
Pilate
« Je ne lui trouve aucune faute »
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que le blanc est noir
Entre eux il y a toujours
une rayure de gris
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que j’essaie de changer le jeu
Entre les jeux il y a toujours
des joies et des malheurs
Si tu veux pourtant
que je sois coupable
lève la pierre
ou change-moi
avec Barabas
mais je ne serai l’eau
avec laquelle
tu laveras
tes mains
Răstignirea
Nu-mi pot
învhipui
spovedania ta
întreruptă
de lacrimi
şi remuşcare
Ar fi
ca şi cum
ar plânge
de dor
Iisus
răstignit
în vitralii
La crucifixion
Je ne peux pas
m’imaginer
ta confession
interompue
de larmes
et de remords
Ce serait
comme si Jésus
avait pleuré
crucifié
dans les vitraux
de l’amour
Toma
« Adu degetul tău încoace
să vezi mâimile mele »
Pume degetul pe rană
şi –ai să mă vezi
crucificat
în iubire
Pune degetul pe rană
şi-ai să mă vezi
răstignit
în speranţă
Dacă nu vezi
adună-mă durere
în pumn
şi pune-mi
coroană
de spini
Thomas
“Mets ton doigt pour que
tu vois mes plaies »
Mets ton doigt sur ma plaie
et tu me verras
crucifié
d’avoir trop aimé
Mets ton doigt sur ma blessure
et tu me verras
mis en croix-
espérance
Si tu ne vois pas
ramasse-moi
douleur
dans ton poing
et mrts-moi
une couronne
d’épines
Regret
« Nu toţi cei chemaţi
sunt aleşi »
M-ai chemat
pe nume-Ion-
şi-ai vrut
să-ţi fiu cuvânt
M-ai chemat
cu privirea
şi ai vrut
să-ţi fiu gând
Gândul
ţi s-a ascuns
într-un ochi
şi m-ai lasat
să curg
lacrimă
pe obraz
Regret
“Il y a beaucoup d’applés
et peu d’élus”
Tu m’as appelé
par mon nom-Ion-
et tu as voulu que je sois
ta parole
Tu m’as appelé
de ton regard doux
et tu as voulu
que je sois
ta pensée
Mais ta pensée
s’est cachée
dans un oeil
et tu m’as laissé
couler
larme
sur la joue
Drum
« Bete şi ţi se va deschide »
Uşi bătute în cuie
mă adună
în pocăinţă
Toiagul meu
de sprijin
întinereşte gânduri
abătute-n revoltă
de drum
dar tu cu un semn
mă faci să aleg
drept cărare
linia
vieţii
Chemin
« Frappe et on t’ouvrira »
Des portes clouées
me mettent
en pénitence
Mon sceptre
d’appui
rajeunit mes pensées
écartées en révolte
et d’un signe
tu me fais
choisir
comme chemin
la ligne
de la vie
de ta paume
Perspectivă 1
« Cere şi ţi se va da »
Ţi-am cerut privirea
şi tu mi-ai dăruit
îndoiala
Ţi-am cerut noaptea
şi tu mi-ai dăruit
vis
Amăgirea nu o cerşesc
Ai grijă să nu rămân
“amintire-
raiul din care
nu mă poţi
alunga”
dar din care pot
să pândesc
Perspective 1
“Demande et tu en auras”
J’ai demande ton regard
et tu m’as donné
l’incertitude
J’ai demandé ta nuit
et tu m’as donné
le rêve
La tromperie
je ne la quemande pas
Fais attention
que je ne deviens pas
« souvenir-
le paradis d’où
tu ne peut pas
me chasser »
mais d’où je peut
être aux aguets
Perspectivă 2
« Să nu doreşti bunul
aproapelui tău »
Imi doresc ochii tăi
şi poate invidia
Imi doresc pământul
pe care îl calci
şi pote mândria
Imi doresc
să-ţi câştig încrederea
şi poate speranţă
un pic
Oricum
toate fiind
câştigate
“câştigătorul
nu ia nimic”
Perspective 2
“Il est interdit de désirer
le bien de tes proches »
J’ai désiré tes yeux
et peut-être ton envie
J’ai désiré la tere
sur laquelle tu marchais
et peut-être ta fierté
J’ai désiré
gagner ta confiance
et un peu
d’espérance
De toutes façons
« le gagnant
ne prend rien »
ou peut-être
un peu
de souffrance
Perspectivă 3
Ţi-am spus adevărul
şi am stârnit
furtuna
Mi-ai povestit coşmarul
şi ţi-am făcut
rugăciuni
credinţă
şi zeu
Alungă-mă în pustie
Uite-eu îţi dau piatra
nu vreau să fiu
de-a pururi
« profet
în satul meu »
Perspective 3
Je t’ai dit la vérité
et j’ai déclanché
l’orage
Tu m’as raconté
tes cauchemars
et j’ai inventé pour toi
des prièrs
la croyance
et Dieu
Chasse-moi dans le désert
Tiens, je te donne la pierre
Je ne veux pas rester
à jamais
« prophète
dans mon pays »
Pantha rhei
« Totul curge »
şi eu nu mai ştiu
pe unde să curg
Nimicul mă scoate afară
din matcă
şi nu mai găsesc nicăieri
focul
care să-m frigă
sensul venelor
încordate
în creştet
Pesemne
trebuie
să curg
înapoi
Pantha rhei
“Le tout coule”
et moi je ne sais plus
par où couler
Un rien
me fait sortir
de ma rivière
et je ne trouve nulle part
le feu
qui puisse brûler
le sens de mes veines
raidies
au sommet de ma tête
A ce qu’il parait
je dois revenir
à ma source
Eu,alt Ulise
« Cine are urechi de auzit
să audă »
M-am legat de catarg
să aud şi să văd
dar n-am pipăit
Vâslaşilor
le-am turmat
ceară-n urechi
să vadă că adevărul
nu-i pentru toţi
Cănd sunt
“între Scylla şi Charybda”
văd
aud
dar nu înţeleg
Moi,un autre Ulysse
« A bon entendeur,salut »
Je me suis attaché au mât
pour entendre et pour voir
mais je n’ai pas saisi
Aux bateliers,j’ai versé
de la cire aux oreilles
pour qu’ils voient
que la vérité
n’est pas pour tous
Quand je suis
« entre Scylla et Charybda »
je vois
j’entends
mais je ne peut pas
comprendre
Pas pentru doi
« Cunoaşte-te
pe tine însuţi »
Mă scult
pe mine-
o lume tăcută
între lumi
prefăcute-
şi-mi dau gândul
cu un pas înapoi
să-ţi fac loc
în inima
mea
Pas de deux
« Connais-toi ,toi-même »
Je m’écoutt
moi-même
-un monde silencieux
entre mondes
hypocrites-
et je recule
d’un pas
ma pensée
pour te faire
de la place
dans mon
coeur
Vae victis
Nu arunc piatra
să-ţi pedepsesc
necredinţa
« Cuvântul rostit
nu mai poţi
să-l opreşti »
Iţi arunc
pe cântar
egoismul,
mândria
şi-ţi cer cu iubire
înzecit
să plăteşti
Vae victis
Je ne jette pas la pierre
pour punir
ton infidélité
« La parole une fois envolée
ne peut plus être
rapplée »
Je jette sur la balance
l’égoisme,
la fierté
et j’exige
que tu paies
en amour
dix foix plus
Ave Caesar
« Zarurile au fost
aruncate »
In zar
noroc
şi iluzii
Dacă arunc zarul
rămân
fără speranţă
Făuresc iluzii
şi trec mai uşor
Rubiconul
Norocul
n-am cum
să-l arunc
Pentru mine
a jucat
Dumnezeu
Ave Caesar
“Les dés sont jetés”
Dans le dé
chance
et illusion
Si je jette les dés
je reste
sans espoir
Je me fais
des illusions
et je passe
plus facilement
le Roubicon
La chance
je ne peut plus
la jeter
Pour moi
c’est Dieu
qui a joué
Am fost în Arcadia
“ Am venit
am văzut
am învins”
Am venit
şi drumul
m-a înhămat
cal la căruţă
Am văzut
şi-am învăţat
să fiu
să rămân
Victoria e doar
amăgire
Vreau înapoi
praful sub tălpi
şi “zăpezile” mele
“de altădat”
J’ai été en Arcadie
« Veni,vidi,vinci »
Je suis venu au monde
et le chemin
m’a harnaché
cheval au chariot
J’ai vu
et j’ai appris
à être
à rester
La victoire
c’est une illusion
Je veux sentir de nouveau
la poussière
sous mes pieds
et mes belles « neiges
