joi, 5 noiembrie 2009
luni, 2 noiembrie 2009
despre Pro...verbe
PILDUITORUL ACESTOR VREMURI
În volumul de versuri Pro… verbe (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2009), autorul explorează şi exploatează moştenirea noastră de proverbe şi zicători. În acest mod, vorbele vechi din străbuni revin iarăşi în actualitate şi capătă valenţele unei istorii transpuse în versuri. Poetul porneşte cu abnegaţie, precum un arheolog în cuvinte, pe filonul ancestral al pildelor pe care bătrânii din vechime le-au păstrat şi transmis, prin viu grai, de-a lungul secolelor. Ele în tot acest timp au devenit chintesenţa gândirii neamului nostru şi poetul le dezvoltă într-o notă modernistă. Astfel cuvintele din bătrâni devin nemuritoare, fiind accesibile şi pentru viitorime.
Proverbele sunt cele care ne-au păstrat nealterată fiinţa spirituală, sunt pilonii pe care s-au clădit şi s-a păstrat sufletul şi suflul românesc, iar prin poetul Marion Manolescu au şansa de a nu se pierde niciodată.
Autorul ne vorbeşte despre o mulţime de trăiri, prin prisma pildelor transpuse în prezent. În poemul „Fără tine” , poetul aduce în prim plan proverbul „Rău cu rău, dar mai rău fără rău” , iar versurile au o candoare şi o transparenţă clădite chiar pe existenţa domniei sale: „Fără tine/ un drum/ mai lung/ mă revoltă/ Fără tine/ ocolişuri/ nu ştiu/ cum să fac/ Fără tine/ soarta/ nu-i soartă/ şi nu mai am/ cu cin’ să mă -mpac.”
Scriitorul se strecoară într-un hăţiş de informaţii din vechime şi le găseşte corespondent în vremurile noastre, ba chiar îndulceşte puţin formula de bază. În poemul „Jaf” descoperim bine-cunoscutul proverb „Îi dai omului un deget şi-ţi ia toată mâna” , iar transpus în versuri sună mai candid „Ţi-am dat un zâmbet/ şi mi-ai luat un sărut/ Ţi-am dat un vis/ şi l-ai luat cu-mprumut/ Ţi-am dat cerul/ Marea/ şi luna/ Mi-ai luat steaua/ şi mi-ai şters urma/ Acum sunt/ cărare pustie/ Unde mă duc/ nu se mai ştie.”
Cei care vor să cunoască proverbele românilor pot să exploreze acest volum, care te poartă prin universul autorului şi al pildelor din străbuni.
Cosmin Ştefănescu în Metamorfoze 29/10 2009
În volumul de versuri Pro… verbe (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2009), autorul explorează şi exploatează moştenirea noastră de proverbe şi zicători. În acest mod, vorbele vechi din străbuni revin iarăşi în actualitate şi capătă valenţele unei istorii transpuse în versuri. Poetul porneşte cu abnegaţie, precum un arheolog în cuvinte, pe filonul ancestral al pildelor pe care bătrânii din vechime le-au păstrat şi transmis, prin viu grai, de-a lungul secolelor. Ele în tot acest timp au devenit chintesenţa gândirii neamului nostru şi poetul le dezvoltă într-o notă modernistă. Astfel cuvintele din bătrâni devin nemuritoare, fiind accesibile şi pentru viitorime.
Proverbele sunt cele care ne-au păstrat nealterată fiinţa spirituală, sunt pilonii pe care s-au clădit şi s-a păstrat sufletul şi suflul românesc, iar prin poetul Marion Manolescu au şansa de a nu se pierde niciodată.
Autorul ne vorbeşte despre o mulţime de trăiri, prin prisma pildelor transpuse în prezent. În poemul „Fără tine” , poetul aduce în prim plan proverbul „Rău cu rău, dar mai rău fără rău” , iar versurile au o candoare şi o transparenţă clădite chiar pe existenţa domniei sale: „Fără tine/ un drum/ mai lung/ mă revoltă/ Fără tine/ ocolişuri/ nu ştiu/ cum să fac/ Fără tine/ soarta/ nu-i soartă/ şi nu mai am/ cu cin’ să mă -mpac.”
Scriitorul se strecoară într-un hăţiş de informaţii din vechime şi le găseşte corespondent în vremurile noastre, ba chiar îndulceşte puţin formula de bază. În poemul „Jaf” descoperim bine-cunoscutul proverb „Îi dai omului un deget şi-ţi ia toată mâna” , iar transpus în versuri sună mai candid „Ţi-am dat un zâmbet/ şi mi-ai luat un sărut/ Ţi-am dat un vis/ şi l-ai luat cu-mprumut/ Ţi-am dat cerul/ Marea/ şi luna/ Mi-ai luat steaua/ şi mi-ai şters urma/ Acum sunt/ cărare pustie/ Unde mă duc/ nu se mai ştie.”
Cei care vor să cunoască proverbele românilor pot să exploreze acest volum, care te poartă prin universul autorului şi al pildelor din străbuni.
Cosmin Ştefănescu în Metamorfoze 29/10 2009
duminică, 1 noiembrie 2009
lansare de carte
lansare de carte
Luni,26 octombrie 2009,la Şcoala CARASU (nr 5)Medgidia a avut loc lansarea volumului “PRO…VERBE ed bilingvă pentru care căutam sponsori şi cărora le mulţumesc şi pe această cale:
Ing.Marian Iordache -primarul oraşului
Ing.Dan Mircea Beznea
Fam.dr .Pielelungă Eugen &Rodica
Dr.Iacovache Mihaela
Fam.Ciocan Marin &Emilia
Fam.Marcu Valentin & Ofelia
Prof.Munteanu Laura
Prof.Jipescu Mihaela
Prof.Panţuru Ana Ştefania
Colectivul de cadre didactice de la Şcoala CARASu Medgidia
Prof.Penelea Tatiana –sufletul acestui proiect
Luni,26 octombrie 2009,la Şcoala CARASU (nr 5)Medgidia a avut loc lansarea volumului “PRO…VERBE ed bilingvă pentru care căutam sponsori şi cărora le mulţumesc şi pe această cale:
Ing.Marian Iordache -primarul oraşului
Ing.Dan Mircea Beznea
Fam.dr .Pielelungă Eugen &Rodica
Dr.Iacovache Mihaela
Fam.Ciocan Marin &Emilia
Fam.Marcu Valentin & Ofelia
Prof.Munteanu Laura
Prof.Jipescu Mihaela
Prof.Panţuru Ana Ştefania
Colectivul de cadre didactice de la Şcoala CARASu Medgidia
Prof.Penelea Tatiana –sufletul acestui proiect
sâmbătă, 24 octombrie 2009
MARION MANOLESCU
FRUMUSEŢEA CLIPEI
Ed Metafora 2005
Coperta şi ilustraţiile:Ion Codrescu
In memoria tatălui meu,poetul
Ion Sofia Manolescu
Spectacol
Peste un vârf de cer
atrecut respiraţia
universului
şi s-a făcut lumină
Peste o rază de soare
au trecut lacrimile
lumii şi s-a născut visul
Peste tăcere
a trecut cuvântul omului
şi adevărul
s-a năruit
De atunci trec prin lume
de-a-ndărătelea
şi urmele mele se pierd
în lacrima celui
ce încă există
Icar
Rătăcitor
peste-nceputuri
treci
ochi însetat
de ape şi aer
şi urci coborînd
în depărtare
cămaşa văzduhului
unde sufletul tău
sărută
izbînda-n
înfrîngeri
Crochiu
Peste trup
ochiul
este o noapte
Peste ecou
mâna
este o pasăre
Chipul ei
este chinul
şi n-am nevoie
de unghii
ca să cad
în genunchi
Sisif
Lutul meu nesigur
rostogoleşte un sunet
peste o piatră
să nu mi se golească
nedumerirea-n adâncuri
să nu-mi ajungă
lumina-ngreşeală
unde tremură clipa
Rostogolesc un sunet
ca o piatră
şi urechea lui Dumnezeu
ţiuie de atâta
albastru
Morfeu
Umbra
coboară
păsări
adormite
deplin
Patima
înalţă rugăciuni
pe transparente
icoane
şi ochiul
tresare
în scorburi
Amfion
Iată
degetul
nu mai dansează
pe cornul de cerb
asemenea păsării
găzduite de cer
pietrele nu se mai tem
de văzduh
şi se-ntorc pribegind
în ţărâna sub care
doarme muntele ne-ntors
în fiinţă
...şi noi de demult
am uitat
cum se-nalţă o cetate
Vecernie
Clopote sună
înserare
însingurată
Şi într-o
lacrimă
umilinţa lui Dumnezeu
în restrişte
***
Te aştept
în vis
răzvrătit
Vino!
Nu mă condamna
să rămân
umbra ta
veşnic
învinsă
***
O nostalgie
îmi înstrăinează
umbra
în nelinişti
şi stau
şi aştept
Duminica
Slăbănogului
să mă vindec
de o aripă
frântă
***
Prin ruga
din fiecare
vecernie
mă luneci
ceară
din şoaptă-n
lumină
şi treci
amăgire
***
Pe ecranul
lumii
mă joc
cu cicatricea
paşilor
pierduţi
în gloria
faptelor
şi-n mine
vemea-i
de toamnă
***
Odihneam
în gând
depărtarea
şi te aşteptam
la un capăt
de vis
să nu-ţi
risipesc
chipul
în apele
Styxului
***
Nu ştiam
Din îndărătul
ferestrei
cum se destramă
dragostea
Mai privit
îndelung
mi-ai zâmbit
desculţă de gânduri
şi ai plecat
nestrigată
cu o lacrimă
pe obraz
***
Din umbră
un ochi
mă priveşte
cu tresăriri
desculţe
şi ca-ntr-o
duminică
părăsită
la marginea
toamnei
gândul mă rătăceşte
în singurătatea
lui Dumnezeu
***
Mă întorc
din gând
în gând
lângă vinovăţia
care-mi hrăneşte
păcatul
cu sâni
furişaţi
de fecioară
***
Încă
un zbor
îmi leagă
cerul
de povara
aripei
şi cum
să renasc
în pădure
străină
dacă
mâna-ţi
subţire
nu-mi mângâie
nedumerirea
***
Mă fură
dorul de ducă ...
Îmi învelesc gândul
în rândunică
mă admir
în oglinda de ape
şi fără nici o grabă
mă cuibăresc
în căuşul
din palma-ţi ce mângâie
îndepărtarea
***
Pe un mal al meu
umblă
viermii pământului
tresărind
galeriile
amintirilor
Plânsul meu
nu le este străin
Auzi?
Pe celălalt mal
un ceas
bate nemurirea
***
Un gând
îmi striveşte
sub unghii
singurătatea
şi-n faţa
zidului
pe care
nu pot să-l trec
simt
vrajba
poftelor
pierzându-mă
***
Mi-ai
tâlhărit
repausul
Prin mine
fluieră
acum
vântul
ispită
de gânduri
***
Acum
sunt
puţin
acolo sunt
mai mult
Doar valul
ţipăt
mă izbeşte
mal nedorit
***
Un început
mă înstrăinează
de aripi
Eu-Cain
Eu- Abel
Şi strâng
în pumni
tăcerea
adunată-n
umilinţa
îngenunchierii
***
Tu mi-ai furat
cuvântul
De atunci
vorbesc
numai cu dragoste
şi sunt
mereu
ca o amiază
flămândă
***
În faţa
iernii
mă strângi
caier...
gânduri
risipă
***
Sărutul tău
în amurg
părea
jertfă
risipă
pe obrazul
strivit
al
despărţirii
***
Pe malul vânăt
din şuierul
vântului
sunt risipit
gând
să colorez
speranţa
rămasă-n
cutia
Pandorei
***
Singur
pe ţărmul
încărcat
de ducă
valurile
mă izbeau
pre nevăzuta
îndepărtare
în care se pierdu-se
pescăruş
zâmbetul tău
***
Nu mai ştiu cum
m-am întins
iederă
peste cenuşa
resemnărilor tale
Apoi
înecat de dorinţi
am pregătit focul
să mistuie
dorul
muşcat
de nelinişti
***
Locuiam
îndărătul meu
despuiat de minciuni
şi nuanţe
Ai trecut
strălucind
cu sânii suspin
şi-am devenit
amândoi
gând rătăcit
în farmecul
clipei
***
Nu vreau
să mai rămân
rădăcină
înfiftă-n
adâncuri
Vreau
frunză efemeră
să fiu ..