d’antan »
Sunt
“A fi sau a nu fi,
iată întrebarea”
Sunt invidia şi ura
sunt mânia
şi vanitatea
Sunt trufia şi egoismul
sunt făţărnicia
şi duşmănia
Sunt cinstea şi adevărul
sunt iubirea
şi bunătatea
Şi mai sunt
pe dealul Golgotei
pe care îl urc şi cobor
“tristeţea de-a fi”
risipit
între mine
şi Dumnezeu
Etre
“To be or not to be”
Je suis l’envie et la haine
je suis la cloère
et la vanité
Je suis l’orgueil et l’égoïsme
je suis l’hypocrisie
et l’inimitié
Je suis l’honnêtete et la vérité
je suis l’amour
et la bonté
et je suis encore
sur le chemin de Golgotha
que je monte et descends
« la tristesse d’être »
égaré entre moi
et Dieu
E pur si muove
De teamă
mă ascund
adevăr
după uşa
dezamăgirii
Cine sunt
De ce nu recunosc
drumul
Şi dacă nebunia
începe
cu vicleşugul
cuvântului
înalţă-mă
să ard
rug
E pur si muove
De peur
je me cache
derrière la porte
de la déception
Qui suis-je
Pourquoi
je ne reconnaispas
le chemin
Et si la folie
commence
avec la perfidie
du mot
élève-moi
que je brûle
bûcher brûlant
Preludiu
« La donna e mobile »
O întâmplare
măruntă
mă dezvăluie
dor
Tu-Evă-
ştii bine
ce spun
ochii mei
şi-mi furi
cântecul
clipei
Prélude
“La donna e mobile”
Un événement
insignifiant
me révèle
nostalgie
Toi-Eve-
tu sais bien
ce que
mes yeux
disent
et tu voles
la chanson
de mon âme
Ana lui Manole
« Miazănoapte şi
miazăzi tu ai zidit »
Zideşte-mi gândul
în miazăzi
să stăpânesc
frigul mâniei
Zideşte-mi privirea
în miazănoapte
să poţi simţi
căldura iubirii
Când ai să-mi zideşti
sufletul
cu fărădelegile lui
jur să rămân
mânăstire
Anne – la femme de Manolé
« Septentrion et midi
tu as bâti »
Emmure ma pensée
dans le midi
pour que je maîtrise
le froide la colère
Emmure mon regard
au septentrion
pour que je sente
la chaleur de l’amour
Quand tu emmureras
mon âme
avec ses bassesses
je fais serment
de devenir
monastère
C’est la vie
Imi trebuie rana
aceasta
să învăţ singur
drumul
să descopăr
singur
minunea
Ştiu că există
izvorul
ştiu că există
fântâna
nerănit însă
pasul
nu mă poate
purta
într-acolo
C’est la vie
J’ai besoin de cette blessure
pour apprendre
tout seul
le chemin
pour découvrir
tout seul
la merveille
Je sais qu’il y a
la source
Je sais qu’il y a
la fontaine
mais sans blessure
mon pied
ne peut pas
me porter
jusque-là
Cearcăn
« Dacă iubire nu e
nimic nu e »
In iubire
cuvânt neîntors
mângâiere
şi vise
Fără mângâiere
mi-aş rămâne
străin
Fără vis
aş putea deveni
ură
Fără cuvânt
timpul
ar ră mâne neant
şi nu aş putea
să spun te iubesc
Cerne
“S’il n’y a pas d’amour
il n’y a rien »
Dans l’amour
parole tenue
caresses
et rêves
Sans caresses
je serais
étanger
à moi-même
Sans rêves
je pourrais devenir
haine
Sans paroles
le temps
serait néant
et je ne pourrais pas
te dire
que je t’aime
Vis nebun
« Ochii sunt oglinda sufletului »
O undă-
gând complicat-
îmi reflectă privirea
-niciodată aceeaşi-
în cristalul
unei oglinzi
imaginare
Şi-n sufletul meu trădat
strălucirea unei elice
invizibile
învârte
nebunia
dezrobirii mele
de tine
care erai
icoana
lui Dumnezeu
Prix spécial du Jury,à la 10-e semaine de la
Francophonie,mars 2005,Constantza
Rêve fou
« Les yeux sont le miroir de l’âme »
Une ondelette-
pensée
d’une complexité
non pas élémentaire
reflète
mes yeux-
variation
jamais la même-
dans le cristal
d’un miroir
imaginaire
Et dans mon âme trahie
le rayonnement
d’une hélice invisible
fait tourner
la folie
de mon désenchevêtrement
de toi
qui étais
l’icône
de Dieu
Deşertăciune
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
şi ca să fiu
colţ
de eternitate
scriu
poezii
Vanité
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
et
pour que
je puisse
rester
coin d’éternité
j’écris
des vers
Judecata de apoi 6
« Flămând am fost
şi tu mi-ai dat să mănânc”
Flămând am fost
şi tu mi-ai dat
trupul tău
Flămândă ai fost
şi ţi-am dat
sufletul meu
Şi de atunci
am fost
osândiţi
să fim
trup
şi
suflet
Le jugement dernier 6
“Je fus affamé et tu m’as
donné à manger »
Je fus affamé
et tu m’as donné
ton corps
Tu fus affamée
et je t’ai donné
mon âme
Depuis
nous avons été
condamnés
d’être
corps
et âme
Judecata de apoi 5
« Insetat am fost
şi mi-ai dat să beau »
Insetat am fost
şi mi-ai dat
roua ochilor tăi
Insetată ai fost
şi ţi-am dat
lacrimi
pe obraz
Tu ai rămas
însetată de sete
Eu
am rămas
sete de noi
Le jugement dernier 5
“Assoiffé je fus et tu
m’as donné à boire »
J’ai été assoiffé
et tu m’as donné
la rosée de tes yeux
Tu as été assoiffée
et je t’ai donné
une larme
sur la joue
Tu es toujours
assoiffée par la soif
Moi,je suis resté
assoiffé
de notre amour
Judecata de apoi 4
« Străin am fost
şi tu m-ai primit »
Străin am fost
şi mi-ai făcut loc
în cântecul tău
Străină ai fost
şi te-am primit
să fim orchestră
în doi
Tu să fii flaut
Eu
mereu
să te caut
Le jugement dernier 4
« Etranger je fus
Et tu m’as accueilli »
J’ai été étranger
et toi
tu m’as fait une place
dans ta chanson
Tu as été étrangère
et moi
je t’ai accueillie
pour faire
un orchestre
à deux
Que tu sois flûte
Que je sois
l’air
Judecata de apoi 3
“ Gol am fost
şi m-ai îmbrăcat”
Gol am fost
şi tu
mi-ai îmbrăcat
gândul ciudat
Imbrăcată ai fost
şi eu
cu privirea
te-am dezbrăcat
Tu vei fi iertată
Eu
voi fi
condamnat
Le jugement dernier 3
« Nu je fus et toi
tu m’as habillé »
J’ai été nu
et tu t’es habillée
de mes pensées
Tu étais habillée
et je t’ai déshabillée
de mes regards
Toi
tu seras pardonnée
Moi
je serai
condamné
Judecata de apoi 2
« Bolnav am fost
şi m-ai cercetat »
Bolnav am fost
de tine
şi tu
m-ai îngrijit
Bolnavă ai fost
de mine
şi eu
te-am primenit
Tu m-ai ţinut tare
Eu
te-am
întărit
Le jugement dernier 2
« Malade je fus
et tu m’as soigné »
J’ai été malade
de toi
et tu as soigné
mon amour
Tu étais malade
de moi
et je t’ai renouvellé
les pensées
Tu m’as rendu fort
Moi
je t’ai
fortifiée
Judecata de apoi 1
« In temniţă am fost
şi ai venit la mine »
Intemniţat am fost
în gândurile tale
şi n-am evadat
Intemniţată ai fost
în dorurile mele
şi nu ai fugit
Eu nu voi fi
comdamnat
de-naltă trădare
Tu n-ai să fii
osândită
că nu m-ai jertfit
Le jugement dernier 1
« En prison je fus
et tu m’as rendu visite »
J’ai été emprisonné
dans tes pensées
et je ne me suis pas évadé
Tu étais emprisonnée
dans mes désires
et tu ne t’es pas enfuie
Je ne serai pas
condamné
de haute trahison
Tu ne seras pas
punie
de ne pas m’avoir
sacrifié
Vinovăţie
« Cei din urmă
vor fi cei dintâi”
Nu voi fi primul
care stârneşte ura
să nu fiu
păcatul celor dintâi
Nu voi fi primul
care pedepseşte păcatul
să nu fiu
ura celor dintâi