.să fiu
amintirea
paşilor tăi
pierduţi
înspre mine
***
Aşterne-ţi
iubito
ochii albaştri
pe gingăşia
răscrucilor
mele
Poate
numai aşa
voi rămâne
timp
***
Când
îţi întâlnesc
sărutul
mi-e teamă
că trebuie
să rămân
hotarul
târziu
al mâhnirilor
tale
***
Călătoream
nevrednic
prin adâncimile albastre
păzite
de surâsul tău
Când
m-am apropiat
de taina de dincolo de el
Dumnezeu
m-a botezat
în cea de-a doua
apă
***
Ai plecat
cu negura
mâhnirilor tale
în spate
Cu mâna streaşină
la ochi
ţi-am urmărit paşii
să nu te prăbuşeşti
la marginea
întunericului
din mine
***
Trebuie
să-mi dezleg
nemărginirea
la marginea clipei
să împart
neînţelesul
şi învolburarea
cu ea
Numai clipa
Este
frumuseţea
de a fi
timp
***
Toamna
închide
timpul
n scoici
Păianjenii
rămaşi
răstigniţi
în pânzele
somnului
tes
culoarea
tăcerii
***
Soarele-mi
cuprinde
necuprinsul
Ploaia –mi
trece-n
privire
lumină săracă
şi sunt
pe dealul Golgotei
timp
răstignit
***
Dorinţele tale
mocneau
sfinţitul
putred
aproape
Lumina ta
Vinovată
tânguia
prăpastia
dintre umeri
şi-mi era teamă
să nu te rătăceşti
în prelungirea
din ramuri
***
După ce-mi surp
sufletul
în adâncul izbăvirii
rămâne ispita
atârnată-ntr-o
clipă
apoi
alunec prin ţipătul
încovoiat al satanei
care nu mai crede
în ceea ce este
mai presus
decât el
***
Fără
să-mi păteze
învălmăşagul
din gînduri
Dumnezeu
m-a pedepsit
timp
clopotit
peste
rouă
***
Pentru
rana
ascunsă
în nostalgia verde
a ochilor tăi
am aşternut
lumină
de curcubeu
până la narginea
vinovăţiei
***
Tu rătăceşti prin mine
şi pasul ţi-e simplu
ca îngândurarea
Când mi te opreşti
într-un ochi
mă strivesc
în pupilele tale
ca o copilărie
Când mi te opreşti
într-un umăr
rămân însingurat
ca un gol
peste mărturiile
echilibrului
Când mi te opreşti
într-un deget
sunt o pasăre
şi nu mai pot
zbura
***
Nu te-am auzit
Nu cunoşteam drumul
spre tine
nici semnele
măgitoare şi simple
Le risipise toamna
prin mine
şi eram grăbit
să intru
în lume
IUDA
***
Înveşmântat
în zbor
de pasăre
ascultam
cum ţi se destramă
taina
în meandre
de zâmbet
***
Nedumerit
nu îndrăzneam
să scot capul
în lume
Paşii mei
duceau înapoi
cufundându-mi
drumul nestrăbătut
în meandre de timp
amăgit
şi eram
asemenea Fiului Risipitor
gând reîntors
peste mâhnirea
lui Dumnezeu
***
Ieri te-am regăsit
afară
deasupra mea
Aş fi putut
să beau o noapte
din pumnul tău drept
şi să mă dăruiesc
atât de ciudat
dar totul a fugit
deodată
cerul,soarele,umbra şi iarba
A rămas numai numele tău
ca un dangăt de clopot
peste tăcerea
timpului
***
Voi pleca
Arborii vor fi încărcaţi
de tăcerile albe
În picioare voi asculta
treptele răspântiilor mele
răsărite în neuitare
şi-n zborul strâmb
al liliecilor
În februarie
strâmb voi pleca
pentru
nimeni
***
Noaptea aud
răsuflarea
ca pe o foşnire
cu ploaie
Strig peste punctele
toamnei
o rugă de tălpi
de braţe
de ochi
şi răspunsul râvnit
se-ascunde
neştiut
într-o
clipă
***
Cuvântul
îmi întârzie
cumpăna
nemuririi
şi sunt
clipă
răsturnată
peste ecoul
rătăcit
în aripi
de libelulă
***
Semnul prudenţei
îmi acoperea lacrima
din coada ochiului
Încercam ascuns
să îngenunchez
în toate durerile
risipite de Dumnezeu
peste priveliştea lumii
şi eram gust amăgit
azvârlit
peste cealaltă
jumătate
a mea
***
Nu mă interesa
jocul
nestrăbătut
de înfrângeri
M-aş fi frânt
mai degrabă
ca o oglindă
în lumini
atârnând
de ecoul
pasului tău
***
Treci
furişată-n
dorinţele mele
Ce păcat
că nu mai pot respira
intimitatea
echilibrului tău
risipit
în mângâierea
ce-mi caută
gândul
***
De aici încolo
nu mă mai împopvărează
nici o duminică
şi port
în mâna întinsă
praful ciudat
care îmbracă
urma
paşilor
tăi
***
Încărcat
până la liman
de prihana
rămasă-n vecernia
de sâmbătă seară
mă simnt
ca Isus-
rătăcire
crescută-n afara
paşilor săi
pe drumul
Golgotei
***
Numai eu
scormonesc
căzut în ţărână
preţul plătit
pentru viclenia
din şoapta
cuvântului tău
„E verro”
Apoi
ca răsplată
lovesc tăcerea
din ochii câinelui
care mi-a deschis
porţile îndoielii
***
Împovărat
de neputinţă
încerc
să mă adun
murmur
flămând
la masă cinei
de taină
***
Atârnă-ţi
resemnarea
de coapsa
găndului meu
şi poate aşa
îmi voi da seama
cum
şi mai ales când
m-am risipit
scânteie
învinsă
de răspântiile mele
înstrăinate
***
Duceam într-o mână
atacul sumbru
al timpului
refugiat
în neîmplinirile mele
şi nu îndrăzneam
să-ntorc
privirea
peste sufletul tău
din cealaltă
mână
***
Nu m-am prefăcut
sunet
sub pleoapa
însingurată
a bunului
Dumnezeu
Am vrut doar
să devin
aripa
ce mângâie
jocul pierdut
la ruleta
paşilor tăi
***
N-am cunoscut
rătăcirea
nici spaima
înstrăinării
Am lasat
doar
poarta
larg deschisă
să intre
Arca
bătrânului
Noe
***
M-ai privit ţintă
cu pumnii
strânşi
şi fâstâcită
de ameţeala
primei iubiri
m-ai îndemnat
nereţinită
să fiu
sărut
***
Cu mâinile
căzute stingher
pe genunchi
te privesc
răzvrătit
de un timp
retrăit
în meandre
şi aş fi vrut
să pot ridica
primul
piatra
***
Nevindecat
sângerez –
răscruce
pe aceeaşi colină
şi sunt
clipă
pe Muntele
Măslinilor
***
Când te chem
îţi destrami
întrebările
pe deasupra toamnei
Când te cuprind
te destrami
taină
şi sunt
inevitabil
albia râului
prin care curgi
fără teamă
***
Nu auzeam
nici un cântec
Nu întrezăream
nici un cuvânt
Era prima noastră întâlnire
cu Dumnezeu
pe pereţi tăcuţi
de biserici
Pe in pantof
ţi se urcase
şarpele şiret
învăluind căderea ta
cu un zâmbet perfid
Şi de atunci
m-am strecurat veşnicie
la braţul tău
***
Înfăsurat
în şoaptele serii
alunecam cu mine
povară
Alături
timpul întârziat
încerca să rămână
nemărginire
reflectată-n oglinzi
părăsite
şi-ngândurat
tânjeam să fiu
gândul tău –
greier rătăcit
între stropii
de rouă
***
Stai departe
de mine
spaimă
şi nu mă lăsa
să te aud
lasă-mă doar
să te ucid
cu surâsul stingher
al miezului
de noapte
spânzurat
cicatrice
pe umărul meu
***
Cu sângele –ngheţat
stăteam
faţă în faţă
cu cealaltă jumatate
din mine
Eu mă împotriveam
răstignirii
ea se împotrivea
credinţei fără tăgadă
şi eram
margine de fiinţă
împovărată
de umbra
nedumeririi
lui Dumnezeu
***
Încerc să pătrund
în ochiul tău
plecat
să-mi dezbrace
haina de suflet
Lasă-mă
să-ţi pipăi
simetria
nedefinită
a gândului
altfel nu am
cum să mă apăr
***
Mi-am alungat
sufletul
în clipe
ce mă împart
în două
nelinişti
rămase suspin
peste vremea
împodobită
de tine
cu nostalgii
***
Ai plecat
braţ dezgolind
universul
întrebărilor mele
şi tăcerea mi-era
cuvânt
mustind
înţelesuri rănite-
mânie
plecată
cap în pământ
***
Deasupra mea
atârna
însingurarea
răsfrântă-n lumina
cuvântului
„eşti”
şi sunt
spadă învinsă
de mângâierea
ochilor tăi
adormiţi
în albastru
de Voroneţ
***
Aluneci
firavă
ca absolutul
clătinat
frumuseţe
în şolduri
mărunt flagelate
de mângâieri
şi sunt
trupul tău
pângărit
de veninul
retină
***
Nu pot lua
ce nu ai
ca să-mi acopăr faţa
umbră străină
în ecoul
ochilor tăi
rătăciţi peste gânduri
Aş putea doar să fur
parfumul tău
de târziu
furişat
în decolteul adânc
al mâhnirilor mele
***
Sufăr mereu
că nu-mi duc
până la capăt
păcatul
şi pentru că
nu pot să-mi acord
nici o iertare
deschid fereastra
şi mai arunc
în afară
câte o parte
din mine
***
Ecoul
unei iluzii
îmi sună
în ureche
destinul frunzelor
şi-aş vrea
să renasc copac
cu o pasăre
care să-mi
cânte pe umăr
***
Strângându-mă
lumină
rămân dator
clopotului de sticlă
şi printre lumile
râvnite de fluturi
aripile mele
nu mă mai pot
ridica
deasupra rugului
pe care să-mi ardă
gândul
plin de drumuri
uitate
***
Un viscol
îmi şterge
urma
şi nu mai ştiu
cum să mă-ntorc
în tăcerea
ochilor tăi
în care
licăresc
încă
gânduri
pătate
de dor
***
Ieri
mi-am
imbrăcat
trufia
şi am plecat
la plimbare
şi muntele
Vasan
a crescut
în mine
cum creşte
lumina
înmulţind
rănile
gloriei
***
Cu un sărut
ţi-am
desenat
în colţul gurii
surâsul
Giocondei
şi fericită
ai plecat
n căutarea
altui
da Vinci
***
În strana
tăcerii
gândul
îmi rămâne
veghe
şi adevărul
nu-l mai pot
auzi
decât
cu urechea
pe care
Van Gogh
mi-a tăiat-o
cu disperarea
luminii
***
Primăvara
îmi răneşte
tinereţea
cu fluturi
roind
minuni
şi risipit
în ispite
nu mai pot
să-nfloresc
decât
în umbra
ce-ţi mângâie
destinul uitat
pe degetul
vremii
***
O pasăre
mi-a despicat
cu aripa
resemnarea
de iederă
şi de atunci
încerc
fără
ecou
revolta
mareelor
***
Cu un reflux
noaptea
mi-a neliniştit
ţărmul
şi-ncerc
să păstrez
departe
de mal
furtuna
ce-mi smulge
melcii
înşelaţi
de adâncuri
***
Un timp
suferind
mă ademeneşte
să-mi las
în iarbă
privirea
să dăruiesc
melcului
păcatul
pleoapelor
***
Între
Insomnii
fereastra
mă rătăceşte
pe drumul
lui Ulise
şi-aştept
mareea
dimineţii
să pot
pleca
spre o altă
Itacă
***
Un labirint
de gânduri
mă crede
Dedal
şi-ascuns
în firul
Ariadnei
încerc
sentimentul
singurătăţii
***
Îndoaie-ţi
genunchiul
să vezi
în iarbă
destinul
melcului
şi poate
în ceas
de cumpănă
să poţi găsi
în ţărână
împăcarea
cu nebunia
vândută
pe treizeci
de-arginţi
***
O fereastră
fără contur
îmi surpă
noaptea
în igrasia
gândului
şi pot
auzi
timpul
cum trece
trăgându-şi piciorul
de lemn
***
Păsări
purtând
ecouri
de ploi
mi se aştern
în pupile
şi-aştept
să-mi lase
ca semn
înfrângerea
oamnei
pe umeri
***
Un gând
mă aruncă
în aduceri
aminte
până
mi se destramă
ochii
de atâta
târziu
şi cu un gest
numai tu
mă poţi scoate
din lăcomia
albă
a nopţii
***
Vremea
mă ascunde
păianjen
în plasa
visului tău
şi dacă
înclin
să-ţi mângâi
tăcerea
e semn
că visăm
amândoi
nebunia
***
Mi-ai rămas
sub pleoapele
vremii
arşiţa
pe care o sting
cu tăcerea
orelor pure
şi dacă-mi
tresari în minte
scăldată de rouă
e semn
că timpul
muşcă
cu insomnii
***
Mângâie-mă
până-frunzesc
de tăcere
Suspină-mă
până floarea
dă rod
şi-am să încerc
plecând
mai departe
să văd dacă ştii
să plângi
când mă-ntorc
***
Pleura
timpului
mă ţine
ostatic
într-un
ceasornic
şi numai
când mâna ta
mă atinge
mă simt
înmiresmat
ca un greier
în iarbă
***
Ochii tăi
încercănaţi
de viaţă
mi-i aduce
pasărea
îndrăgostită
sub salcia
singurătăţii
şi fără
de veste
frunzişul ei
îmi scaldă
cerul
şi-l aşează
suflet
la picioarele tale
***
În fumul serii
liniştea
cântă
paşii tăi
osteniţi
de ploile toamnei
şi fug
să caut
ziua ucisă
cu amintirea
sărutului tău
***
În
noaptea
asta
mi-am
vândut
sufletul
în numele
Fiului
şi mi-a rămas
în numele
Tatălui
toată
neliniştea
Duhului Sfânt
***
Neliniştit
mă agăţam de priviri
să nu mă scufund
în adâncul gleznelor tale
Algele-mi putrezeau
amintiri
despre ţărmuri străine
mlaştina din mine
tremura clipe sirene
şi eram
rum rătăcit
spre pânza
mereu destrămată
a Penelopei
***
Nu eu sunt
osânda
sub care
îmi îngenunchez
împlinirea
Nu eu sunt
povara
sub care
rămâne cuvântul
tulburat
de-nţelesuri
Eu sunt
rătăcirea
clipei
năpăstuite
de veşnicie
FRUMUSEŢEA CLIPEI
Ed Metafora 2005
Coperta şi ilustraţiile:Ion Codrescu
In memoria tatălui meu,poetul
Ion Sofia Manolescu
Spectacol
Peste un vârf de cer
atrecut respiraţia
universului
şi s-a făcut lumină
Peste o rază de soare
au trecut lacrimile
lumii şi s-a născut visul
Peste tăcere
a trecut cuvântul omului
şi adevărul
s-a năruit
De atunci trec prin lume
de-a-ndărătelea
şi urmele mele se pierd
în lacrima celui
ce încă există
Icar
Rătăcitor
peste-nceputuri
treci
ochi însetat
de ape şi aer
şi urci coborînd
în depărtare
cămaşa văzduhului
unde sufletul tău
sărută
izbînda-n
înfrîngeri
Crochiu
Peste trup
ochiul
este o noapte
Peste ecou
mâna
este o pasăre
Chipul ei
este chinul
şi n-am nevoie
de unghii
ca să cad
în genunchi
Sisif
Lutul meu nesigur
rostogoleşte un sunet
peste o piatră
să nu mi se golească
nedumerirea-n adâncuri
să nu-mi ajungă
lumina-ngreşeală
unde tremură clipa
Rostogolesc un sunet
ca o piatră
şi urechea lui Dumnezeu
ţiuie de atâta
albastru
Morfeu
Umbra
coboară
păsări
adormite
deplin
Patima
înalţă rugăciuni
pe transparente
icoane
şi ochiul
tresare
în scorburi
Amfion
Iată
degetul
nu mai dansează
pe cornul de cerb
asemenea păsării
găzduite de cer
pietrele nu se mai tem
de văzduh
şi se-ntorc pribegind
în ţărâna sub care
doarme muntele ne-ntors
în fiinţă
...şi noi de demult
am uitat
cum se-nalţă o cetate
Vecernie
Clopote sună
înserare
însingurată
Şi într-o
lacrimă
umilinţa lui Dumnezeu
în restrişte
***
Te aştept
în vis
răzvrătit
Vino!
Nu mă condamna
să rămân
umbra ta
veşnic
învinsă
***
O nostalgie
îmi înstrăinează
umbra
în nelinişti
şi stau
şi aştept
Duminica
Slăbănogului
să mă vindec
de o aripă
frântă
***
Prin ruga
din fiecare
vecernie
mă luneci
ceară
din şoaptă-n
lumină
şi treci
amăgire
***
Pe ecranul
lumii
mă joc
cu cicatricea
paşilor
pierduţi
în gloria
faptelor
şi-n mine
vemea-i
de toamnă
***
Odihneam
în gând
depărtarea
şi te aşteptam
la un capăt
de vis
să nu-ţi
risipesc
chipul
în apele
Styxului
***
Nu ştiam
Din îndărătul
ferestrei
cum se destramă
dragostea
Mai privit
îndelung
mi-ai zâmbit
desculţă de gânduri
şi ai plecat
nestrigată
cu o lacrimă
pe obraz
***
Din umbră
un ochi
mă priveşte
cu tresăriri
desculţe
şi ca-ntr-o
duminică
părăsită
la marginea
toamnei
gândul mă rătăceşte
în singurătatea
lui Dumnezeu
***
Mă întorc
din gând
în gând
lângă vinovăţia
care-mi hrăneşte
păcatul
cu sâni
furişaţi
de fecioară
***
Încă
un zbor
îmi leagă
cerul
de povara
aripei
şi cum
să renasc
în pădure
străină
dacă
mâna-ţi
subţire
nu-mi mângâie
nedumerirea
***
Mă fură
dorul de ducă ...
Îmi învelesc gândul
în rândunică
mă admir
în oglinda de ape
şi fără nici o grabă
mă cuibăresc
în căuşul
din palma-ţi ce mângâie
îndepărtarea
***
Pe un mal al meu
umblă
viermii pământului
tresărind
galeriile
amintirilor
Plânsul meu
nu le este străin
Auzi?
Pe celălalt mal
un ceas
bate nemurirea
***
Un gând
îmi striveşte
sub unghii
singurătatea
şi-n faţa
zidului
pe care
nu pot să-l trec
simt
vrajba
poftelor
pierzându-mă
***
Mi-ai
tâlhărit
repausul
Prin mine
fluieră
acum
vântul
ispită
de gânduri
***
Acum
sunt
puţin
acolo sunt
mai mult
Doar valul
ţipăt
mă izbeşte
mal nedorit
***
Un început
mă înstrăinează
de aripi
Eu-Cain
Eu- Abel
Şi strâng
în pumni
tăcerea
adunată-n
umilinţa
îngenunchierii
***
Tu mi-ai furat
cuvântul
De atunci
vorbesc
numai cu dragoste
şi sunt
mereu
ca o amiază
flămândă
***
În faţa
iernii
mă strângi
caier...
gânduri
risipă
***
Sărutul tău
în amurg
părea
jertfă
risipă
pe obrazul
strivit
al
despărţirii
***
Pe malul vânăt
din şuierul
vântului
sunt risipit
gând
să colorez
speranţa
rămasă-n
cutia
Pandorei
***
Singur
pe ţărmul
încărcat
de ducă
valurile
mă izbeau
pre nevăzuta
îndepărtare
în care se pierdu-se
pescăruş
zâmbetul tău
***
Nu mai ştiu cum
m-am întins
iederă
peste cenuşa
resemnărilor tale
Apoi
înecat de dorinţi
am pregătit focul
să mistuie
dorul
muşcat
de nelinişti
***
Locuiam
îndărătul meu
despuiat de minciuni
şi nuanţe
Ai trecut
strălucind
cu sânii suspin
şi-am devenit
amândoi
gând rătăcit
în farmecul
clipei
***
Nu vreau
să mai rămân
rădăcină
înfiftă-n
adâncuri
Vreau
frunză efemeră
să fiu ..
.să fiu
amintirea
paşilor tăi
pierduţi
înspre mine
***
Aşterne-ţi
iubito
ochii albaştri
pe gingăşia
răscrucilor
mele
Poate
numai aşa
voi rămâne
timp
***
Când
îţi întâlnesc
sărutul
mi-e teamă
că trebuie
să rămân
hotarul
târziu
al mâhnirilor
tale
***
Călătoream
nevrednic
prin adâncimile albastre
păzite
de surâsul tău
Când
m-am apropiat
de taina de dincolo de el
Dumnezeu
m-a botezat
în cea de-a doua
apă
***
Ai plecat
cu negura
mâhnirilor tale
în spate
Cu mâna streaşină
la ochi
ţi-am urmărit paşii
să nu te prăbuşeşti
la marginea
întunericului
din mine
***
Trebuie
să-mi dezleg
nemărginirea
la marginea clipei
să împart
neînţelesul
şi învolburarea
cu ea
Numai clipa
Este
frumuseţea
de a fi
timp
***
Toamna
închide
timpul
n scoici
Păianjenii
rămaşi
răstigniţi
în pânzele
somnului
tes
culoarea
tăcerii
***
Soarele-mi
cuprinde
necuprinsul
Ploaia –mi
trece-n
privire
lumină săracă
şi sunt
pe dealul Golgotei
timp
răstignit
***
Dorinţele tale
mocneau
sfinţitul
putred
aproape
Lumina ta
Vinovată
tânguia
prăpastia
dintre umeri
şi-mi era teamă
să nu te rătăceşti
în prelungirea
din ramuri
***
După ce-mi surp
sufletul
în adâncul izbăvirii
rămâne ispita
atârnată-ntr-o
clipă
apoi
alunec prin ţipătul
încovoiat al satanei
care nu mai crede
în ceea ce este
mai presus
decât el
***
Fără
să-mi păteze
învălmăşagul
din gînduri
Dumnezeu
m-a pedepsit
timp
clopotit
peste
rouă
***
Pentru
rana
ascunsă
în nostalgia verde
a ochilor tăi
am aşternut
lumină
de curcubeu
până la narginea
vinovăţiei
***
Tu rătăceşti prin mine
şi pasul ţi-e simplu
ca îngândurarea
Când mi te opreşti
într-un ochi
mă strivesc
în pupilele tale
ca o copilărie
Când mi te opreşti
într-un umăr
rămân însingurat
ca un gol
peste mărturiile
echilibrului
Când mi te opreşti
într-un deget
sunt o pasăre
şi nu mai pot
zbura
***
Nu te-am auzit
Nu cunoşteam drumul
spre tine
nici semnele
măgitoare şi simple
Le risipise toamna
prin mine
şi eram grăbit
să intru
în lume
IUDA
***
Înveşmântat
în zbor
de pasăre
ascultam
cum ţi se destramă
taina
în meandre
de zâmbet
***
Nedumerit
nu îndrăzneam
să scot capul
în lume
Paşii mei
duceau înapoi
cufundându-mi
drumul nestrăbătut
în meandre de timp
amăgit
şi eram
asemenea Fiului Risipitor
gând reîntors
peste mâhnirea
lui Dumnezeu
***
Ieri te-am regăsit
afară
deasupra mea
Aş fi putut
să beau o noapte
din pumnul tău drept
şi să mă dăruiesc
atât de ciudat
dar totul a fugit
deodată
cerul,soarele,umbra şi iarba
A rămas numai numele tău
ca un dangăt de clopot
peste tăcerea
timpului
***
Voi pleca
Arborii vor fi încărcaţi
de tăcerile albe
În picioare voi asculta
treptele răspântiilor mele
răsărite în neuitare
şi-n zborul strâmb
al liliecilor
În februarie
strâmb voi pleca
pentru
nimeni
***
Noaptea aud
răsuflarea
ca pe o foşnire
cu ploaie
Strig peste punctele
toamnei
o rugă de tălpi
de braţe
de ochi
şi răspunsul râvnit
se-ascunde
neştiut
într-o
clipă
***
Cuvântul
îmi întârzie
cumpăna
nemuririi
şi sunt
clipă
răsturnată
peste ecoul
rătăcit
în aripi
de libelulă
***
Semnul prudenţei
îmi acoperea lacrima
din coada ochiului
Încercam ascuns
să îngenunchez
în toate durerile
risipite de Dumnezeu
peste priveliştea lumii
şi eram gust amăgit
azvârlit
peste cealaltă
jumătate
a mea
***
Nu mă interesa
jocul
nestrăbătut
de înfrângeri
M-aş fi frânt
mai degrabă
ca o oglindă
în lumini
atârnând
de ecoul
pasului tău
***
Treci
furişată-n
dorinţele mele
Ce păcat
că nu mai pot respira
intimitatea
echilibrului tău
risipit
în mângâierea
ce-mi caută
gândul
***
De aici încolo
nu mă mai împopvărează
nici o duminică
şi port
în mâna întinsă
praful ciudat
care îmbracă
urma
paşilor
tăi
***
Încărcat
până la liman
de prihana
rămasă-n vecernia
de sâmbătă seară
mă simnt
ca Isus-
rătăcire
crescută-n afara
paşilor săi
pe drumul
Golgotei
***
Numai eu
scormonesc
căzut în ţărână
preţul plătit
pentru viclenia
din şoapta
cuvântului tău
„E verro”
Apoi
ca răsplată
lovesc tăcerea
din ochii câinelui
care mi-a deschis
porţile îndoielii
***
Împovărat
de neputinţă
încerc
să mă adun
murmur
flămând
la masă cinei
de taină
***
Atârnă-ţi
resemnarea
de coapsa
găndului meu
şi poate aşa
îmi voi da seama
cum
şi mai ales când
m-am risipit
scânteie
învinsă
de răspântiile mele
înstrăinate
***
Duceam într-o mână
atacul sumbru
al timpului
refugiat
în neîmplinirile mele
şi nu îndrăzneam
să-ntorc
privirea
peste sufletul tău
din cealaltă
mână
***
Nu m-am prefăcut
sunet
sub pleoapa
însingurată
a bunului
Dumnezeu
Am vrut doar
să devin
aripa
ce mângâie
jocul pierdut
la ruleta
paşilor tăi
***
N-am cunoscut
rătăcirea
nici spaima
înstrăinării
Am lasat
doar
poarta
larg deschisă
să intre
Arca
bătrânului
Noe
***
M-ai privit ţintă
cu pumnii
strânşi
şi fâstâcită
de ameţeala
primei iubiri
m-ai îndemnat
nereţinită
să fiu
sărut
***
Cu mâinile
căzute stingher
pe genunchi
te privesc
răzvrătit
de un timp
retrăit
în meandre
şi aş fi vrut
să pot ridica
primul
piatra
***
Nevindecat
sângerez –
răscruce
pe aceeaşi colină
şi sunt
clipă
pe Muntele
Măslinilor
***
Când te chem
îţi destrami
întrebările
pe deasupra toamnei
Când te cuprind
te destrami
taină
şi sunt
inevitabil
albia râului
prin care curgi
fără teamă
***
Nu auzeam
nici un cântec
Nu întrezăream
nici un cuvânt
Era prima noastră întâlnire
cu Dumnezeu
pe pereţi tăcuţi
de biserici
Pe in pantof
ţi se urcase
şarpele şiret
învăluind căderea ta
cu un zâmbet perfid
Şi de atunci
m-am strecurat veşnicie
la braţul tău
***
Înfăsurat
în şoaptele serii
alunecam cu mine
povară
Alături
timpul întârziat
încerca să rămână
nemărginire
reflectată-n oglinzi
părăsite
şi-ngândurat
tânjeam să fiu
gândul tău –
greier rătăcit
între stropii
de rouă
***
Stai departe
de mine
spaimă
şi nu mă lăsa
să te aud
lasă-mă doar
să te ucid
cu surâsul stingher
al miezului
de noapte
spânzurat
cicatrice
pe umărul meu
***
Cu sângele –ngheţat
stăteam
faţă în faţă
cu cealaltă jumatate
din mine
Eu mă împotriveam
răstignirii
ea se împotrivea
credinţei fără tăgadă
şi eram
margine de fiinţă
împovărată
de umbra
nedumeririi
lui Dumnezeu
***
Încerc să pătrund
în ochiul tău
plecat
să-mi dezbrace
haina de suflet
Lasă-mă
să-ţi pipăi
simetria
nedefinită
a gândului
altfel nu am
cum să mă apăr
***
Mi-am alungat
sufletul
în clipe
ce mă împart
în două
nelinişti
rămase suspin
peste vremea
împodobită
de tine
cu nostalgii
***
Ai plecat
braţ dezgolind
universul
întrebărilor mele
şi tăcerea mi-era
cuvânt
mustind
înţelesuri rănite-
mânie
plecată
cap în pământ
***
Deasupra mea
atârna
însingurarea
răsfrântă-n lumina
cuvântului
„eşti”
şi sunt
spadă învinsă
de mângâierea
ochilor tăi
adormiţi
în albastru
de Voroneţ
***
Aluneci
firavă
ca absolutul
clătinat
frumuseţe
în şolduri
mărunt flagelate
de mângâieri
şi sunt
trupul tău
pângărit
de veninul
retină
***
Nu pot lua
ce nu ai
ca să-mi acopăr faţa
umbră străină
în ecoul
ochilor tăi
rătăciţi peste gânduri
Aş putea doar să fur
parfumul tău
de târziu
furişat
în decolteul adânc
al mâhnirilor mele
***
Sufăr mereu
că nu-mi duc
până la capăt
păcatul
şi pentru că
nu pot să-mi acord
nici o iertare
deschid fereastra
şi mai arunc
în afară
câte o parte
din mine
***
Ecoul
unei iluzii
îmi sună
în ureche
destinul frunzelor
şi-aş vrea
să renasc copac
cu o pasăre
care să-mi
cânte pe umăr
***
Strângându-mă
lumină
rămân dator
clopotului de sticlă
şi printre lumile
râvnite de fluturi
aripile mele
nu mă mai pot
ridica
deasupra rugului
pe care să-mi ardă
gândul
plin de drumuri
uitate
***
Un viscol
îmi şterge
urma
şi nu mai ştiu
cum să mă-ntorc
în tăcerea
ochilor tăi
în care
licăresc
încă
gânduri
pătate
de dor
***
Ieri
mi-am
imbrăcat
trufia
şi am plecat
la plimbare
şi muntele
Vasan
a crescut
în mine
cum creşte
lumina
înmulţind
rănile
gloriei
***
Cu un sărut
ţi-am
desenat
în colţul gurii
surâsul
Giocondei
şi fericită
ai plecat
n căutarea
altui
da Vinci
***
În strana
tăcerii
gândul
îmi rămâne
veghe
şi adevărul
nu-l mai pot
auzi
decât
cu urechea
pe care
Van Gogh
mi-a tăiat-o
cu disperarea
luminii
***
Primăvara
îmi răneşte
tinereţea
cu fluturi
roind
minuni
şi risipit
în ispite
nu mai pot
să-nfloresc
decât
în umbra
ce-ţi mângâie
destinul uitat
pe degetul
vremii
***
O pasăre
mi-a despicat
cu aripa
resemnarea
de iederă
şi de atunci
încerc
fără
ecou
revolta
mareelor
***
Cu un reflux
noaptea
mi-a neliniştit