Dacă va trebui
să fiu
cel de pe urmă
am să-ţi fur
gândul
mintea
şi sufletul
să fiu vinovăţia
de-a fi primul
pentru care
să plângi
Culpabilité
“Les derniers seront les premiers”
Je ne serai pas le premier
à soulever la haine
pour que je ne sois pas
le péché des premiers
Je ne serai pas le premier
qui punisse le péché
pour ne pas être
la haine des premiers
S’il faut
que je sois le dernier
je volerai
ta pensée
ta mémoire
et ton âme
pour être la culpabilité
d’être le premier
pour lequel
tu pleureras
Pribeag printre gânduri
Exilé parmi les pensées
EX PONTO Constanta 2005
Motto : « Câştigătorul nu ia nimic »
“Le gagnant ne prend rien”
Ernest Hemingway
Facerea
Ivită
în Vinerea Mare
lumea din mine
e o greseală
de la prima
până la ultima
prefacătorie
si-n propria-mi
piele
sunt
cu voia celui
ce mă zăreşte
de sus
călator pribeag
intre
gânduri
La Genèse
Apparu
le Vendredi Saint
le monde
qui est en moi
est une faute
de la première
jusqu’à la dernière
dissimulation feinte
et dans ma propre peau
je suis
avec la grâce
de Celui qui me regarde
d’en haut
voyageur exilé
parmi
mes pensées
Fiat lux
« Şi a fost seară
şi a fost dimineaţă »
In noapte
întuneric
si teamă
Când mă tem
culeg îndoială
Când mă îndoiesc
rămân întuneric
Dacă mă pipăi
sunt
lumina orbului
rătăcit
între
gânduri
Fiat lux
“Et il y avait la nuit
et il y avait le matin »
Dans la nuit
obscurité
et peur
Quand j’ai peur
je cueille l’incertitude
Quand je doute
je reste obscurité
Si tu me touches
je suis
la lumière
de l’aveugle
exilé
entre ses pensées
Intre Α şi Ώ
« La început a fost
cuvântul »
In cuvânt
sensuri ascunse
pǎcate
trufie
Dacǎ alung
cuvântul
rǎmân mut
Dacǎ risipesc
înţelesul
rămân noapte
peste
început
şi sfârşit
Entre Α et Ώ
« Au débout a été
la parole »
Dans la parole
des sens cachés
des péchés
et orgueil
Si je chasse
la parole
je reste muet
Si je gaspille
les sens
je reste nuit
au -dessus
du commencement
et de la fin
Prizonier
« Cuvântul ne-a fost dat
Să ne ascundem gândul »
In gând
ascund o pasăre
cu aripi
deschise
In aripi
culori
sărbătoare
dorinţă
Când mă ascund
de mine
pasărea îşi ia
zborul
şi rămân jertfă
peste
cuvânt
Prisonnier
« La parole a été donnée à l’homme
pour déguiser la pensée »
Dans mes pensées
je cache un oiseau
avec les ailes
ouvertes
Dans les ailes
couleurs
fêtes
désirs
Quand je me cache
de moi même
l’oiseau
s’envole
et je reste
sacrifice
au-dessus
de la parole
Ziua a treia
“ …şi pomi care să dea
rod cu sămânţă…”
Copacii ştiu
când
să-nfrunzească
Copacii ştiu
când
să dea rod
numai eu
nu ştiu
să fiu rodul
şi nici nu ştiu
cum
si când
să-nfrunzesc
La troisième journée
« …et des arbres qui aient
des fruits et des grains… »
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des feuilles
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des fruits
Mais moi
je ne connais pas le grain
et je ne sais pas
quand
et comment
me couvrir
de tes feuilles
Un alt Eden
“ Iară din pomul acesta
să nu mănânci”
Pomul adăpostea
numai păsări
Sarpele
mi-a dăruit
ecoul nopţii
şi a plecat
să inventeze
mărul
De atunci mă tem
să nu devin
liber
ca pasărea
cerului
Un autre Eden
« Il est défendu de manger
les fruits de cet arbre »
L’arbre abritait
seulement des oiseaux
Le serpent m’a fait cadeau
de l’écho de la nuit
et il est parti
inventer
la pomme
Dès lors
j’ai peur
de ne pas devenir
libre
comme l’oiseau
du ciel
Ziua a şasea
« Săfacem om după chipul
Si asemănarea Noastră”
Bate Dumnezeu
din poartă
în poartă
cheamă copiii
si le dă soartă
Soarta e soartă
n-ai ce să-i faci
ziua-i a şasea
si sunt
şase
draci
La sixième journée
« Faison maintenant l’Homme
selon notre visage »
Dieu frappe de porte
en porte
et appelle
les enfants
pour leur prédire
le destin
Le sort c’est le sort
et on ne peut rien faire
contre la sixième journée
où se sont cachés aussi
les six démons
de l’enfer
Adam
« …m-a ademenit
şi eu am mâncat”
Am gustat
si-am învăţat
să fiu şarpe
să pot
unelti
rostogolirea
pietrei
şi drumul
gândului
ascuns
în viclenia
tăcerii
Adam
“Grande a été la tentation
et j’en ai mangé »
J’ai mangé
et j’ai appris
à être serpent
pour pouvoir
comploter contre
le roulement
de la pierre
et le chemin
de la pensée
cachée
dans la perfidie
du silence
Joc întrerupt
« Să nu-ţi faci chip cioplit »
Nu ştiam
nici un cântec
Mă închinam
pietrei
şi pasului
ce mă purta
între mine
Icoană mi-a fost
clarul de lună
până când
Duhul
te-a răsărit
os din os
primăvară
Jeu interrompu
“Que tu ne te fasse pas
de visage sculpté »
Je ne connaissais
aucune chanson
Je ne priais
qu’au pas
qui me portait
entre moi
J’ai eu comme icône
le claire de la lune
jusq’à ce que
le Saint Esprit
t’ait fait surgir
de mon os
printemps
Eva
« Slăbiciune,numele tău
e femeie »
Când şi când
îmi arunci
o floare de iris
Mă bucur
îmbătat
de triumf
şi zâmbetul meu
iţi colorează
gândul
făcător de minuni
cu două gropiţe-n
obraji
Eve
« Faiblesse,ton nom
est femme «
De temps en temps
tu me jettes
une fleur d’iris
Je me réjouis
ennivré
de triomphe
et mon sourire
colorie
ta pensée
creatrice de merveilles
avec deux fossettes
aux joues
Izgonirea
"Am auzit glasul tău
şi m-am temut
căci sunt gol”
Un gând de şarpe
mă goleşte
de drum
De drum mă tem
şi-i învăţ
viclenia
Când nu mai văd
cad în ispită
şi mă ademenesc
între oameni
păcat
incolăcit
pe o creangă
de măr
La proscription
« J’ai entendu ta voix
et j’ai eu peur
car j’etais nu »
Une pensée de serpent
vide
mon chemin
J’ai peur du chemin
et j’apprends
sa perfidie
Quand je ne vois plus
je deviens tentation
et je glisse
entre les hommes
péché
enroulé
sur une branche
de pommier
Sodoma şi Gomora
« S ă nu întorci faţa ta…”
Nu-ţi întoarce faţa
că mi se vede
păcatul şi strâmbatea
Nu-ţi întoarce ochii
că mi se vede
desfrâul
şi ura
Nu-ţi întoarce privirea
că mi se vede
nemărginirea
şi visul
Eu sunt Sodoma
Eu sunt Gomora
Vreau să trăiesc
nu să rămân
veşnicie
Sodome et Gomorhe
“Ne tourne pas ton visage”
Ne tourne pas ton visage
Tu vas voir mon péché
et l’injustice
Ne tourne pas tes yeux
Tu vas voir ma débauche
et la haine
Ne tourne pas tes regards
Tu vas voir mon immansité
Et le rêve
C’est moi Sodome
C’est moi Gomorhe
Je veux vivre
et non pas rester
éternité
Potopul
O arcă-
potop de gânduri
mă poartă
pe urme
de resemnare
şi fiecare val
ce-mi loveşte
mirarea-ncordată
de ţărmuri
mă-ndepărtează
de tine
vârful meu
de Ararat
Le déluge
Une arche-
déluge
de pensées-
me porte
sur les traces
de la résignation
et chaque flot
qui frappe
mes inquiètudes
contre les bords
m’ éloigne
de toi
ma cime
d’Ararat
Turnul Babel