ţărmul
şi-ncerc
să păstrez
departe
de mal
furtuna
ce-mi smulge
melcii
înşelaţi
de adâncuri
***
Un timp
suferind
mă ademeneşte
să-mi las
în iarbă
privirea
să dăruiesc
melcului
păcatul
pleoapelor
***
Între
Insomnii
fereastra
mă rătăceşte
pe drumul
lui Ulise
şi-aştept
mareea
dimineţii
să pot
pleca
spre o altă
Itacă
***
Un labirint
de gânduri
mă crede
Dedal
şi-ascuns
în firul
Ariadnei
încerc
sentimentul
singurătăţii
***
Îndoaie-ţi
genunchiul
să vezi
în iarbă
destinul
melcului
şi poate
în ceas
de cumpănă
să poţi găsi
în ţărână
împăcarea
cu nebunia
vândută
pe treizeci
de-arginţi
***
O fereastră
fără contur
îmi surpă
noaptea
în igrasia
gândului
şi pot
auzi
timpul
cum trece
trăgându-şi piciorul
de lemn
***
Păsări
purtând
ecouri
de ploi
mi se aştern
în pupile
şi-aştept
să-mi lase
ca semn
înfrângerea
oamnei
pe umeri
***
Un gând
mă aruncă
în aduceri
aminte
până
mi se destramă
ochii
de atâta
târziu
şi cu un gest
numai tu
mă poţi scoate
din lăcomia
albă
a nopţii
***
Vremea
mă ascunde
păianjen
în plasa
visului tău
şi dacă
înclin
să-ţi mângâi
tăcerea
e semn
că visăm
amândoi
nebunia
***
Mi-ai rămas
sub pleoapele
vremii
arşiţa
pe care o sting
cu tăcerea
orelor pure
şi dacă-mi
tresari în minte
scăldată de rouă
e semn
că timpul
muşcă
cu insomnii
***
Mângâie-mă
până-frunzesc
de tăcere
Suspină-mă
până floarea
dă rod
şi-am să încerc
plecând
mai departe
să văd dacă ştii
să plângi
când mă-ntorc
***
Pleura
timpului
mă ţine
ostatic
într-un
ceasornic
şi numai
când mâna ta
mă atinge
mă simt
înmiresmat
ca un greier
în iarbă
***
Ochii tăi
încercănaţi
de viaţă
mi-i aduce
pasărea
îndrăgostită
sub salcia
singurătăţii
şi fără
de veste
frunzişul ei
îmi scaldă
cerul
şi-l aşează
suflet
la picioarele tale
***
În fumul serii
liniştea
cântă
paşii tăi
osteniţi
de ploile toamnei
şi fug
să caut
ziua ucisă
cu amintirea
sărutului tău
***
În
noaptea
asta
mi-am
vândut
sufletul
în numele
Fiului
şi mi-a rămas
în numele
Tatălui
toată
neliniştea
Duhului Sfânt
***
Neliniştit
mă agăţam de priviri
să nu mă scufund
în adâncul gleznelor tale
Algele-mi putrezeau
amintiri
despre ţărmuri străine
mlaştina din mine
tremura clipe sirene
şi eram
rum rătăcit
spre pânza
mereu destrămată
a Penelopei
***
Nu eu sunt
osânda
sub care
îmi îngenunchez
împlinirea
Nu eu sunt
povara
sub care
rămâne cuvântul
tulburat
de-nţelesuri
Eu sunt
rătăcirea
clipei
năpăstuite
de veşnicie
vineri, 23 octombrie 2009
O altă jumătate
Încă cu mult înainte de
Apocalipsa sufletului meu
Credeam în urcuşul Golgotei fără tăgadă
Onoram cinstea ,jocul şi haina de suflet a
Vanităţii de care încercam să mă apăr
Ascuns în mângâierile iubirii
Căutând răspunsul şi setea ;dar
Harul şi destinul frunzelor nu
Era decât prietenia Îngerului Păzitor
Încă cu mult înainte de
Apocalipsa sufletului meu
Credeam în urcuşul Golgotei fără tăgadă
Onoram cinstea ,jocul şi haina de suflet a
Vanităţii de care încercam să mă apăr
Ascuns în mângâierile iubirii
Căutând răspunsul şi setea ;dar
Harul şi destinul frunzelor nu
Era decât prietenia Îngerului Păzitor
luni, 6 iulie 2009
Pro...verbe Volum nepublicat inca .Doresc sponsori
Cu un proverb
“Apele line
sunt amăgitoare”
Cu un proverb
ai căutat
să mă cumperi
Cu încă un proverb
ai încercat
să mă vinzi
De atunci
bântuie-n
sufletul meu
povestea
cu “pisica
blândă “
care “zgârâie rău “
6
Avec un proverbe
« Les eaux calmes
sont les plus profondes »
Avec un proverbe
tu as voulu
m’acheter
Avec un autre proverbe
me vendre
tu as bien essayé
Dès lors
mon âme
est ravagée
du conte
du chat apprivoisé
qui griffe
avec méchanceté
Nehotărâre
“Bogat e cel ce
nu are datorii”
Nu-ţi sunt dator
cu iubirea
Nu mă simt îndatorat
să-ţi zâmbesc
Şi dacă tresar
de fiecare dată
când treci
e pentru că
sunt mai bogat
cu un gând:
teama
că pleci
8
Indécision
“Riche
est qui ne doit rien”
Je ne suis pas obligé
de t’aimer
Je ne suis pas endetté
de te sourire
Et si je sursaute
chaque fois que tu
passes
c’est que
je suis plus riche
d’une pensée :
la peur de ne pas être
abandonné
9
Fără tine
“Rău cu rău
dar mai rău fără rău”
Fără tine
un drum
mai lung
mă revoltă
Fără tine
ocolişuri
nu ştiu
cum să fac
Fără tine
soarta
nu-i soartă
şi nu mai am
cu cin’să mă –mpac
10
Sans toi
“ Mieux vaut terre mauvaise
que perdue “
Sans toi
un chemin
plus long
me révolte
Sans toi
je ne sais pas
comment faire
des détours
Sans toi
ma vie
n’est que fatalité
et je n’ai plus avec qui
faire la paix
11
Remuşcare
“Fapta face ruşinea ,
iar nu pedeapsa”
Nu mă pedepsi
cu tăcere
Tăcerea poate
să-mi pară mânie
Nu mă pedepsi
cu gâlceava
Cearta mă poate
duce la ură
Aşterne-mă
lacrimă pe obraz
şi am să fiu
remuşcare
12
Remords
“Le crime fait la honte
et non pas l’échafaud”
Ne me punis pas
de ton silence
Le silence peut
me paraître colère
Ne me punis pas
de ta querelle
L’altercation peut me conduire
à la haine
Laisse-moi couler
larme sur ta joue
et je serai
le remord
13
Logodnă
“Fiecare om trăieşte
cu norocul său”
In sufletul meu
murise
o pasăre
In sufletul tău
exista
o fărâmă
de zbor
Jocul vieţii
ne-a logodit
-aripi frânte-
şi-am rămas
până astăzi
cântec
cu dor
14
Fiançailles
“ Chacun a
ses défauts “
Dans mon âme
un oiseau
était mort
Dans ton âme
il y avait
un grain
de volée
Le jeu de la vie
nous a fiancé
-ailes cassées –
et je suis
jusqu’aujourd’hui
la chanson de ta
nostalgie
15
Mea culpa
“Unde nu-i cap
vai de picioare”
Gândul că eşti
orizont
cu margini sihastre
m-a ademenit
lângă tine
Te-am lăsat
să-mi răsfoieşti
toate înfrângerile,
te-am ajutat
să-mi citeşti
toată neliniştea
şi ai plecat
fără să-mi spui
cum şi cu ce
am greşit
16
Mea culpa
“ Les jambes pâtissent
pour la tête “
La pensée que tu es
horizont
d’ermitage
m’a tenté
auprès de toi
Je t’ai laissé
feuilleter
toutes mes défaites
et je t’ai aidée
à lire
toutes mes inquiétudes
et tu es partie
sans me dire
où et comment
j’ai péché
17
Cred
“Paiul cât de mic
îşi are umbra lui”
Umbra mea
fără umbra ta
-zbor fără
aripi-
Umbra ta fără
umbra mea
-fântână
cu apă
amară-
şi mi-ar plăcea să cred
că eşti
umbra lui Dumnezeu
adunată
la picioarele mele
18
Je crois
“ Nul si petit buisson
qui ne porte ombre “
Mon ombre
sans ton ombre
– vol sans ailes-
Ton ombre
sans mon ombre
-fontaine
à eau
amére-
et j’aimerai croire
que tu es
l’ombre
de Dieu
amassée
à mes pieds
19
Jaf
“Ii dai omului un deget
şi-ţi ia toată mâna”
Ţi-am dat un zâmbet
şi mi-ai luat un sărut
Ţi-am dat un vis
şi l-ai luat cu-mprumut
Ţi-am dat cerul
marea
şi luna
Mi-ai luat steaua
şi mi-ai ştres urma
Acum sunt
cărare pustie
Unde mă duc
nu se mai ştie
20
Pillage
“Si on lui en donne un doigt,
il en prend long comme le bras “
Je t’ai donné un sourire
et tu m’as pris un baiser
Je t’ai offert un rêve
et tu l’as bien emprunté
Je t’ai fait cadeau du ciel
de la mer
et de la lune
Tu as pris mes étoiles
et tu as effacé mes pas
Maintenant je suis
sentier abandonnée
On ne sais jamais
où je vais
21
Nevoia de tine
“Nevoia te duce
pe unde nu-ti e voia “
Eu nu vroiam
să-ţi destăinui
poteca
Tu nu vroiai
să-mi dezvălui
cărarea
Astăzi
versete
dintr-un psalm
mă îngână
dor
din nevoia
de tine
22
Le besoin de toi
“ Le besoin fait
la vieille trotter “
Je ne voulais pas
te montrer
le sentier
Tu ne voulais pas
me révéler
le chemin
Aujourd’hui
les versets
d’un psaume
me chantonne
avec mélancolie
le besoin de toi
et de ta nostalgie
23
Drum
“Haiducul ştie
şi altă potecă”
O potecă
neştiută
mă pierde
în gânduri
de drum
Tu desfăşori
firul Ariadnei
pe alte cărări
şi mă aştepţi
-labirint-
la celălalt capăt
de neastâmpăr
24
Chemin
“ Le brigand connaît
aussi d’autres chemins “
Un sentier
inconnu
transforme
mes pensées
en chemin
Toi ,tu déroules
le fil d’Ariane
sur d’autres
routes
et tu m’attends
au bout de mon âme
labyrinthe
25
Rol
“Ulciorul nu merge
de multe ori la apă “
O împăcare cu mine
îţi lăcrimează
privirea
cu mărturisiri
echivoce
Gesturi
rămase dintr-un rol de Evă
îţi înviorează jocul
şi-mi trimiţi
gând cu nemărginiri
In suflet
mă las să cad
cortină
peste amăgirea
jumătăţii
din mine
26
Rôle
“ Tant va la cruche à l’eau
qu’à la fin elle se casse “
Une réconciliation avec moi
te fait verser des larmes
avec des confessions
équivoques
Des gestes
restés
d’un rôle d’Eve
fait revivre ton jeu
et tu m’envoies
des pensées infinies
Dans mon âme
je tombe
rideau
sur
mes illusions
perdues
27
Jurământ
“Nemulţumitului
i se ia darul”
Dăruieşte-mi gând
dăruieşte-mi iubire
dăruieşte-mi
credinţa
în nemurire
şi jur
să fiu mulţumit
de dorul
cu care
m-ai dăruit
28
Serment
“Qui ne veut selle,
Dieu lui donne un bât”
Offre-moi ton amour
donne-moi ta pensée
fais-moi don
la croyance
dans l’éternité
et je jure
d’être content
de ta nostalgie
et de tes « neiges
d’antan »
29
Târg
“A vândut pielea
ursului din pădure”
Nu mă vinde noapte
Noaptea pot să fiu orb
Nu mă vinde zi
Ziua poate sunt
înnorat
Şi dacă
gânduri
uscate în ger
îţi ţipă
în rană
vinde-mă
loc de mânăstire
în pădurea
de la marginea ta
30
Affaire
“ Il ne faut pas vendre la peau de
l’ours avant de le touer “
Ne me vends pas nuit
Pendant la nuit je peux être aveugle
Ne me vends pas journée
Pendant la journée je peux être
couvert de nuages
Et si tes pensées
séchées
par le gel
crient
dans ta blessure
vends- moi
lieu de monastère
dans la forêt
de ton âme
31
Leac
“ Cu răbdarea la necaz
nici un leac mai bun “
Rabdă-mă ploaie
rabdă-mă gând
rabdă-mă vorbă
aruncată în vânt
Rabdă-mă vis
rabdă-mă soare
rabdă-mă leac
de neuitare
şi şterge-ţi necazul
de-atâta răbdare
cu lacrima mea
din neascultare
32
Remède
“La patience vient
à bout de tout”
Supporte-moi pluie
supporte-moi pensée
supporte-moi parole
dans le vent jetée
Supporte-moi rêve
supporte-moi soleil
supporte-moi remède
d'absence
et lave
ta patience
avec mes larmes
de désobéissance
33
Poveste
“Păcatul îşi caută
vinovatul”
Nu-mi căuta
păcate...
Osândă
nu cere...
“Fiecare pasăre
pe graiul ei
piere”
şi păcatul
că eşti
şi vina
că sunt
ne vinde mereu
cu acelaşi
cuvânt
34
Conte
“ Tout crime amène son châtiment “
Ne cherche pas
mes péchés…
Ne demande pas
mon châtiment…
Chaque oiseau
périt de sa voix
et le péché
que tu es
et la faute
que je suis
nous vend
toujours
avec le même
souris
35
Ursită
“ Ce ţi-e scris
în frunte ţi-e pus “
Din ursită
o piatră
mă rostogoleşte
Sisif
Tu
îmi arăţi
în palmă
karma
apoi mi te ascunzi
în tăcerea
nepovestită
de gând
36
Destin
“ Ce qui est écrit
est écrit “
Du destin
une pierre
me fait rouler
Sisyphe
Toi,tu me montres
dans ma paume
karma
et puis
tu te caches
dans le silence
de ma pensée
non racontée
37
Hamlet
“Nu vorbi unde
nu sunt urechi”
In mine
se joacă
o piesă
de Shakespeare
Povară
în suflet
un monolog
“to be or
not to be”
şi surzenia ta
mă îneacă
în nepăsarea
din paşi
38
Hamlet
“A qui bien ne veut,
bien ne parle”
En moi
on joue
une pièce
de Shakespeare
Fardeau
dans mon âme
un monologue
“to be
or not to be”
et ta surdité
qui me noie
dans l’indifférence
de tes pas
39
Resemnare
“Nu promite
ce nu poţi împlini”
Nu-mi hrăni
visul
cu orgolii
străine
Nu-mi umple
tăcerea
cu fiorduri
de gând
Lasă totul
cum este
o simplă poveste
cu tine
trecând
40
Résignation
“Ne promets pas
ce que tu ne peux accomplir”
Ne nourris pas
mon rêve
d’orgueils
étrangers
Ne remplis pas
mon silence
de tes pensées
compliquées
Laisse le tout
comme il est
un simple conte
avec toi
et des fées
41
Capcană
“ Cine sapă groapa altuia
cade singur în ea”
Ţi-am întins
capcană-n cuvânt
şi cuvântul
l-ai repetat
Ţi-am întins
capcană în gest
şi gestul
l-ai acceptat
Când te-am sărutat
am închis ochii
şi n-am mai văzut
laţul
care m-a strâns
iubire
în jurul tău
42
Piège
“ Qui creuse la fossé d’autrui
y tombe le premier “
Avec un mot
je t’ai tendu un piège
et le mot
tu l’as répété
Je t’ai tendu
un piége
avec un geste
et le geste tu l’as accepté
Quand je t’ai embrassée
j’ai fermé les yeux
et je n’ai plus vu
le filet
que tu as enroulé
autour
de mon cou
43
Pâră
“Hoţul strigă:
prinde-ţi hoţul”
Te-am furat gând
te-am furat destin
te-am furat icoană
la care mă-nchin
Te-am furat vis
te-am furat soartă
te-am furat sete
şi te-am băut apă
Nu striga:”hoţul”
Nu e cinstit
Tu mi-ai luat totul
Eu sunt jefuit
44
Plainte
“ Un larron
craint l’autre “
Je t’ai volée pensée
je t’ai volée sourire
je t’ai volée chemin
et je t’aimait bien
Je t’ai volée rêve
je t’ai volée icône
je t’ai volée seau
et je t’ai bu eau
Ne crie pas : « au voleur »
Ce n’est pas juste
C’est toi qui m’as tout volé
C’est moi qui suis spolié
45
Prefăcătorie
“ Tăcerea este de aur“
In tăcere
nehotărâre
şi toletanţă
Dacă tac
nu are cine
să-ţi mângâie
dorul
Dacă tac
cine
să-ţi strice
visul din gând
Şi când vorbesc
mă prefac
că nu ştiu
că sunt
obârşia
tăcerilor tale
46
Hypocrisie
“Le silence est d’or”
Dans le silence
indécision
et tolérance
Si je me tais
qui va
caresser
tes nostalgies
Si je me tais
qui va abîmer
ton rêve
inconnu
Et quand je parle
je fais semblant
de ne pas savoir
que c’est moi
à l’origine
de tes silences
47
Rugă
“ E mai uşor să ierţi
decât să uiţi “
Nu mă ierta
cu privirea
Privirea poate
să-ţi fie perfidă
Nu mă ierta
cu gândul
gândul poate
să-ţi fie ascuns
Uită-mă
în ruga iertării
si-am să fiu
binecuvântarea
de mâine
48
Prière
“Il est plus facile de pardonner
que d’oublier”
Ne me pardonne pas
de tes yeux
Ton regard
peut être perfide
Ne me pardonne pas
de tes pensées
tes pensées
peuvent être cachées
Oublie-moi
dans ta prière
de pardon
et je serai
la bénédiction
49
Cumpănă
“Păzeşte-te de cel ce nu mai are
nimic de pierdut”
M-ascunde ploaia
toamnă-n gând
M-ascunde lacrima
durere în cuvânt
şi din păreri de rău
şi amintiri
se naşte îndoiala
din priviri
Nu te mai strig
Nu te mai chem
Las dragostea
să te preschimbe
în poem
50
Embarras
“Méfiez-vous de qui n’a plus
rien à perdre”
La pluie me cache
dans les pensées de l’automne
Les larmes me cachent
dans les mots
que je croyiez perdus
et des regrets ,
des souvenirs
le doute naît du désir
Je ne crie pas
Je ne t’appelle plus
Je laisse l’amour
te changer
en poème souhaité
51
Şi dacă
“Apa trece
pietrele rămân”
Trece-mă râu
să nu rămân
piatră uscată
Trece-mă piatră
să nu rămână
râul secat
Şi dacă
mă voi împăca
cu haine străine
aşterne-mă
cenuşă
peste Pompei
52
Si
“La rivière coule,
les pierres demeurent”
Passe-moi rivière
pour que je ne demeure
pierre séchée
Passe-moi pierre
pour que je ne demeure
lit desseché
Et si
je vais m’habituer
aux vêtements étrangers
dépose-moi
cendre
sur la ville de Pompéi
53
Promisiune
“Inmulţindu-se păcatul
se naşte pedeapsa”
Nu mă aşeza
în gândul tău
necredinţă
Nu mă arunca
zi cu dor
în păcatul
cetăţii
Păstrează-mă
lege
şi-ţi voi da
drept pedeapsă
toate gingăşiile mele
54
Promission
“Les mauvaises moeurs
font les bonnes lois”
Ne m’assis pas
incroyance
dans ta pensée
Ne me dissipe pas
journée pleine d’amour
dans le péché
de la cité
Garde-moi bonne loi
d’honnêteté
et je te punirai
de mes
fragilités
55
Indiferenţă
“ Focul ce nu te supără
nicicum să-l zgândări “
Într-o privire
gestul unei zile
inutile
Gravă
reciţi
poeme nescrise
în care ascunzi
cenuşă
de gând
Eu
revoltat
închid ochii
si nu te mai strig
56
Indifférence
“ Le feu qui ne dérange pas
ne doit être attisser “
Dans ton regard
le geste d’une journée
inutile
Tu récites gravement
des poèmes
jamais écrits
où tu caches
les cendres
de tes pensées
Moi ,révolté
je ferme les yeux
et je n’ai plus l’envie
de crier
57
Nevoia de pietre
“ Necazurile sunt pentru om
şi omul pentru necazuri”
Din umbră
o durere
îndoliază privirea
cu lacrimi
Tu
-ecou fără ţărm –
mă-nveţi
fără să vrei
că “necazul
nu cade
pe pietre”
58
Le besoin de pierres
“ Les chagrins sont pour l’homme
et l’homme pour les chagrins “
L’ombre
d’un chagrin
endeuille mon regard
de larmes
Toi
-écho sans rivages-
tu m’enseignes
sans vouloir
que les douleurs
ne tombent pas
sur les pierres
59
Cearcăn
“Cine trăieşte cu chiorii
se uită chiorâş “
O privire
piezişă
îţi năruie
visul
în nepăsare
Descumpănit
caut loc
de resemnare
şi mă ascund
într-un
cearcăn
60
Cerne
“Qui vit avec les aveugles
regarde lui aussi à travers“
Un regard
à travers
effondre
ton rêve
dans l’indifférence
Déconcerté
je cherche
un lieu
de résignation
et je me cache
dans un cerne
61
Elegie
“Cine caută găseşte “
Dezbracă-mă
de vis
dezbracă-mă
de gând
dezbracă-mă
de umbre
ascunde-mă-n
cuvânt
să vezi
dacă am fost
să vezi
dacă mai sunt
62
Elégie
“Qui cherche trouve”
Déshabille-moi
de mes
rêves
déshabille-moi
de mes
ombres
et cache-moi
dans tes paroles
pour que tu voies
si j’ai été
si j’y suis
encore
63
Aşteptare
“ Noaptea e un sfetnic bun “
Nu mă aştepta noapte
Noaptea
poate să vină
şi-n gând
Nu mă aştepta sfetnic
Sfetnicul
poate să mintă
oricând
Aşteaptă-mă
veghe
şi am să fiu lampa
ce-ţi luminează paşii
rătăciţi
în dezamăgiri
64
Attente
“ La nuit est un bon conseiller “
Ne m’attends pas nuit
La nuit
peut arriver
même dans la pensée
Ne m’attends pas conseiller
Le conseiller
peut mentir
n’importe quand
Attends-moi
veille
et je serai
la lampe qui surveille
tes pas égarés
dans la déception
65
Cântec
“ La barza chioară
face Dumnezeu cuib “
Timpul
îmi zgribuleşte
timiditatea
sub streşini
Din crengi
de singurătate
faci cuib
şi mă ajuţi
să zâmbesc
66
Chanson
“A cigogne aveugle
Dieu fait trouver le nid”
Le temps
fait grelotter
ma timidité
sous l’avant-toit
De rameaux
de sortilège
tu me fais un nid
et tu m’aides
à sourire
67
Firesc
“Iarna n-au
mâncat-o lupii”
Nimeni şi nimic
mai firesc
Noaptea cu vise...
Primăvara cu flori...
Şi timpul
ce moare
şi iarna
ce doare
încet
va veni
68
Naturel
“ L’hiver…s’il ne vient tôt
il vient tard “
Personne et rien
de plus naturel
La nuit avec des rêves…
Le printemps avec des fleurs…
Et le temps
qui se meurt
et l’hiver
des douleurs
doucement
viendront
69
Experienţă
“ Din nebunie străină
să înveţi minte “
Nu ţi-am imitat
înstrăinarea
şi amăgirea
Nu ţi-am copiat
nepăsarea
şi egoismul
Ţi-am admirat
nebunia cuvântului
care
m-a învăţat
gestul tăcerii
zidite
în gânduri
70
Expérience
“ De folie d’autrui
prends conseil “
Je n’ai pas imité
ton exil
et tes illusions
Je n’ai pas copié
l’indifférence
et ton égoïsme
J’ai admiré
seulement
la folie de tes paroles
qui m’ont enseigné
le geste du silence
muré
dans des pensées
71
Avertisment
“ Nu vinde castraveţi
la grădinar “
Nu-mi vinde
cer…
Nu-mi vinde
stele...
Ele sunt semnul
iubirilor mele
Vinde-mi dor
în cuvinte
banale
să pot să fiu
gândul
tăcerilor tale
72
Avertissement
“Marchand d’oignons
se connaît en ciboules”
Ne me vend pas
le ciel…
Ne me vends pas
les étoiles…
Elles sont le signe
de mes amours banales
Vends-moi mélancolie
vends-moi
souffrance
pour que je sois
la bonne pensée
de tes silences
73
Sete
“ Cine bea apă din pumn străin
nu se satură “
Astăzi
nu mai există
Mâine
a rămas ziua
de ieri
când am băut
din pumnul tău
noaptea
care m-a înstrăinat
într-o altfel
de sete
74
Soif
“Qui boit de poignée étrangère
ne sera rassasié”
Aujourd’hui
n’existe plus
Demain
c’est la journée d’hier
quand j’ai bu
de ta poignée
la nuit
qui m’a égaré
dans une autre
espèce de soif
-l’éternité-
75
Poate
“ Când treci prin ţara
orbilor închide şi tu un ochi “
Închide ochii
când vii
înspre mine
dar ţine deschis
sufletul
şi poate
ai să întinzi
un deget
să-mi pipăi
lumina
din zâmbet
76
Peut-être
“L’homme doit vivre
selon le pays où il est”
Ferme les yeux
quand tu viens
vers moi
mais ouvre bien
ton âme
et peut-être
tu vas tendre
un doigt
pour saisir
la lumière
de mon sourire
77
Mântuire
“ Adevărul meu
este adevărul tuturor “
Nu ştiu dacă
înlăuntrul meu
caut vinovăţia
Adevărul
nu-l pot face
doar eu
dar fac un pas înainte
să adun
între umeri
mântuirea
ascunsă de tine
în cer
78
Rédemption
“ Ma vérité est
la vérité de tout le monde “
Je ne sais pas si je cherche
la culpabilité
dans moi-même
La vérité absolue
je ne la détiens pas
mais je fais un pas
en avant
pour amasser
sur mes épaules
la rédomption
que tu as cachée
dans le ciel
79
CUPRINS /TABLE
Nehotărâre................................................6
Indécision..................................................7
Fără tine....................................................8
Sans toi.....................................................9
Remuşcare..............................................1o
Remord...................................................11
Logodnă..................................................12
Fiançailles...............................................13
Mea culpa................................................14
Mea culpa................................................15
Cred.........................................................16
Je crois....................................................17
Jaf............................................................18
Pillage......................................................19
Nevoia de tine..........................................20
Le besoin de toi........................................21
Drum........................................................22
Chemin....................................................23
Rol...........................................................24
Rôle.........................................................25
Jur...........................................................26
Serment...................................................27
Târg.........................................................28
Affaire......................................................29
89
Leac............................................................30
Remède......................................................31
Poveste......................................................33
Conte..........................................................34
Ursită..........................................................35
Destin.........................................................36
Hamlet........................................................37
Hamlet........................................................38
Resemnare.................................................39
Résignation................................................40
Capcană.....................................................41
Piège..........................................................42
Pâră...........................................................43
Pleinte........................................................44
Prefăcătorie...............................................45
Hypocrisie..................................................46
Rugă..........................................................47
Prière.........................................................48
Cumpănă...................................................49
Embarras...................................................50
Şi dacă.......................................................51
Si................................................................52
Promisiune.................................................53
Promission.................................................54
Indiferenţă..................................................55
Indifférence................................................56
Nevoia de pietre.........................................57
Le besoin de pierre....................................58
Cearcăn.....................................................59
Cerne.........................................................60
90
Elegie..............................................................61
Elégie..............................................................62
Aşteptare........................................................63
Attente............................................................64
Cântec............................................................65
Chanson.........................................................66
Firesc .............................................................67
Naturel............................................................68
Experienţă......................................................69
Expérience.....................................................70
Avertisment....................................................71
Avertissement................................................72
Sete................................................................73
Soif.................................................................74
Poate..............................................................75
Peut-être.........................................................76
Mântuire..........................................................77