« …s-a numit cetatea aceea
Babilon(amestecarea)”
Cine seamănă vânt
culege virtute
îndoiala e ceva
de pripas
fără mânie
mă trezesc părtinire
din minciună sunt
tot ce-a rămas
Din nimic se naşte
speranţa
sub zdrenţe mă ascund
trădător
dati-i Cezarului
nenorocirea
mă tem de greci
deşi nu-s dator
La Tour de Babel
« …et on a nommé cette cité-là
Babilon(le mélange)
Qui sème le vent
cueille la vertu
le doute est quelque chose
d’ égaré
sans colère
je deviens injustice
je suis tout ce qui reste
du mensonge
L’espoire naît de rien
sous les haillons
je me cache
comme un traître
donez à Caesar
les misères
j’ai peur des Grecs
même si je ne suis pas
tributaire
Moise
Nu-mi promite
pământ
Pământul oricum
mă va înghiţi
Nu-mi promite
legi
Legea oricum
o voi încălca
Promite-mi iubire
Noaptea voi fi
stâlp de foc
şi ziua căutându-te
voi fumega
Moïse
Ne me promets pas
la terre
De toutes façons
la terre
va m’engloutir
Ne me promets pas
des lois
De toutes façons
la loi
je vais l’ignorer
Promets-moi l’amour
Pendant la nuit
je serai pilier de feu
pendant la journée
en te cherchant
je deviendrai fumée
Iov
« Domnul a dat
Domnul a luat »
Din lut
m-ai născut
pământ
făgăduit
din aer
suflet
dus
şi jelit
Cu ce mi-ai dat
simt
că-s iubit
Cu ce mi-ai luat
mă simt
tâlhărit
Josué
“Dieu a donné
Dieu a pris
Que son nom soit béni »
De l’argile
tu m’as mis au monde
terre promise
De l’air
tu m’as fait
âme mortelle
et affligée
Avec ce que tu m’as donné
Je me sens aimé
Avec ce que tu
m’a pris
je me sens
dépouillé
Nu sunt ce par a fi
« Tot cel ce va ucide
Pe Cain înşeptit va plăti »
În mine Abel
În mine Cain
Dacă-l ucid pe Cain
mi se vede
bunătatea-n privire
Dacă-l ucid pe Abel
mi se citeşte
invidia-n ochi
Când mă adun
devin îndoială
şi nu mai ştiu
pe care dintre ei
să-l ucid
Je ne sius pas ce que le fais semblant
« Celui qui va tuer Caïn
Va payer sept fois plus »
Je suis Abel
Je suis Caïn
Si je tue Caïn
on voit la bonté
dans mes yeux
Si je tue Abel
on lit la jalousie
dans mes regards
Quand je me recueille
je deviens doute
et je ne sais pas
lequel d’entre eux
tuer
Horeb-muntele lui Dumnezeu
Lui Paulo Coelho
“În fiecare din noi
există un munte”
“Al cincilea munte”
există în mine
“Al cincilea munte”
există în noi
Când muntele doarme
sunt plin de mândrie
când muntele frige
mă scol din noroi
Când muntele fumegă
şi cerul e greu
se naşte în mine
un alt fariseu
Horeb-le mont du Dieu
À Paulo Coelho
“Chacun d’entre nous
porte en soi une montagne »
« La cinquième montagne »
est en moi
« La cinquième montagne »
est en nous
Quand la montagne dort
je suis bien fier
quand la montagne brûle
je me lève de la boue
Quand la montagne fume
et que le ciel est lourd
alors naît en moi
un autre pharisien
Fiul risipior
« Am fost plecat
Dar m-am întors”
M-am risipit drum
şi m-am întors
cărare ascunsă
M-am risipit gând
şi m-am întors
cu neîmplinirea
sub tălpi
M-am risipit speranţă
şi m-am întors
în cutia Pandorei
Intinde-mi braţele
şi mă voi risipi
pustiit
între ele
Le Fils errant
« Je fus parti mais
je suis revenu »
Je me suis dissipé chemin
et je suis revenu
sentier caché
Je me suis dissipé pensée
Et je suis revenu
les malheurs
sous les talons
Je me suis dissipé espoir
et je suis revenu
dans la boîte de Pandore
Ouvre tes bras
et je vais me dissipé
ravagé
entre eux
Samson şi iscoada
« Briciul nu s-a atins
de capul meu… »
Mă descoşi curioasă
să-mi desfaci
taina ce-mi macină
somnul
Mă despici
fir în patru
să-mi adormi
visul nebun
Nu-mi cere s-ascut
briciul
pe piatra iubirii
pe cei filisteni
şi orb
mă răzbun
Samson et l’espionne
« Le rasoir n’a pas
touché ma tête »
Tu m’épies
pour découvrir
le secret qui ronge
mon sommeil
Tu coupes mes
cheveux en quatre
pour endormir
mon rêve fou
Ne me demande pas
d’aiguser le rasoir
sur la pierre de l’amour
contre les Philistins
même aveuglé
je me vengerai
Psalm
« Pleacă urechea ta
şi mă ascultă »
Când te chem
mi se destramă
făţărnicia
Dacă te strig
mă destramă
necazul
Cănd nu mă auzi
stiu că îmi vezi
disperarea
Dacă nu mă vezi
ştiu că îmi auzi
neputinţa
şi totuşi mă laşi
să rămân destrămat
de pofte haine
Psaume
« Approche ton oreille
Pour m’entendre »
Quand je t’appele
je suis déchiré
par l’hypocrisie
Si je crie après toi
je suis déchiré
par le malheur
Quand tu ne m’entends pas
je sais que tu vois
mon désespoir
Si tu ne me vois pas
je sais que tu entends
mon impuissance
et pourtant
tu me laisses
être déchirer
par des désirs
haineux
Demitizare
« Aşa a născut,
fecioară,Maria »
Himenul timpului
a rămas
nestrăpuns
sămânţă de cer
după el s-a ascuns
Minunea se-ntâmplă
şi azi
câte-odat
când himenul vremii
e vinovat
Timpul cel vechi
l-a născut pe Cristos
timpul de astăzi
pe cel păcătos
Mythe démoli
« C’est comme ça qu’elle a
accouché,la Vierge Marie »
L’hymen du temps
estresté
impénétrable
grain de ciel
s’est caché
derrière
Le miracle se passe
aujourd’hui même
quand l’hymen coupable
est accusé
Les vieux temps
ont accouché de Jésus
le temps de nos jours
accusé aussi
a fait naître
le pauvre maudit
Ecce homo
« Somnul raţiunii
naşte montri »
In monstru
tiranie
ură
şi întuneric
Alung somnul
şi rămân
vis de mărire
Imprăştii ura
şi rămân tiran
ascnus între gânduri
Monstrul nu-l pot
alunga
Trebuie doar
să-l înving
Ecce homo
“Le sommeil de la raison
naît des monstres »
Dans le monstre
tyrannie
haine
et obscurité
Je chasse le sommeil
et je me retrouve
rêve de grandeur
Je dissipe la haine
et je me découvre tyran
caché parmi mes pensées
Le monste
je ne peut pas le chasser
Je dois
le vaincre
Sărac cel cu duhul
« Scopul scuză mijloacele »
In scop
interes şi mărire
In interes
înşelăciune
minciună
Dac- aş linguşi
mi-ar rămâne
viclenia-n privire
Dac-aş înşela
aş rămâne
şarpe în suflet
Dac-aş minţi
aş rămâne trădare
pe drumul Golgotei
şi-aş fi nefericit
cu aşa fericire
Pauvre d’esprit
“La fin justifie les moyens”
Dans la fin
intérêt et grandeur
Dans l’intérêt
tromperie
et mensonge
Si je flattais
la perfidie resterait
dans mes yeux
Si je trompais
le serpent
resterait
dans mon âme
Si je mentais
je serais trahison
sur le chemin de Golghota
et je serais malhereux
d’un tel bonheur
Schimbarea la faţă
« Homo homini lupus »
Cu ochi de lup
mă pândesc
când vine necazul
Cu dinţi de lup
muşcă dorul
când treci
Cu gheare de lup
trăiesc şi mă bat
când lupul viclean
îşi ascunde în mine
povestea uitată
cu părul
schimbat
Le changement de visage
“Homo homini lupus”
Je me guette
avec des yeux de loup
quand le malheur arrive
Avec des dents de loup
mord l’amour
quand tu passes
Avec des griffes de loup
je vis et je lutte
quand le vilain loup
veut cacher en moi
le conte oublié
du loup
qui mourut
dans sa peau
Intrarea în Ierusalim
« Dacă vor tăcea aceştia
pietrele vor striga »
Să nu taci
că voi deveni piatră
şi nu voi striga
Să nu strigi
că voi fi
de piatră
şi voi tăcea
Dacă ai ceva
pe suflet
spune acum să nu-ţi rămână
tăcerea
gând
vinovat
L’entrée à Jerusalem
« Si ceux-ci se taisent
Les pierres crieront »
Ne te tais pas
Je deviendrai pierre
et je ne vais pas crie
Ne crie pas
Je serais pierre
et je vais me taire
Si tu as quelque chose
sur ton coeur
dis-le maintenaant
pour que ton silence
ne reste pas
pensée coupable
de malheur
Cina de pe urmă
Pâinea şi vinul
mă adună
în cină
de taină
Pâinea
mi-e trupul
vinul
mi-e sânge
Mănâncă-mă
din priviri
până ce
vei trăda
şi bea-mă
până ce
mă vei
plânge
La Cène
Le pain et le vin
me rassemble
en Cène
Le pain
est mon corps
le vin
est mon sang
Mange-moi
des yeux
jusqu’à ce que
tu me trahisse
et bois-moi
jusqu’à ce que
tu pleurs
sur moi
Iudă
« Pe cine am să îmbrăţişez
acela este »
Nu mă îmbrăţişa
cu visul
să rămân gând
Nu mă îmbrăţişa
cu gândul
să rămân vis
Dacă sunt de vânzare
vinde-mă
la tarabă
iluzie
pescarului
de suflete
Singur
nu mă pot lumina
Poate El
Judas
“Celui que je vais embrasser
sera Lui”
Ne m’embrasse pas
avec ton rêve
Je resterai une pensée
Ne m’embrasse pas
avec ta pensée
Je resterai un rêve
Si je suis à vendre
vends-moi
sur le comptoir
-ilusion-
au pêcheur des âmes
Seul e ne peut pas
m’illuminer
Peut-être Lui
Pilat
« Eu nu găsesc în el nici o vină »
Nu m-ai găsit vinovat
că albul e negru
Intre ele există
o dungă de gri
Nu m-ai găsit vinovat
că-ncerc să schimb jocul
Intre locuri există
necazuri şi bucurii
Şi dacă totuşi trebuie
să fiu vinovat
ridică piatra
sau schimbă-mă
cu Barabas
dar eu n-o să fiu apa
în care
să te speli tu
pe mâini
Pilate
« Je ne lui trouve aucune faute »
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que le blanc est noir
Entre eux il y a toujours
une rayure de gris
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que j’essaie de changer le jeu
Entre les jeux il y a toujours
des joies et des malheurs
Si tu veux pourtant
que je sois coupable
lève la pierre
ou change-moi
avec Barabas
mais je ne serai l’eau
avec laquelle
tu laveras
tes mains
Răstignirea
Nu-mi pot
învhipui
spovedania ta
întreruptă
de lacrimi
şi remuşcare
Ar fi
ca şi cum
ar plânge
de dor
Iisus
răstignit
în vitralii
La crucifixion
Je ne peux pas
m’imaginer
ta confession
interompue
de larmes
et de remords
Ce serait
comme si Jésus
avait pleuré
crucifié
dans les vitraux
de l’amour
Toma
« Adu degetul tău încoace
să vezi mâimile mele »
Pume degetul pe rană
şi –ai să mă vezi
crucificat
în iubire
Pune degetul pe rană
şi-ai să mă vezi
răstignit
în speranţă
Dacă nu vezi
adună-mă durere
în pumn
şi pune-mi
coroană
de spini
Thomas
“Mets ton doigt pour que
tu vois mes plaies »
Mets ton doigt sur ma plaie
et tu me verras
crucifié
d’avoir trop aimé
Mets ton doigt sur ma blessure
et tu me verras
mis en croix-
espérance
Si tu ne vois pas
ramasse-moi
douleur
dans ton poing
et mrts-moi
une couronne
d’épines
Regret
« Nu toţi cei chemaţi
sunt aleşi »
M-ai chemat
pe nume-Ion-
şi-ai vrut
să-ţi fiu cuvânt
M-ai chemat
cu privirea
şi ai vrut
să-ţi fiu gând
Gândul
ţi s-a ascuns
într-un ochi
şi m-ai lasat
să curg
lacrimă
pe obraz
Regret
“Il y a beaucoup d’applés
et peu d’élus”
Tu m’as appelé
par mon nom-Ion-
et tu as voulu que je sois
ta parole
Tu m’as appelé
de ton regard doux
et tu as voulu
que je sois
ta pensée
Mais ta pensée
s’est cachée
dans un oeil
et tu m’as laissé
couler
larme
sur la joue
Drum
« Bete şi ţi se va deschide »
Uşi bătute în cuie
mă adună
în pocăinţă
Toiagul meu
de sprijin
întinereşte gânduri
abătute-n revoltă
de drum
dar tu cu un semn
mă faci să aleg
drept cărare
linia
vieţii
Chemin
« Frappe et on t’ouvrira »
Des portes clouées
me mettent
en pénitence
Mon sceptre
d’appui
rajeunit mes pensées
écartées en révolte
et d’un signe
tu me fais
choisir
comme chemin
la ligne
de la vie
de ta paume
Perspectivă 1
« Cere şi ţi se va da »
Ţi-am cerut privirea
şi tu mi-ai dăruit
îndoiala
Ţi-am cerut noaptea
şi tu mi-ai dăruit
vis
Amăgirea nu o cerşesc
Ai grijă să nu rămân
“amintire-
raiul din care
nu mă poţi
alunga”
dar din care pot
să pândesc
Perspective 1
“Demande et tu en auras”
J’ai demande ton regard
et tu m’as donné
l’incertitude
J’ai demandé ta nuit
et tu m’as donné
le rêve
La tromperie
je ne la quemande pas
Fais attention
que je ne deviens pas
« souvenir-
le paradis d’où
tu ne peut pas
me chasser »
mais d’où je peut
être aux aguets
Perspectivă 2
« Să nu doreşti bunul
aproapelui tău »
Imi doresc ochii tăi
şi poate invidia
Imi doresc pământul
pe care îl calci
şi pote mândria
Imi doresc
să-ţi câştig încrederea
şi poate speranţă
un pic
Oricum
toate fiind
câştigate
“câştigătorul
nu ia nimic”
Perspective 2
“Il est interdit de désirer
le bien de tes proches »
J’ai désiré tes yeux
et peut-être ton envie
J’ai désiré la tere
sur laquelle tu marchais
et peut-être ta fierté
J’ai désiré
gagner ta confiance
et un peu
d’espérance
De toutes façons
« le gagnant
ne prend rien »
ou peut-être
un peu
de souffrance
Perspectivă 3
Ţi-am spus adevărul
şi am stârnit
furtuna
Mi-ai povestit coşmarul
şi ţi-am făcut
rugăciuni
credinţă
şi zeu
Alungă-mă în pustie
Uite-eu îţi dau piatra
nu vreau să fiu
de-a pururi
« profet
în satul meu »
Perspective 3
Je t’ai dit la vérité
et j’ai déclanché
l’orage
Tu m’as raconté
tes cauchemars
et j’ai inventé pour toi
des prièrs
la croyance
et Dieu
Chasse-moi dans le désert
Tiens, je te donne la pierre
Je ne veux pas rester
à jamais
« prophète
dans mon pays »
Pantha rhei
« Totul curge »
şi eu nu mai ştiu
pe unde să curg
Nimicul mă scoate afară
din matcă
şi nu mai găsesc nicăieri
focul
care să-m frigă
sensul venelor
încordate
în creştet
Pesemne
trebuie
să curg
înapoi
Pantha rhei
“Le tout coule”
et moi je ne sais plus
par où couler
Un rien
me fait sortir
de ma rivière
et je ne trouve nulle part
le feu
qui puisse brûler
le sens de mes veines
raidies
au sommet de ma tête
A ce qu’il parait
je dois revenir
à ma source
Eu,alt Ulise
« Cine are urechi de auzit
să audă »
M-am legat de catarg
să aud şi să văd
dar n-am pipăit
Vâslaşilor
le-am turmat
ceară-n urechi
să vadă că adevărul
nu-i pentru toţi
Cănd sunt
“între Scylla şi Charybda”
văd
aud
dar nu înţeleg
Moi,un autre Ulysse
« A bon entendeur,salut »
Je me suis attaché au mât
pour entendre et pour voir
mais je n’ai pas saisi
Aux bateliers,j’ai versé