Rédemption....................................................78
Gândul ca salvare a sinelui............................79
Poetica pribegirii.............................................80
Poetul internaut..............................................83
Iluzionistul cuvintelor......................................85
Cuprins /Table................................................87
91
“Apele line
sunt amăgitoare”
Cu un proverb
ai căutat
să mă cumperi
Cu încă un proverb
ai încercat
să mă vinzi
De atunci
bântuie-n
sufletul meu
povestea
cu “pisica
blândă “
care “zgârâie rău “
6
Avec un proverbe
« Les eaux calmes
sont les plus profondes »
Avec un proverbe
tu as voulu
m’acheter
Avec un autre proverbe
me vendre
tu as bien essayé
Dès lors
mon âme
est ravagée
du conte
du chat apprivoisé
qui griffe
avec méchanceté
Nehotărâre
“Bogat e cel ce
nu are datorii”
Nu-ţi sunt dator
cu iubirea
Nu mă simt îndatorat
să-ţi zâmbesc
Şi dacă tresar
de fiecare dată
când treci
e pentru că
sunt mai bogat
cu un gând:
teama
că pleci
8
Indécision
“Riche
est qui ne doit rien”
Je ne suis pas obligé
de t’aimer
Je ne suis pas endetté
de te sourire
Et si je sursaute
chaque fois que tu
passes
c’est que
je suis plus riche
d’une pensée :
la peur de ne pas être
abandonné
9
Fără tine
“Rău cu rău
dar mai rău fără rău”
Fără tine
un drum
mai lung
mă revoltă
Fără tine
ocolişuri
nu ştiu
cum să fac
Fără tine
soarta
nu-i soartă
şi nu mai am
cu cin’să mă –mpac
10
Sans toi
“ Mieux vaut terre mauvaise
que perdue “
Sans toi
un chemin
plus long
me révolte
Sans toi
je ne sais pas
comment faire
des détours
Sans toi
ma vie
n’est que fatalité
et je n’ai plus avec qui
faire la paix
11
Remuşcare
“Fapta face ruşinea ,
iar nu pedeapsa”
Nu mă pedepsi
cu tăcere
Tăcerea poate
să-mi pară mânie
Nu mă pedepsi
cu gâlceava
Cearta mă poate
duce la ură
Aşterne-mă
lacrimă pe obraz
şi am să fiu
remuşcare
12
Remords
“Le crime fait la honte
et non pas l’échafaud”
Ne me punis pas
de ton silence
Le silence peut
me paraître colère
Ne me punis pas
de ta querelle
L’altercation peut me conduire
à la haine
Laisse-moi couler
larme sur ta joue
et je serai
le remord
13
Logodnă
“Fiecare om trăieşte
cu norocul său”
In sufletul meu
murise
o pasăre
In sufletul tău
exista
o fărâmă
de zbor
Jocul vieţii
ne-a logodit
-aripi frânte-
şi-am rămas
până astăzi
cântec
cu dor
14
Fiançailles
“ Chacun a
ses défauts “
Dans mon âme
un oiseau
était mort
Dans ton âme
il y avait
un grain
de volée
Le jeu de la vie
nous a fiancé
-ailes cassées –
et je suis
jusqu’aujourd’hui
la chanson de ta
nostalgie
15
Mea culpa
“Unde nu-i cap
vai de picioare”
Gândul că eşti
orizont
cu margini sihastre
m-a ademenit
lângă tine
Te-am lăsat
să-mi răsfoieşti
toate înfrângerile,
te-am ajutat
să-mi citeşti
toată neliniştea
şi ai plecat
fără să-mi spui
cum şi cu ce
am greşit
16
Mea culpa
“ Les jambes pâtissent
pour la tête “
La pensée que tu es
horizont
d’ermitage
m’a tenté
auprès de toi
Je t’ai laissé
feuilleter
toutes mes défaites
et je t’ai aidée
à lire
toutes mes inquiétudes
et tu es partie
sans me dire
où et comment
j’ai péché
17
Cred
“Paiul cât de mic
îşi are umbra lui”
Umbra mea
fără umbra ta
-zbor fără
aripi-
Umbra ta fără
umbra mea
-fântână
cu apă
amară-
şi mi-ar plăcea să cred
că eşti
umbra lui Dumnezeu
adunată
la picioarele mele
18
Je crois
“ Nul si petit buisson
qui ne porte ombre “
Mon ombre
sans ton ombre
– vol sans ailes-
Ton ombre
sans mon ombre
-fontaine
à eau
amére-
et j’aimerai croire
que tu es
l’ombre
de Dieu
amassée
à mes pieds
19
Jaf
“Ii dai omului un deget
şi-ţi ia toată mâna”
Ţi-am dat un zâmbet
şi mi-ai luat un sărut
Ţi-am dat un vis
şi l-ai luat cu-mprumut
Ţi-am dat cerul
marea
şi luna
Mi-ai luat steaua
şi mi-ai ştres urma
Acum sunt
cărare pustie
Unde mă duc
nu se mai ştie
20
Pillage
“Si on lui en donne un doigt,
il en prend long comme le bras “
Je t’ai donné un sourire
et tu m’as pris un baiser
Je t’ai offert un rêve
et tu l’as bien emprunté
Je t’ai fait cadeau du ciel
de la mer
et de la lune
Tu as pris mes étoiles
et tu as effacé mes pas
Maintenant je suis
sentier abandonnée
On ne sais jamais
où je vais
21
Nevoia de tine
“Nevoia te duce
pe unde nu-ti e voia “
Eu nu vroiam
să-ţi destăinui
poteca
Tu nu vroiai
să-mi dezvălui
cărarea
Astăzi
versete
dintr-un psalm
mă îngână
dor
din nevoia
de tine
22
Le besoin de toi
“ Le besoin fait
la vieille trotter “
Je ne voulais pas
te montrer
le sentier
Tu ne voulais pas
me révéler
le chemin
Aujourd’hui
les versets
d’un psaume
me chantonne
avec mélancolie
le besoin de toi
et de ta nostalgie
23
Drum
“Haiducul ştie
şi altă potecă”
O potecă
neştiută
mă pierde
în gânduri
de drum
Tu desfăşori
firul Ariadnei
pe alte cărări
şi mă aştepţi
-labirint-
la celălalt capăt
de neastâmpăr
24
Chemin
“ Le brigand connaît
aussi d’autres chemins “
Un sentier
inconnu
transforme
mes pensées
en chemin
Toi ,tu déroules
le fil d’Ariane
sur d’autres
routes
et tu m’attends
au bout de mon âme
labyrinthe
25
Rol
“Ulciorul nu merge
de multe ori la apă “
O împăcare cu mine
îţi lăcrimează
privirea
cu mărturisiri
echivoce
Gesturi
rămase dintr-un rol de Evă
îţi înviorează jocul
şi-mi trimiţi
gând cu nemărginiri
In suflet
mă las să cad
cortină
peste amăgirea
jumătăţii
din mine
26
Rôle
“ Tant va la cruche à l’eau
qu’à la fin elle se casse “
Une réconciliation avec moi
te fait verser des larmes
avec des confessions
équivoques
Des gestes
restés
d’un rôle d’Eve
fait revivre ton jeu
et tu m’envoies
des pensées infinies
Dans mon âme
je tombe
rideau
sur
mes illusions
perdues
27
Jurământ
“Nemulţumitului
i se ia darul”
Dăruieşte-mi gând
dăruieşte-mi iubire
dăruieşte-mi
credinţa
în nemurire
şi jur
să fiu mulţumit
de dorul
cu care
m-ai dăruit
28
Serment
“Qui ne veut selle,
Dieu lui donne un bât”
Offre-moi ton amour
donne-moi ta pensée
fais-moi don
la croyance
dans l’éternité
et je jure
d’être content
de ta nostalgie
et de tes « neiges
d’antan »
29
Târg
“A vândut pielea
ursului din pădure”
Nu mă vinde noapte
Noaptea pot să fiu orb
Nu mă vinde zi
Ziua poate sunt
înnorat
Şi dacă
gânduri
uscate în ger
îţi ţipă
în rană
vinde-mă
loc de mânăstire
în pădurea
de la marginea ta
30
Affaire
“ Il ne faut pas vendre la peau de
l’ours avant de le touer “
Ne me vends pas nuit
Pendant la nuit je peux être aveugle
Ne me vends pas journée
Pendant la journée je peux être
couvert de nuages
Et si tes pensées
séchées
par le gel
crient
dans ta blessure
vends- moi
lieu de monastère
dans la forêt
de ton âme
31
Leac
“ Cu răbdarea la necaz
nici un leac mai bun “
Rabdă-mă ploaie
rabdă-mă gând
rabdă-mă vorbă
aruncată în vânt
Rabdă-mă vis
rabdă-mă soare
rabdă-mă leac
de neuitare
şi şterge-ţi necazul
de-atâta răbdare
cu lacrima mea
din neascultare
32
Remède
“La patience vient
à bout de tout”
Supporte-moi pluie
supporte-moi pensée
supporte-moi parole
dans le vent jetée
Supporte-moi rêve
supporte-moi soleil
supporte-moi remède
d'absence
et lave
ta patience
avec mes larmes
de désobéissance
33
Poveste
“Păcatul îşi caută
vinovatul”
Nu-mi căuta
păcate...
Osândă
nu cere...
“Fiecare pasăre
pe graiul ei
piere”
şi păcatul
că eşti
şi vina
că sunt
ne vinde mereu
cu acelaşi
cuvânt
34
Conte
“ Tout crime amène son châtiment “
Ne cherche pas
mes péchés…
Ne demande pas
mon châtiment…
Chaque oiseau
périt de sa voix
et le péché
que tu es
et la faute
que je suis
nous vend
toujours
avec le même
souris
35
Ursită
“ Ce ţi-e scris
în frunte ţi-e pus “
Din ursită
o piatră
mă rostogoleşte
Sisif
Tu
îmi arăţi
în palmă
karma
apoi mi te ascunzi
în tăcerea
nepovestită
de gând
36
Destin
“ Ce qui est écrit
est écrit “
Du destin
une pierre
me fait rouler
Sisyphe
Toi,tu me montres
dans ma paume
karma
et puis
tu te caches
dans le silence
de ma pensée
non racontée
37
Hamlet
“Nu vorbi unde
nu sunt urechi”
In mine
se joacă
o piesă
de Shakespeare
Povară
în suflet
un monolog
“to be or
not to be”
şi surzenia ta
mă îneacă
în nepăsarea
din paşi
38
Hamlet
“A qui bien ne veut,
bien ne parle”
En moi
on joue
une pièce
de Shakespeare
Fardeau
dans mon âme
un monologue
“to be
or not to be”
et ta surdité
qui me noie
dans l’indifférence
de tes pas
39
Resemnare
“Nu promite
ce nu poţi împlini”
Nu-mi hrăni
visul
cu orgolii
străine
Nu-mi umple
tăcerea
cu fiorduri
de gând
Lasă totul
cum este
o simplă poveste
cu tine
trecând
40
Résignation
“Ne promets pas
ce que tu ne peux accomplir”
Ne nourris pas
mon rêve
d’orgueils
étrangers
Ne remplis pas
mon silence
de tes pensées
compliquées
Laisse le tout
comme il est
un simple conte
avec toi
et des fées
41
Capcană
“ Cine sapă groapa altuia
cade singur în ea”
Ţi-am întins
capcană-n cuvânt
şi cuvântul
l-ai repetat
Ţi-am întins
capcană în gest
şi gestul
l-ai acceptat
Când te-am sărutat
am închis ochii
şi n-am mai văzut
laţul
care m-a strâns
iubire
în jurul tău
42
Piège
“ Qui creuse la fossé d’autrui
y tombe le premier “
Avec un mot
je t’ai tendu un piège
et le mot
tu l’as répété
Je t’ai tendu
un piége
avec un geste
et le geste tu l’as accepté
Quand je t’ai embrassée
j’ai fermé les yeux
et je n’ai plus vu
le filet
que tu as enroulé
autour
de mon cou
43
Pâră
“Hoţul strigă:
prinde-ţi hoţul”
Te-am furat gând
te-am furat destin
te-am furat icoană
la care mă-nchin
Te-am furat vis
te-am furat soartă
te-am furat sete
şi te-am băut apă
Nu striga:”hoţul”
Nu e cinstit
Tu mi-ai luat totul
Eu sunt jefuit
44
Plainte
“ Un larron
craint l’autre “
Je t’ai volée pensée
je t’ai volée sourire
je t’ai volée chemin
et je t’aimait bien
Je t’ai volée rêve
je t’ai volée icône
je t’ai volée seau
et je t’ai bu eau
Ne crie pas : « au voleur »
Ce n’est pas juste
C’est toi qui m’as tout volé
C’est moi qui suis spolié
45
Prefăcătorie
“ Tăcerea este de aur“
In tăcere
nehotărâre
şi toletanţă
Dacă tac
nu are cine
să-ţi mângâie
dorul
Dacă tac
cine
să-ţi strice
visul din gând
Şi când vorbesc
mă prefac
că nu ştiu
că sunt
obârşia
tăcerilor tale
46
Hypocrisie
“Le silence est d’or”
Dans le silence
indécision
et tolérance
Si je me tais
qui va
caresser
tes nostalgies
Si je me tais
qui va abîmer
ton rêve
inconnu
Et quand je parle
je fais semblant
de ne pas savoir
que c’est moi
à l’origine
de tes silences
47
Rugă
“ E mai uşor să ierţi
decât să uiţi “
Nu mă ierta
cu privirea
Privirea poate
să-ţi fie perfidă
Nu mă ierta
cu gândul
gândul poate
să-ţi fie ascuns
Uită-mă
în ruga iertării
si-am să fiu
binecuvântarea
de mâine
48
Prière
“Il est plus facile de pardonner
que d’oublier”
Ne me pardonne pas
de tes yeux
Ton regard
peut être perfide
Ne me pardonne pas
de tes pensées
tes pensées
peuvent être cachées
Oublie-moi
dans ta prière
de pardon
et je serai
la bénédiction
49
Cumpănă
“Păzeşte-te de cel ce nu mai are
nimic de pierdut”
M-ascunde ploaia
toamnă-n gând
M-ascunde lacrima
durere în cuvânt
şi din păreri de rău
şi amintiri
se naşte îndoiala
din priviri
Nu te mai strig
Nu te mai chem
Las dragostea
să te preschimbe
în poem
50
Embarras
“Méfiez-vous de qui n’a plus
rien à perdre”
La pluie me cache
dans les pensées de l’automne
Les larmes me cachent
dans les mots
que je croyiez perdus
et des regrets ,
des souvenirs
le doute naît du désir
Je ne crie pas
Je ne t’appelle plus
Je laisse l’amour
te changer
en poème souhaité
51
Şi dacă
“Apa trece
pietrele rămân”
Trece-mă râu
să nu rămân
piatră uscată
Trece-mă piatră
să nu rămână
râul secat
Şi dacă
mă voi împăca
cu haine străine
aşterne-mă
cenuşă
peste Pompei
52
Si
“La rivière coule,
les pierres demeurent”
Passe-moi rivière
pour que je ne demeure
pierre séchée
Passe-moi pierre
pour que je ne demeure
lit desseché
Et si
je vais m’habituer
aux vêtements étrangers
dépose-moi
cendre
sur la ville de Pompéi
53
Promisiune
“Inmulţindu-se păcatul
se naşte pedeapsa”
Nu mă aşeza
în gândul tău
necredinţă
Nu mă arunca
zi cu dor
în păcatul
cetăţii
Păstrează-mă
lege
şi-ţi voi da
drept pedeapsă
toate gingăşiile mele
54
Promission
“Les mauvaises moeurs
font les bonnes lois”
Ne m’assis pas
incroyance
dans ta pensée
Ne me dissipe pas
journée pleine d’amour
dans le péché
de la cité
Garde-moi bonne loi
d’honnêteté
et je te punirai
de mes
fragilités
55
Indiferenţă
“ Focul ce nu te supără
nicicum să-l zgândări “
Într-o privire
gestul unei zile
inutile
Gravă
reciţi
poeme nescrise
în care ascunzi
cenuşă
de gând
Eu
revoltat
închid ochii
si nu te mai strig
56
Indifférence
“ Le feu qui ne dérange pas
ne doit être attisser “
Dans ton regard
le geste d’une journée
inutile
Tu récites gravement
des poèmes
jamais écrits
où tu caches
les cendres
de tes pensées
Moi ,révolté
je ferme les yeux
et je n’ai plus l’envie
de crier
57
Nevoia de pietre
“ Necazurile sunt pentru om
şi omul pentru necazuri”
Din umbră
o durere
îndoliază privirea
cu lacrimi
Tu
-ecou fără ţărm –
mă-nveţi
fără să vrei
că “necazul
nu cade
pe pietre”
58
Le besoin de pierres
“ Les chagrins sont pour l’homme
et l’homme pour les chagrins “
L’ombre
d’un chagrin
endeuille mon regard
de larmes
Toi
-écho sans rivages-
tu m’enseignes
sans vouloir
que les douleurs
ne tombent pas
sur les pierres
59
Cearcăn
“Cine trăieşte cu chiorii
se uită chiorâş “
O privire
piezişă
îţi năruie
visul
în nepăsare
Descumpănit
caut loc
de resemnare
şi mă ascund
într-un
cearcăn
60
Cerne
“Qui vit avec les aveugles
regarde lui aussi à travers“
Un regard
à travers
effondre
ton rêve
dans l’indifférence
Déconcerté
je cherche
un lieu
de résignation
et je me cache
dans un cerne
61
Elegie
“Cine caută găseşte “
Dezbracă-mă
de vis
dezbracă-mă
de gând
dezbracă-mă
de umbre
ascunde-mă-n
cuvânt
să vezi
dacă am fost
să vezi
dacă mai sunt
62
Elégie
“Qui cherche trouve”
Déshabille-moi
de mes
rêves
déshabille-moi
de mes
ombres
et cache-moi
dans tes paroles
pour que tu voies
si j’ai été
si j’y suis
encore
63
Aşteptare
“ Noaptea e un sfetnic bun “
Nu mă aştepta noapte
Noaptea
poate să vină
şi-n gând
Nu mă aştepta sfetnic
Sfetnicul
poate să mintă
oricând
Aşteaptă-mă
veghe
şi am să fiu lampa
ce-ţi luminează paşii
rătăciţi
în dezamăgiri
64
Attente
“ La nuit est un bon conseiller “
Ne m’attends pas nuit
La nuit
peut arriver
même dans la pensée
Ne m’attends pas conseiller
Le conseiller
peut mentir
n’importe quand
Attends-moi
veille
et je serai
la lampe qui surveille
tes pas égarés
dans la déception
65
Cântec
“ La barza chioară
face Dumnezeu cuib “
Timpul
îmi zgribuleşte
timiditatea
sub streşini
Din crengi
de singurătate
faci cuib
şi mă ajuţi
să zâmbesc
66
Chanson
“A cigogne aveugle
Dieu fait trouver le nid”
Le temps
fait grelotter
ma timidité
sous l’avant-toit
De rameaux
de sortilège
tu me fais un nid
et tu m’aides
à sourire
67
Firesc
“Iarna n-au
mâncat-o lupii”
Nimeni şi nimic
mai firesc
Noaptea cu vise...