de la cire aux oreilles
pour qu’ils voient
que la vérité
n’est pas pour tous
Quand je suis
« entre Scylla et Charybda »
je vois
j’entends
mais je ne peut pas
comprendre
Pas pentru doi
« Cunoaşte-te
pe tine însuţi »
Mă scult
pe mine-
o lume tăcută
între lumi
prefăcute-
şi-mi dau gândul
cu un pas înapoi
să-ţi fac loc
în inima
mea
Pas de deux
« Connais-toi ,toi-même »
Je m’écoutt
moi-même
-un monde silencieux
entre mondes
hypocrites-
et je recule
d’un pas
ma pensée
pour te faire
de la place
dans mon
coeur
Vae victis
Nu arunc piatra
să-ţi pedepsesc
necredinţa
« Cuvântul rostit
nu mai poţi
să-l opreşti »
Iţi arunc
pe cântar
egoismul,
mândria
şi-ţi cer cu iubire
înzecit
să plăteşti
Vae victis
Je ne jette pas la pierre
pour punir
ton infidélité
« La parole une fois envolée
ne peut plus être
rapplée »
Je jette sur la balance
l’égoisme,
la fierté
et j’exige
que tu paies
en amour
dix foix plus
Ave Caesar
« Zarurile au fost
aruncate »
In zar
noroc
şi iluzii
Dacă arunc zarul
rămân
fără speranţă
Făuresc iluzii
şi trec mai uşor
Rubiconul
Norocul
n-am cum
să-l arunc
Pentru mine
a jucat
Dumnezeu
Ave Caesar
“Les dés sont jetés”
Dans le dé
chance
et illusion
Si je jette les dés
je reste
sans espoir
Je me fais
des illusions
et je passe
plus facilement
le Roubicon
La chance
je ne peut plus
la jeter
Pour moi
c’est Dieu
qui a joué
Am fost în Arcadia
“ Am venit
am văzut
am învins”
Am venit
şi drumul
m-a înhămat
cal la căruţă
Am văzut
şi-am învăţat
să fiu
să rămân
Victoria e doar
amăgire
Vreau înapoi
praful sub tălpi
şi “zăpezile” mele
“de altădat”
J’ai été en Arcadie
« Veni,vidi,vinci »
Je suis venu au monde
et le chemin
m’a harnaché
cheval au chariot
J’ai vu
et j’ai appris
à être
à rester
La victoire
c’est une illusion
Je veux sentir de nouveau
la poussière
sous mes pieds
et mes belles « neiges
d’antan »
Sunt
“A fi sau a nu fi,
iată întrebarea”
Sunt invidia şi ura
sunt mânia
şi vanitatea
Sunt trufia şi egoismul
sunt făţărnicia
şi duşmănia
Sunt cinstea şi adevărul
sunt iubirea
şi bunătatea
Şi mai sunt
pe dealul Golgotei
pe care îl urc şi cobor
“tristeţea de-a fi”
risipit
între mine
şi Dumnezeu
Etre
“To be or not to be”
Je suis l’envie et la haine
je suis la cloère
et la vanité
Je suis l’orgueil et l’égoïsme
je suis l’hypocrisie
et l’inimitié
Je suis l’honnêtete et la vérité
je suis l’amour
et la bonté
et je suis encore
sur le chemin de Golgotha
que je monte et descends
« la tristesse d’être »
égaré entre moi
et Dieu
E pur si muove
De teamă
mă ascund
adevăr
după uşa
dezamăgirii
Cine sunt
De ce nu recunosc
drumul
Şi dacă nebunia
începe
cu vicleşugul
cuvântului
înalţă-mă
să ard
rug
E pur si muove
De peur
je me cache
derrière la porte
de la déception
Qui suis-je
Pourquoi
je ne reconnaispas
le chemin
Et si la folie
commence
avec la perfidie
du mot
élève-moi
que je brûle
bûcher brûlant
Preludiu
« La donna e mobile »
O întâmplare
măruntă
mă dezvăluie
dor
Tu-Evă-
ştii bine
ce spun
ochii mei
şi-mi furi
cântecul
clipei
Prélude
“La donna e mobile”
Un événement
insignifiant
me révèle
nostalgie
Toi-Eve-
tu sais bien
ce que
mes yeux
disent
et tu voles
la chanson
de mon âme
Ana lui Manole
« Miazănoapte şi
miazăzi tu ai zidit »
Zideşte-mi gândul
în miazăzi
să stăpânesc
frigul mâniei
Zideşte-mi privirea
în miazănoapte
să poţi simţi
căldura iubirii
Când ai să-mi zideşti
sufletul
cu fărădelegile lui
jur să rămân
mânăstire
Anne – la femme de Manolé
« Septentrion et midi
tu as bâti »
Emmure ma pensée
dans le midi
pour que je maîtrise
le froide la colère
Emmure mon regard
au septentrion
pour que je sente
la chaleur de l’amour
Quand tu emmureras
mon âme
avec ses bassesses
je fais serment
de devenir
monastère
C’est la vie
Imi trebuie rana
aceasta
să învăţ singur
drumul
să descopăr
singur
minunea
Ştiu că există
izvorul
ştiu că există
fântâna
nerănit însă
pasul
nu mă poate
purta
într-acolo
C’est la vie
J’ai besoin de cette blessure
pour apprendre
tout seul
le chemin
pour découvrir
tout seul
la merveille
Je sais qu’il y a
la source
Je sais qu’il y a
la fontaine
mais sans blessure
mon pied
ne peut pas
me porter
jusque-là
Cearcăn
« Dacă iubire nu e
nimic nu e »
In iubire
cuvânt neîntors
mângâiere
şi vise
Fără mângâiere
mi-aş rămâne
străin
Fără vis
aş putea deveni
ură
Fără cuvânt
timpul
ar ră mâne neant
şi nu aş putea
să spun te iubesc
Cerne
“S’il n’y a pas d’amour
il n’y a rien »
Dans l’amour
parole tenue
caresses
et rêves
Sans caresses
je serais
étanger
à moi-même
Sans rêves
je pourrais devenir
haine
Sans paroles
le temps
serait néant
et je ne pourrais pas
te dire
que je t’aime
Vis nebun
« Ochii sunt oglinda sufletului »
O undă-
gând complicat-
îmi reflectă privirea
-niciodată aceeaşi-
în cristalul
unei oglinzi
imaginare
Şi-n sufletul meu trădat
strălucirea unei elice
invizibile
învârte
nebunia
dezrobirii mele
de tine
care erai
icoana
lui Dumnezeu
Prix spécial du Jury,à la 10-e semaine de la
Francophonie,mars 2005,Constantza
Rêve fou
« Les yeux sont le miroir de l’âme »
Une ondelette-
pensée
d’une complexité
non pas élémentaire
reflète
mes yeux-
variation
jamais la même-
dans le cristal
d’un miroir
imaginaire
Et dans mon âme trahie
le rayonnement
d’une hélice invisible
fait tourner
la folie
de mon désenchevêtrement
de toi
qui étais
l’icône
de Dieu
Deşertăciune
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
şi ca să fiu
colţ
de eternitate
scriu
poezii
Vanité
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
et
pour que
je puisse
rester
coin d’éternité
j’écris
des vers
Judecata de apoi 6
« Flămând am fost
şi tu mi-ai dat să mănânc”
Flămând am fost
şi tu mi-ai dat
trupul tău
Flămândă ai fost
şi ţi-am dat
sufletul meu
Şi de atunci
am fost
osândiţi
să fim
trup
şi
suflet
Le jugement dernier 6
“Je fus affamé et tu m’as
donné à manger »
Je fus affamé
et tu m’as donné
ton corps
Tu fus affamée
et je t’ai donné
mon âme
Depuis
nous avons été
condamnés
d’être
corps
et âme
Judecata de apoi 5
« Insetat am fost
şi mi-ai dat să beau »
Insetat am fost
şi mi-ai dat
roua ochilor tăi
Insetată ai fost
şi ţi-am dat
lacrimi
pe obraz
Tu ai rămas
însetată de sete
Eu
am rămas
sete de noi
Le jugement dernier 5
“Assoiffé je fus et tu
m’as donné à boire »
J’ai été assoiffé
et tu m’as donné
la rosée de tes yeux
Tu as été assoiffée
et je t’ai donné
une larme
sur la joue
Tu es toujours
assoiffée par la soif
Moi,je suis resté
assoiffé
de notre amour
Judecata de apoi 4
« Străin am fost
şi tu m-ai primit »
Străin am fost
şi mi-ai făcut loc
în cântecul tău
Străină ai fost
şi te-am primit
să fim orchestră
în doi
Tu să fii flaut
Eu
mereu
să te caut
Le jugement dernier 4
« Etranger je fus
Et tu m’as accueilli »
J’ai été étranger
et toi
tu m’as fait une place
dans ta chanson
Tu as été étrangère
et moi
je t’ai accueillie
pour faire
un orchestre
à deux
Que tu sois flûte
Que je sois
l’air
Judecata de apoi 3
“ Gol am fost
şi m-ai îmbrăcat”
Gol am fost
şi tu
mi-ai îmbrăcat
gândul ciudat
Imbrăcată ai fost
şi eu
cu privirea
te-am dezbrăcat
Tu vei fi iertată
Eu
voi fi
condamnat
Le jugement dernier 3
« Nu je fus et toi
tu m’as habillé »
J’ai été nu
et tu t’es habillée
de mes pensées
Tu étais habillée
et je t’ai déshabillée
de mes regards
Toi
tu seras pardonnée
Moi
je serai
condamné
Judecata de apoi 2
« Bolnav am fost
şi m-ai cercetat »
Bolnav am fost
de tine
şi tu
m-ai îngrijit
Bolnavă ai fost
de mine
şi eu
te-am primenit
Tu m-ai ţinut tare
Eu
te-am
întărit
Le jugement dernier 2
« Malade je fus
et tu m’as soigné »
J’ai été malade
de toi
et tu as soigné
mon amour
Tu étais malade
de moi
et je t’ai renouvellé
les pensées
Tu m’as rendu fort
Moi
je t’ai
fortifiée
Judecata de apoi 1
« In temniţă am fost
şi ai venit la mine »
Intemniţat am fost
în gândurile tale
şi n-am evadat
Intemniţată ai fost
în dorurile mele
şi nu ai fugit
Eu nu voi fi
comdamnat
de-naltă trădare
Tu n-ai să fii
osândită
că nu m-ai jertfit
Le jugement dernier 1
« En prison je fus
et tu m’as rendu visite »
J’ai été emprisonné
dans tes pensées
et je ne me suis pas évadé
Tu étais emprisonnée
dans mes désires
et tu ne t’es pas enfuie
Je ne serai pas
condamné
de haute trahison
Tu ne seras pas
punie
de ne pas m’avoir
sacrifié
Vinovăţie
« Cei din urmă
vor fi cei dintâi”
Nu voi fi primul
care stârneşte ura
să nu fiu
păcatul celor dintâi
Nu voi fi primul
care pedepseşte păcatul
să nu fiu
ura celor dintâi
Dacă va trebui
să fiu
cel de pe urmă
am să-ţi fur
gândul
mintea
şi sufletul
să fiu vinovăţia
de-a fi primul
pentru care
să plângi
Culpabilité
“Les derniers seront les premiers”
Je ne serai pas le premier
à soulever la haine
pour que je ne sois pas
le péché des premiers
Je ne serai pas le premier
qui punisse le péché
pour ne pas être
la haine des premiers
S’il faut
que je sois le dernier
je volerai
ta pensée
ta mémoire
et ton âme
pour être la culpabilité
d’être le premier
pour lequel
tu pleureras
duminică, 7 iunie 2009
ILUZIONISTUL CUVINTELOR de Cosmin ŞTEFĂNESCU
În această carte (Marion MANOLESCU, INTERNETCAFE), fostul meu profesor de franceză porneşte într-o călătorie iniţiatică în lumea internauţilor şi devine un învăţăcel al noii tehnologii care modifică lumea…
Această ironie pare ca o mănuşă aruncată de autor prezentului şi viitorului, pentru că simte şi vede parcă pliind timpul – dezgolindu-l de trecut, prezent, viitor, că vechile valori, simboluri se devalorizează şi se pierd în hăţişul viitorului.
În această carte poetul se transformă într-un designer al cuvintelor în care se refugiază pentru a contempla în timpul studiului. Avid fiind de cunoaştere, descoperă că noua tehnologie, noul fenomen – calculatorul este o fereastră, o iconiţă, o deschidere către informaţie, către cei dragi cărora prin intermediul acesteia le trimite ‚‚un mesaj’’ îndrumat fiind de ‚‚o doamnă indiscretă /care-mi spionează mereu paşii’’; astfel scrie câteva versuri în care a plantat toate lacrimile lumii, absolut toate durerile şi tristeţile sale ‚‚Dezamăgit/ îţi dau întâlnire/ cu toate regretele mele ’’ (Iconiţă)
În poemul internet cafe, prin intermediul net-ului poetul are o revelaţie şi se întâlneşte cu Dumnezeu iar acesta îi indică toate relele, mizeriile, fărădelegile inimaginabile ale lumii şi îl îndeamnă să apese pe delete ‚‚şi poate vom schimba lumea ’’.
Poetul e un iluzionist ce dă clic cu mause-ul şi descoperă noi orizonturi de cuvinte în cuvinte. Este într-o căutare acerbă până când găseşte rezolvarea tuturor acestor probleme şi astfel aşterne pe foaie trăirile şi nedumeririle sale ca un carusel de informaţie. Acest lucru se dovedeşte a fi minunat deoarece astfel s-a născut acest volum în care scriitorul se metamorfozează în- tr-un cronicar al vremurilor noastre şi în mâna lui Dumnezeu care pedepseşte răul pe pământ.
În această carte (Marion MANOLESCU, INTERNETCAFE), fostul meu profesor de franceză porneşte într-o călătorie iniţiatică în lumea internauţilor şi devine un învăţăcel al noii tehnologii care modifică lumea…
Această ironie pare ca o mănuşă aruncată de autor prezentului şi viitorului, pentru că simte şi vede parcă pliind timpul – dezgolindu-l de trecut, prezent, viitor, că vechile valori, simboluri se devalorizează şi se pierd în hăţişul viitorului.
În această carte poetul se transformă într-un designer al cuvintelor în care se refugiază pentru a contempla în timpul studiului. Avid fiind de cunoaştere, descoperă că noua tehnologie, noul fenomen – calculatorul este o fereastră, o iconiţă, o deschidere către informaţie, către cei dragi cărora prin intermediul acesteia le trimite ‚‚un mesaj’’ îndrumat fiind de ‚‚o doamnă indiscretă /care-mi spionează mereu paşii’’; astfel scrie câteva versuri în care a plantat toate lacrimile lumii, absolut toate durerile şi tristeţile sale ‚‚Dezamăgit/ îţi dau întâlnire/ cu toate regretele mele ’’ (Iconiţă)
În poemul internet cafe, prin intermediul net-ului poetul are o revelaţie şi se întâlneşte cu Dumnezeu iar acesta îi indică toate relele, mizeriile, fărădelegile inimaginabile ale lumii şi îl îndeamnă să apese pe delete ‚‚şi poate vom schimba lumea ’’.
Poetul e un iluzionist ce dă clic cu mause-ul şi descoperă noi orizonturi de cuvinte în cuvinte. Este într-o căutare acerbă până când găseşte rezolvarea tuturor acestor probleme şi astfel aşterne pe foaie trăirile şi nedumeririle sale ca un carusel de informaţie. Acest lucru se dovedeşte a fi minunat deoarece astfel s-a născut acest volum în care scriitorul se metamorfozează în- tr-un cronicar al vremurilor noastre şi în mâna lui Dumnezeu care pedepseşte răul pe pământ.
marți, 2 iunie 2009
Poetica pribegirii
In noua carte,Pribeag printre gânduri(ediţie bilingvă,romano-franceză,Editura EX PONTO ,Constanţa,2005),Marion Manolescu propune cititorilor o poetică inedită pentru eul poetic aflat –după cum indică şi titlul – în postura unui pribeag pe tărâmul gândurilor.
Autorul reia câteva teme biblice ,pe care le prelucrează,din perspectiva titlului cărţii ,evidenţiind astfel condiţia omului modern-aceea a unui pribeag,(fie el si printre gânduri),în căutarea sinelui.