Primăvara cu flori...
Şi timpul
ce moare
şi iarna
ce doare
încet
va veni
68
Naturel
“ L’hiver…s’il ne vient tôt
il vient tard “
Personne et rien
de plus naturel
La nuit avec des rêves…
Le printemps avec des fleurs…
Et le temps
qui se meurt
et l’hiver
des douleurs
doucement
viendront
69
Experienţă
“ Din nebunie străină
să înveţi minte “
Nu ţi-am imitat
înstrăinarea
şi amăgirea
Nu ţi-am copiat
nepăsarea
şi egoismul
Ţi-am admirat
nebunia cuvântului
care
m-a învăţat
gestul tăcerii
zidite
în gânduri
70
Expérience
“ De folie d’autrui
prends conseil “
Je n’ai pas imité
ton exil
et tes illusions
Je n’ai pas copié
l’indifférence
et ton égoïsme
J’ai admiré
seulement
la folie de tes paroles
qui m’ont enseigné
le geste du silence
muré
dans des pensées
71
Avertisment
“ Nu vinde castraveţi
la grădinar “
Nu-mi vinde
cer…
Nu-mi vinde
stele...
Ele sunt semnul
iubirilor mele
Vinde-mi dor
în cuvinte
banale
să pot să fiu
gândul
tăcerilor tale
72
Avertissement
“Marchand d’oignons
se connaît en ciboules”
Ne me vend pas
le ciel…
Ne me vends pas
les étoiles…
Elles sont le signe
de mes amours banales
Vends-moi mélancolie
vends-moi
souffrance
pour que je sois
la bonne pensée
de tes silences
73
Sete
“ Cine bea apă din pumn străin
nu se satură “
Astăzi
nu mai există
Mâine
a rămas ziua
de ieri
când am băut
din pumnul tău
noaptea
care m-a înstrăinat
într-o altfel
de sete
74
Soif
“Qui boit de poignée étrangère
ne sera rassasié”
Aujourd’hui
n’existe plus
Demain
c’est la journée d’hier
quand j’ai bu
de ta poignée
la nuit
qui m’a égaré
dans une autre
espèce de soif
-l’éternité-
75
Poate
“ Când treci prin ţara
orbilor închide şi tu un ochi “
Închide ochii
când vii
înspre mine
dar ţine deschis
sufletul
şi poate
ai să întinzi
un deget
să-mi pipăi
lumina
din zâmbet
76
Peut-être
“L’homme doit vivre
selon le pays où il est”
Ferme les yeux
quand tu viens
vers moi
mais ouvre bien
ton âme
et peut-être
tu vas tendre
un doigt
pour saisir
la lumière
de mon sourire
77
Mântuire
“ Adevărul meu
este adevărul tuturor “
Nu ştiu dacă
înlăuntrul meu
caut vinovăţia
Adevărul
nu-l pot face
doar eu
dar fac un pas înainte
să adun
între umeri
mântuirea
ascunsă de tine
în cer
78
Rédemption
“ Ma vérité est
la vérité de tout le monde “
Je ne sais pas si je cherche
la culpabilité
dans moi-même
La vérité absolue
je ne la détiens pas
mais je fais un pas
en avant
pour amasser
sur mes épaules
la rédomption
que tu as cachée
dans le ciel
79
CUPRINS /TABLE
Nehotărâre................................................6
Indécision..................................................7
Fără tine....................................................8
Sans toi.....................................................9
Remuşcare..............................................1o
Remord...................................................11
Logodnă..................................................12
Fiançailles...............................................13
Mea culpa................................................14
Mea culpa................................................15
Cred.........................................................16
Je crois....................................................17
Jaf............................................................18
Pillage......................................................19
Nevoia de tine..........................................20
Le besoin de toi........................................21
Drum........................................................22
Chemin....................................................23
Rol...........................................................24
Rôle.........................................................25
Jur...........................................................26
Serment...................................................27
Târg.........................................................28
Affaire......................................................29
89
Leac............................................................30
Remède......................................................31
Poveste......................................................33
Conte..........................................................34
Ursită..........................................................35
Destin.........................................................36
Hamlet........................................................37
Hamlet........................................................38
Resemnare.................................................39
Résignation................................................40
Capcană.....................................................41
Piège..........................................................42
Pâră...........................................................43
Pleinte........................................................44
Prefăcătorie...............................................45
Hypocrisie..................................................46
Rugă..........................................................47
Prière.........................................................48
Cumpănă...................................................49
Embarras...................................................50
Şi dacă.......................................................51
Si................................................................52
Promisiune.................................................53
Promission.................................................54
Indiferenţă..................................................55
Indifférence................................................56
Nevoia de pietre.........................................57
Le besoin de pierre....................................58
Cearcăn.....................................................59
Cerne.........................................................60
90
Elegie..............................................................61
Elégie..............................................................62
Aşteptare........................................................63
Attente............................................................64
Cântec............................................................65
Chanson.........................................................66
Firesc .............................................................67
Naturel............................................................68
Experienţă......................................................69
Expérience.....................................................70
Avertisment....................................................71
Avertissement................................................72
Sete................................................................73
Soif.................................................................74
Poate..............................................................75
Peut-être.........................................................76
Mântuire..........................................................77
Rédemption....................................................78
Gândul ca salvare a sinelui............................79
Poetica pribegirii.............................................80
Poetul internaut..............................................83
Iluzionistul cuvintelor......................................85
Cuprins /Table................................................87
91
marți, 16 iunie 2009
Gala premiilor revistei „Metamorfoze”
Vizualizari : 490
Sala „Studio” a Casei de Cultura a Sindicatelor din Medgidia, a gaduit duminica, 25 mai, Gala premiilor revistei „Metamorfoze”, eveniment prezidat de profesor doctor Constantin Miu.
La manifestare au participat Ovidiu Dunareanu, presedintele USR Dobrogea, precum si scriitorii Cristian Neagu si Doru Ioan Lazar din Bucuresti. Cu aceasta ocazie s-au decernat premiile pentru colaboratorii revistei în anul scolar 2007-2008. Juriul a fost format din scriitorii: Ovidiu Dunareanu – presedinte, si Nicoleta Nicolau, Marion Manolescu, Cristian Neagu si Cosmin Stefanescu. Membrii juriului au stabilit urmatorii câstigatori:
Premiul de Excelenta - „Ion FAITER” a fost acordat Sinthiei Albulescu din Pitesti. Premiul I la sectiunea proza scurta a fost câstigat de Alexandra Emilia Bucur din Bucuresti. Oana Maria Moraru din Sibiu s-a situat pe locul II si Diana Sima din Mangalia pe locul III. Premiul I la categoria poezie a fost câstigat de Andreea Elena Neagu din Pitesti. Alexandra Emilia Bucur din Bucuresti s-a situat pe locul II si Claudia Fontin din Timisoara s-a situat pe locul III la aceeasi sectiune.
Ghiulseren Abduraman
Vizualizari : 490
Sala „Studio” a Casei de Cultura a Sindicatelor din Medgidia, a gaduit duminica, 25 mai, Gala premiilor revistei „Metamorfoze”, eveniment prezidat de profesor doctor Constantin Miu.
La manifestare au participat Ovidiu Dunareanu, presedintele USR Dobrogea, precum si scriitorii Cristian Neagu si Doru Ioan Lazar din Bucuresti. Cu aceasta ocazie s-au decernat premiile pentru colaboratorii revistei în anul scolar 2007-2008. Juriul a fost format din scriitorii: Ovidiu Dunareanu – presedinte, si Nicoleta Nicolau, Marion Manolescu, Cristian Neagu si Cosmin Stefanescu. Membrii juriului au stabilit urmatorii câstigatori:
Premiul de Excelenta - „Ion FAITER” a fost acordat Sinthiei Albulescu din Pitesti. Premiul I la sectiunea proza scurta a fost câstigat de Alexandra Emilia Bucur din Bucuresti. Oana Maria Moraru din Sibiu s-a situat pe locul II si Diana Sima din Mangalia pe locul III. Premiul I la categoria poezie a fost câstigat de Andreea Elena Neagu din Pitesti. Alexandra Emilia Bucur din Bucuresti s-a situat pe locul II si Claudia Fontin din Timisoara s-a situat pe locul III la aceeasi sectiune.
Ghiulseren Abduraman
miercuri, 10 iunie 2009
Până la publicarea volumului de faţă,Marion Manolescu a încercat două experienţe poetice:în Pribeag printre gânduri (ediţie bilingvă,româno-franceză,editura Ex Ponto,Constanţa,2005),poetul propunea o poetică inedită pentru eul aflat în postura unui pribeag pe tărâmul gândurilor .Autorul relua câteva teme biblice,pe care le prelucra ,evidenţiind astfel condiţia omului modern-aceea a unui pribeag ,(fie el şi printre gânduri),în căutarea sinelui.In Frumuseţea clipei (editura Metafora ,Constanţa,2005),poetica privirii era indisolubil legată de cea a gândului ,acesta din urmă fiind ales de poet spre a complini vidul sufletesc.
Creaţiile acestui volum topesc în creuzetul sufletului experienţele lirice anterioare,relevând un poet impressionist.Unele doar visate,minunăţiile Parisului se dezvăluie admiratorului de frumos mai la tot pasul.Frumuseţea le este augmentată şi de lumina din ochii privitorului.
Pentru cititor-compagnon d’un voyage imaginaire,poetica privirii este” biletul de intrare “ în Luvrul sufletului ,pentru că toate locurile/obiectivele cultural-istorice din Franţa sunt văzute de autor cu ochii inimii.
Prof.Dr.Constantin Miu (pe coperta a IV-a a volumului Braţele destinului/Les bras du destin)Ed.Ex Ponto,Constanţa,2008
Creaţiile acestui volum topesc în creuzetul sufletului experienţele lirice anterioare,relevând un poet impressionist.Unele doar visate,minunăţiile Parisului se dezvăluie admiratorului de frumos mai la tot pasul.Frumuseţea le este augmentată şi de lumina din ochii privitorului.
Pentru cititor-compagnon d’un voyage imaginaire,poetica privirii este” biletul de intrare “ în Luvrul sufletului ,pentru că toate locurile/obiectivele cultural-istorice din Franţa sunt văzute de autor cu ochii inimii.