Dacă în Facerea ,Lumea interioară “e o greseală/de la prima/până la ultima/prefăcătorie”(p8),Izgonirea aduce în prim plan “pedagogia “ şarpelui :”Un gând de şarpe/mă goleşte /de drum://De drum mă tem/şi-i învăţ/viclenia:”(p28).Potopul are ca pretext “istoria “diluviului biblic,cu accente erotice ,însă cenzurate de luciditate :”O arcă-/potop de gânduri /mă poartă/ pe urme / de resemnare/ şi fiecare val/ ce-mi loveşte/mirarea-ncordată/de tărmuri / mă-ndepărtează/de tine/vârful meu/de-Ararat.”(32).
Poeziile care stau sub semnul lui dacă evidenţiază frământarea sufletească a celui care conştientizează dualitatea eu-lui-angelicul şi demonicul :”In mine Abel/în mine Cain//Dacă- l ucid pe Cain/ mi se vede /bunătatea –n privire//Dacă-l ucid pe Abel/mi se citeşte /invidia-n ochi//Când mă adun /devin îndoială/şi nu mai ştiu/pe care dintre ei /să-l ucid”.(Nu sunt ce par a fi,p40):Dac-aş linguşi /mi-ar rămâne/ victoria-n privire//Dac-aş înşela /aş rămâne şarpe în suflet //Dac-aş minţi/aş rămâne trădare/pe drumul Golgotei/si aş fi nefericit /cu aşa fericire.”(Sărac cel cu duhul,p54).De observat căparadoxul din ultimile două versuri citate naşte frământarea sufletească, de care vorbeam.
In câteva poezii ,monologul celui care a ales pretextul unor binecunoscute scene biblice are ton imperativ,tocmai spre a marca astfel accentele erotice:”Mămâncă-mă din priviri/pânâ ce/voi trăda/şi bea-mă/până ce/mă vei/ plânge.”(Cina de pe urmă,p60).
In Iudă,negatia din primul vers al primelor doua strofe dă fortă afirmaţiei ,prin care eul îşi conturează personalitatea :”Nu mă imbrăţişa /cu visul/ să rămân gând// Nu mă îmbrăţişa / cu gândul/ să rămân vis.”(p62).Afirmaţia prin negatie totală e uzitată în Pilat, spre a evidenţia neimplicarea în păcat :”Si dacă totuşi trebuie să fiu vinovat/ridică piatra/sau schimbă-mă/ cu Barabas/dar eu n-o să fiu apa/ in care /să te speli tu/ pe mâini.”(p64).
Când abordează profanul,Marion Manolescu,se opreste la secvenţe fie din literature română fie din cea universală.Spre pildă Ana lui Manole este o ceraţie în care “rolurile se inversează.Dacă in prima strofă ,actul zidirii înseamnă expurgarea de “frigul mâniei”,în cea de-a doua ,acelaşi act are valoare curativă:”Zideşte-mi privirea /in miazănoapte/să poţi simţi /căldura iubirii.”(p.98).Prima strofă a poeziei Eu,alt Ulise este o replică la un vers al unui psalm arghezian:”M-am legat de catarg/să aud şi să văd /dar n-am pipăit –s.n.(p82)Strofa a doua are mesajul explicit,de altfel rezumând idea fundamentală a acestei creaţii:”Vâslaşilor/le-am turnat /ceară-n urechi/să vadă că adevărul /nu-i pentru toţi .”(p.82).
Să mai spunem că traducerea titlului ,in limba franceză , include un participiu ,care nu acoperă semantica adjectivului din română:”Pribeag printre gânduri /Exilé parmi les pensées”.Mai aproape de mesajul volumului ar fi fost “errant” ,care ca si” pribeag” Dincolo de acest minus ,cel de-al doilea volum ,semnat de Marion Manolescu,poate fi socoit cartea de vizită a unui poet, care şi-a propus regândirea unora dintre temele biblice,insâ abordate cu gândirea (şi mai puţin cu simţirea) omului modern.
Prof.dr.Const.Miu
Aparut in EX PONTO nr4(9) octombrie-decembrie 2005
In noua carte,Pribeag printre gânduri(ediţie bilingvă,romano-franceză,Editura EX PONTO ,Constanţa,2005),Marion Manolescu propune cititorilor o poetică inedită pentru eul poetic aflat –după cum indică şi titlul – în postura unui pribeag pe tărâmul gândurilor.
Autorul reia câteva teme biblice ,pe care le prelucrează,din perspectiva titlului cărţii ,evidenţiind astfel condiţia omului modern-aceea a unui pribeag,(fie el si printre gânduri),în căutarea sinelui.
Dacă în Facerea ,Lumea interioară “e o greseală/de la prima/până la ultima/prefăcătorie”(p8),Izgonirea aduce în prim plan “pedagogia “ şarpelui :”Un gând de şarpe/mă goleşte /de drum://De drum mă tem/şi-i învăţ/viclenia:”(p28).Potopul are ca pretext “istoria “diluviului biblic,cu accente erotice ,însă cenzurate de luciditate :”O arcă-/potop de gânduri /mă poartă/ pe urme / de resemnare/ şi fiecare val/ ce-mi loveşte/mirarea-ncordată/de tărmuri / mă-ndepărtează/de tine/vârful meu/de-Ararat.”(32).
Poeziile care stau sub semnul lui dacă evidenţiază frământarea sufletească a celui care conştientizează dualitatea eu-lui-angelicul şi demonicul :”In mine Abel/în mine Cain//Dacă- l ucid pe Cain/ mi se vede /bunătatea –n privire//Dacă-l ucid pe Abel/mi se citeşte /invidia-n ochi//Când mă adun /devin îndoială/şi nu mai ştiu/pe care dintre ei /să-l ucid”.(Nu sunt ce par a fi,p40):Dac-aş linguşi /mi-ar rămâne/ victoria-n privire//Dac-aş înşela /aş rămâne şarpe în suflet //Dac-aş minţi/aş rămâne trădare/pe drumul Golgotei/si aş fi nefericit /cu aşa fericire.”(Sărac cel cu duhul,p54).De observat căparadoxul din ultimile două versuri citate naşte frământarea sufletească, de care vorbeam.
In câteva poezii ,monologul celui care a ales pretextul unor binecunoscute scene biblice are ton imperativ,tocmai spre a marca astfel accentele erotice:”Mămâncă-mă din priviri/pânâ ce/voi trăda/şi bea-mă/până ce/mă vei/ plânge.”(Cina de pe urmă,p60).
In Iudă,negatia din primul vers al primelor doua strofe dă fortă afirmaţiei ,prin care eul îşi conturează personalitatea :”Nu mă imbrăţişa /cu visul/ să rămân gând// Nu mă îmbrăţişa / cu gândul/ să rămân vis.”(p62).Afirmaţia prin negatie totală e uzitată în Pilat, spre a evidenţia neimplicarea în păcat :”Si dacă totuşi trebuie să fiu vinovat/ridică piatra/sau schimbă-mă/ cu Barabas/dar eu n-o să fiu apa/ in care /să te speli tu/ pe mâini.”(p64).
Când abordează profanul,Marion Manolescu,se opreste la secvenţe fie din literature română fie din cea universală.Spre pildă Ana lui Manole este o ceraţie în care “rolurile se inversează.Dacă in prima strofă ,actul zidirii înseamnă expurgarea de “frigul mâniei”,în cea de-a doua ,acelaşi act are valoare curativă:”Zideşte-mi privirea /in miazănoapte/să poţi simţi /căldura iubirii.”(p.98).Prima strofă a poeziei Eu,alt Ulise este o replică la un vers al unui psalm arghezian:”M-am legat de catarg/să aud şi să văd /dar n-am pipăit –s.n.(p82)Strofa a doua are mesajul explicit,de altfel rezumând idea fundamentală a acestei creaţii:”Vâslaşilor/le-am turnat /ceară-n urechi/să vadă că adevărul /nu-i pentru toţi .”(p.82).
Să mai spunem că traducerea titlului ,in limba franceză , include un participiu ,care nu acoperă semantica adjectivului din română:”Pribeag printre gânduri /Exilé parmi les pensées”.Mai aproape de mesajul volumului ar fi fost “errant” ,care ca si” pribeag” Dincolo de acest minus ,cel de-al doilea volum ,semnat de Marion Manolescu,poate fi socoit cartea de vizită a unui poet, care şi-a propus regândirea unora dintre temele biblice,insâ abordate cu gândirea (şi mai puţin cu simţirea) omului modern.
Prof.dr.Const.Miu
Aparut in EX PONTO nr4(9) octombrie-decembrie 2005
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