Prof.Dr.Constantin Miu (pe coperta a IV-a a volumului Braţele destinului/Les bras du destin)Ed.Ex Ponto,Constanţa,2008
Marion Manolescu
Pribeag printre gânduri
Exilé parmi les pensées
EX PONTO Constanta 2005
Motto : « Câştigătorul nu ia nimic »
“Le gagnant ne prend rien”
Ernest Hemingway
Facerea
Ivită
în Vinerea Mare
lumea din mine
e o greseală
de la prima
până la ultima
prefacătorie
si-n propria-mi
piele
sunt
cu voia celui
ce mă zăreşte
de sus
călator pribeag
intre
gânduri
La Genèse
Apparu
le Vendredi Saint
le monde
qui est en moi
est une faute
de la première
jusqu’à la dernière
dissimulation feinte
et dans ma propre peau
je suis
avec la grâce
de Celui qui me regarde
d’en haut
voyageur exilé
parmi
mes pensées
Fiat lux
« Şi a fost seară
şi a fost dimineaţă »
In noapte
întuneric
si teamă
Când mă tem
culeg îndoială
Când mă îndoiesc
rămân întuneric
Dacă mă pipăi
sunt
lumina orbului
rătăcit
între
gânduri
Fiat lux
“Et il y avait la nuit
et il y avait le matin »
Dans la nuit
obscurité
et peur
Quand j’ai peur
je cueille l’incertitude
Quand je doute
je reste obscurité
Si tu me touches
je suis
la lumière
de l’aveugle
exilé
entre ses pensées
Intre Α şi Ώ
« La început a fost
cuvântul »
In cuvânt
sensuri ascunse
pǎcate
trufie
Dacǎ alung
cuvântul
rǎmân mut
Dacǎ risipesc
înţelesul
rămân noapte
peste
început
şi sfârşit
Entre Α et Ώ
« Au débout a été
la parole »
Dans la parole
des sens cachés
des péchés
et orgueil
Si je chasse
la parole
je reste muet
Si je gaspille
les sens
je reste nuit
au -dessus
du commencement
et de la fin
Prizonier
« Cuvântul ne-a fost dat
Să ne ascundem gândul »
In gând
ascund o pasăre
cu aripi
deschise
In aripi
culori
sărbătoare
dorinţă
Când mă ascund
de mine
pasărea îşi ia
zborul
şi rămân jertfă
peste
cuvânt
Prisonnier
« La parole a été donnée à l’homme
pour déguiser la pensée »
Dans mes pensées
je cache un oiseau
avec les ailes
ouvertes
Dans les ailes
couleurs
fêtes
désirs
Quand je me cache
de moi même
l’oiseau
s’envole
et je reste
sacrifice
au-dessus
de la parole
Ziua a treia
“ …şi pomi care să dea
rod cu sămânţă…”
Copacii ştiu
când
să-nfrunzească
Copacii ştiu
când
să dea rod
numai eu
nu ştiu
să fiu rodul
şi nici nu ştiu
cum
si când
să-nfrunzesc
La troisième journée
« …et des arbres qui aient
des fruits et des grains… »
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des feuilles
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des fruits
Mais moi
je ne connais pas le grain
et je ne sais pas
quand
et comment
me couvrir
de tes feuilles
Un alt Eden
“ Iară din pomul acesta
să nu mănânci”
Pomul adăpostea
numai păsări
Sarpele
mi-a dăruit
ecoul nopţii
şi a plecat
să inventeze
mărul
De atunci mă tem
să nu devin
liber
ca pasărea
cerului
Un autre Eden
« Il est défendu de manger
les fruits de cet arbre »
L’arbre abritait
seulement des oiseaux
Le serpent m’a fait cadeau
de l’écho de la nuit
et il est parti
inventer
la pomme
Dès lors
j’ai peur
de ne pas devenir
libre
comme l’oiseau
du ciel
Ziua a şasea
« Săfacem om după chipul
Si asemănarea Noastră”
Bate Dumnezeu
din poartă
în poartă
cheamă copiii
si le dă soartă
Soarta e soartă
n-ai ce să-i faci
ziua-i a şasea
si sunt
şase
draci
La sixième journée
« Faison maintenant l’Homme
selon notre visage »
Dieu frappe de porte
en porte
et appelle
les enfants
pour leur prédire
le destin
Le sort c’est le sort
et on ne peut rien faire
contre la sixième journée
où se sont cachés aussi
les six démons
de l’enfer
Adam
« …m-a ademenit
şi eu am mâncat”
Am gustat
si-am învăţat
să fiu şarpe
să pot
unelti
rostogolirea
pietrei
şi drumul
gândului
ascuns
în viclenia
tăcerii
Adam
“Grande a été la tentation
et j’en ai mangé »
J’ai mangé
et j’ai appris
à être serpent
pour pouvoir
comploter contre
le roulement
de la pierre
et le chemin
de la pensée
cachée
dans la perfidie
du silence
Joc întrerupt
« Să nu-ţi faci chip cioplit »
Nu ştiam
nici un cântec
Mă închinam
pietrei
şi pasului
ce mă purta
între mine
Icoană mi-a fost
clarul de lună
până când
Duhul
te-a răsărit
os din os
primăvară
Jeu interrompu
“Que tu ne te fasse pas
de visage sculpté »
Je ne connaissais
aucune chanson
Je ne priais
qu’au pas
qui me portait
entre moi
J’ai eu comme icône
le claire de la lune
jusq’à ce que
le Saint Esprit
t’ait fait surgir
de mon os
printemps
Eva
« Slăbiciune,numele tău
e femeie »
Când şi când
îmi arunci
o floare de iris
Mă bucur
îmbătat
de triumf
şi zâmbetul meu
iţi colorează
gândul
făcător de minuni
cu două gropiţe-n
obraji
Eve
« Faiblesse,ton nom
est femme «
De temps en temps
tu me jettes
une fleur d’iris
Je me réjouis
ennivré
de triomphe
et mon sourire
colorie
ta pensée
creatrice de merveilles
avec deux fossettes
aux joues
Izgonirea
"Am auzit glasul tău
şi m-am temut
căci sunt gol”
Un gând de şarpe
mă goleşte
de drum
De drum mă tem
şi-i învăţ
viclenia
Când nu mai văd
cad în ispită
şi mă ademenesc
între oameni
păcat
incolăcit
pe o creangă
de măr
La proscription
« J’ai entendu ta voix
et j’ai eu peur
car j’etais nu »
Une pensée de serpent
vide
mon chemin
J’ai peur du chemin
et j’apprends
sa perfidie
Quand je ne vois plus
je deviens tentation
et je glisse
entre les hommes
péché
enroulé
sur une branche
de pommier
Sodoma şi Gomora
« S ă nu întorci faţa ta…”
Nu-ţi întoarce faţa
că mi se vede
păcatul şi strâmbatea
Nu-ţi întoarce ochii
că mi se vede
desfrâul
şi ura
Nu-ţi întoarce privirea
că mi se vede
nemărginirea
şi visul
Eu sunt Sodoma
Eu sunt Gomora
Vreau să trăiesc
nu să rămân
veşnicie
Sodome et Gomorhe
“Ne tourne pas ton visage”
Ne tourne pas ton visage
Tu vas voir mon péché
et l’injustice
Ne tourne pas tes yeux
Tu vas voir ma débauche
et la haine
Ne tourne pas tes regards
Tu vas voir mon immansité
Et le rêve
C’est moi Sodome
C’est moi Gomorhe
Je veux vivre
et non pas rester
éternité
Potopul
O arcă-
potop de gânduri
mă poartă
pe urme
de resemnare
şi fiecare val
ce-mi loveşte
mirarea-ncordată
de ţărmuri
mă-ndepărtează
de tine
vârful meu
de Ararat
Le déluge
Une arche-
déluge
de pensées-
me porte
sur les traces
de la résignation
et chaque flot
qui frappe
mes inquiètudes
contre les bords
m’ éloigne
de toi
ma cime
d’Ararat
Turnul Babel
« …s-a numit cetatea aceea
Babilon(amestecarea)”
Cine seamănă vânt
culege virtute
îndoiala e ceva
de pripas
fără mânie
mă trezesc părtinire
din minciună sunt
tot ce-a rămas
Din nimic se naşte
speranţa
sub zdrenţe mă ascund
trădător
dati-i Cezarului
nenorocirea
mă tem de greci
deşi nu-s dator
La Tour de Babel
« …et on a nommé cette cité-là
Babilon(le mélange)
Qui sème le vent
cueille la vertu
le doute est quelque chose
d’ égaré
sans colère
je deviens injustice
je suis tout ce qui reste
du mensonge
L’espoire naît de rien
sous les haillons
je me cache
comme un traître
donez à Caesar
les misères
j’ai peur des Grecs
même si je ne suis pas
tributaire
Moise
Nu-mi promite
pământ
Pământul oricum
mă va înghiţi
Nu-mi promite
legi
Legea oricum
o voi încălca
Promite-mi iubire
Noaptea voi fi
stâlp de foc
şi ziua căutându-te
voi fumega
Moïse
Ne me promets pas
la terre
De toutes façons
la terre
va m’engloutir
Ne me promets pas
des lois
De toutes façons
la loi
je vais l’ignorer
Promets-moi l’amour
Pendant la nuit
je serai pilier de feu
pendant la journée
en te cherchant
je deviendrai fumée
Iov
« Domnul a dat
Domnul a luat »
Din lut
m-ai născut
pământ
făgăduit
din aer
suflet
dus
şi jelit
Cu ce mi-ai dat
simt
că-s iubit
Cu ce mi-ai luat
mă simt
tâlhărit
Josué
“Dieu a donné
Dieu a pris
Que son nom soit béni »
De l’argile
tu m’as mis au monde
terre promise
De l’air
tu m’as fait
âme mortelle
et affligée
Avec ce que tu m’as donné
Je me sens aimé
Avec ce que tu
m’a pris
je me sens
dépouillé
Nu sunt ce par a fi
« Tot cel ce va ucide
Pe Cain înşeptit va plăti »
În mine Abel
În mine Cain
Dacă-l ucid pe Cain
mi se vede
bunătatea-n privire
Dacă-l ucid pe Abel
mi se citeşte
invidia-n ochi
Când mă adun
devin îndoială
şi nu mai ştiu
pe care dintre ei
să-l ucid
Je ne sius pas ce que le fais semblant
« Celui qui va tuer Caïn
Va payer sept fois plus »
Je suis Abel
Je suis Caïn
Si je tue Caïn
on voit la bonté
dans mes yeux
Si je tue Abel
on lit la jalousie
dans mes regards
Quand je me recueille
je deviens doute
et je ne sais pas
lequel d’entre eux
tuer
Horeb-muntele lui Dumnezeu
Lui Paulo Coelho
“În fiecare din noi
există un munte”
“Al cincilea munte”
există în mine
“Al cincilea munte”
există în noi
Când muntele doarme
sunt plin de mândrie
când muntele frige
mă scol din noroi
Când muntele fumegă
şi cerul e greu
se naşte în mine
un alt fariseu
Horeb-le mont du Dieu
À Paulo Coelho
“Chacun d’entre nous
porte en soi une montagne »
« La cinquième montagne »
est en moi
« La cinquième montagne »
est en nous
Quand la montagne dort
je suis bien fier
quand la montagne brûle
je me lève de la boue
Quand la montagne fume
et que le ciel est lourd
alors naît en moi
un autre pharisien
Fiul risipior
« Am fost plecat
Dar m-am întors”
M-am risipit drum
şi m-am întors
cărare ascunsă
M-am risipit gând
şi m-am întors
cu neîmplinirea
sub tălpi
M-am risipit speranţă
şi m-am întors
în cutia Pandorei
Intinde-mi braţele
şi mă voi risipi
pustiit
între ele
Le Fils errant
« Je fus parti mais
je suis revenu »
Je me suis dissipé chemin
et je suis revenu
sentier caché
Je me suis dissipé pensée
Et je suis revenu
les malheurs
sous les talons
Je me suis dissipé espoir
et je suis revenu
dans la boîte de Pandore
Ouvre tes bras
et je vais me dissipé
ravagé
entre eux
Samson şi iscoada
« Briciul nu s-a atins
de capul meu… »
Mă descoşi curioasă
să-mi desfaci
taina ce-mi macină
somnul
Mă despici
fir în patru
să-mi adormi
visul nebun
Nu-mi cere s-ascut
briciul
pe piatra iubirii
pe cei filisteni
şi orb
mă răzbun
Samson et l’espionne
« Le rasoir n’a pas
touché ma tête »
Tu m’épies
pour découvrir
le secret qui ronge
mon sommeil
Tu coupes mes
cheveux en quatre
pour endormir
mon rêve fou
Ne me demande pas
d’aiguser le rasoir
sur la pierre de l’amour
contre les Philistins
même aveuglé
je me vengerai
Psalm
« Pleacă urechea ta
şi mă ascultă »
Când te chem
mi se destramă
făţărnicia
Dacă te strig
mă destramă
necazul
Cănd nu mă auzi
stiu că îmi vezi
disperarea
Dacă nu mă vezi
ştiu că îmi auzi
neputinţa
şi totuşi mă laşi
să rămân destrămat
de pofte haine
Psaume
« Approche ton oreille
Pour m’entendre »
Quand je t’appele
je suis déchiré
par l’hypocrisie
Si je crie après toi
je suis déchiré
par le malheur
Quand tu ne m’entends pas
je sais que tu vois
mon désespoir
Si tu ne me vois pas
je sais que tu entends
mon impuissance
et pourtant
tu me laisses
être déchirer
par des désirs
haineux
Demitizare
« Aşa a născut,
fecioară,Maria »
Himenul timpului
a rămas
nestrăpuns
sămânţă de cer
după el s-a ascuns
Minunea se-ntâmplă
şi azi
câte-odat
când himenul vremii
e vinovat
Timpul cel vechi
l-a născut pe Cristos
timpul de astăzi
pe cel păcătos
Mythe démoli
« C’est comme ça qu’elle a
accouché,la Vierge Marie »
L’hymen du temps
estresté
impénétrable
grain de ciel
s’est caché
derrière
Le miracle se passe
aujourd’hui même
quand l’hymen coupable
est accusé
Les vieux temps
ont accouché de Jésus
le temps de nos jours
accusé aussi
a fait naître
le pauvre maudit
Ecce homo
« Somnul raţiunii
naşte montri »
In monstru
tiranie
ură
şi întuneric
Alung somnul
şi rămân
vis de mărire
Imprăştii ura
şi rămân tiran
ascnus între gânduri
Monstrul nu-l pot
alunga
Trebuie doar
să-l înving
Ecce homo
“Le sommeil de la raison
naît des monstres »
Dans le monstre
tyrannie
haine
et obscurité
Je chasse le sommeil
et je me retrouve
rêve de grandeur
Je dissipe la haine
et je me découvre tyran
caché parmi mes pensées
Le monste
je ne peut pas le chasser
Je dois
le vaincre
Sărac cel cu duhul
« Scopul scuză mijloacele »
In scop
interes şi mărire
In interes
înşelăciune
minciună
Dac- aş linguşi
mi-ar rămâne
viclenia-n privire
Dac-aş înşela
aş rămâne
şarpe în suflet
Dac-aş minţi
aş rămâne trădare
pe drumul Golgotei
şi-aş fi nefericit
cu aşa fericire
Pauvre d’esprit
“La fin justifie les moyens”
Dans la fin
intérêt et grandeur
Dans l’intérêt
tromperie
et mensonge
Si je flattais
la perfidie resterait
dans mes yeux
Si je trompais
le serpent
resterait
dans mon âme
Si je mentais
je serais trahison
sur le chemin de Golghota
et je serais malhereux
d’un tel bonheur
Schimbarea la faţă
« Homo homini lupus »
Cu ochi de lup
mă pândesc
când vine necazul
Cu dinţi de lup
muşcă dorul
când treci
Cu gheare de lup
trăiesc şi mă bat
când lupul viclean
îşi ascunde în mine
povestea uitată
cu părul
schimbat
Le changement de visage
“Homo homini lupus”
Je me guette
avec des yeux de loup
quand le malheur arrive
Avec des dents de loup
mord l’amour
quand tu passes
Avec des griffes de loup
je vis et je lutte
quand le vilain loup
veut cacher en moi
le conte oublié
du loup
qui mourut
dans sa peau
Intrarea în Ierusalim
« Dacă vor tăcea aceştia
pietrele vor striga »
Să nu taci
că voi deveni piatră
şi nu voi striga
Să nu strigi
că voi fi
de piatră
şi voi tăcea
Dacă ai ceva
pe suflet
spune acum să nu-ţi rămână
tăcerea
gând
vinovat
L’entrée à Jerusalem
« Si ceux-ci se taisent
Les pierres crieront »
Ne te tais pas
Je deviendrai pierre
et je ne vais pas crie
Ne crie pas
Je serais pierre
et je vais me taire
Si tu as quelque chose
sur ton coeur
dis-le maintenaant
pour que ton silence
ne reste pas
pensée coupable
de malheur
Cina de pe urmă
Pâinea şi vinul
mă adună
în cină
de taină
Pâinea
mi-e trupul
vinul
mi-e sânge
Mănâncă-mă
din priviri
până ce
vei trăda
şi bea-mă
până ce
mă vei
plânge
La Cène
Le pain et le vin
me rassemble
en Cène
Le pain
est mon corps
le vin
est mon sang
Mange-moi
des yeux
jusqu’à ce que
tu me trahisse
et bois-moi
jusqu’à ce que
tu pleurs
sur moi
Iudă
« Pe cine am să îmbrăţişez
acela este »
Nu mă îmbrăţişa
cu visul
să rămân gând
Nu mă îmbrăţişa
cu gândul
să rămân vis
Dacă sunt de vânzare
vinde-mă
la tarabă
iluzie
pescarului
de suflete
Singur
nu mă pot lumina
Poate El
Judas
“Celui que je vais embrasser
sera Lui”
Ne m’embrasse pas
avec ton rêve
Je resterai une pensée
Ne m’embrasse pas
avec ta pensée
Je resterai un rêve
Si je suis à vendre
vends-moi
sur le comptoir
-ilusion-
au pêcheur des âmes
Seul e ne peut pas
m’illuminer
Peut-être Lui
Pilat
« Eu nu găsesc în el nici o vină »
Nu m-ai găsit vinovat
că albul e negru
Intre ele există
o dungă de gri
Nu m-ai găsit vinovat
că-ncerc să schimb jocul
Intre locuri există
necazuri şi bucurii
Şi dacă totuşi trebuie
să fiu vinovat
ridică piatra
sau schimbă-mă
cu Barabas
dar eu n-o să fiu apa
în care
să te speli tu
pe mâini
Pilate
« Je ne lui trouve aucune faute »
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que le blanc est noir
Entre eux il y a toujours
une rayure de gris
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que j’essaie de changer le jeu
Entre les jeux il y a toujours
des joies et des malheurs
Si tu veux pourtant
que je sois coupable
lève la pierre
ou change-moi
avec Barabas
mais je ne serai l’eau
avec laquelle
tu laveras
tes mains
Răstignirea
Nu-mi pot
învhipui
spovedania ta
întreruptă
de lacrimi
şi remuşcare
Ar fi
ca şi cum
ar plânge
de dor
Iisus
răstignit
în vitralii
La crucifixion
Je ne peux pas
m’imaginer
ta confession
interompue
de larmes
et de remords
Ce serait
comme si Jésus
avait pleuré
crucifié
dans les vitraux
de l’amour
Toma
« Adu degetul tău încoace
să vezi mâimile mele »
Pume degetul pe rană
şi –ai să mă vezi
crucificat
în iubire
Pune degetul pe rană
şi-ai să mă vezi
răstignit
în speranţă
Dacă nu vezi
adună-mă durere
în pumn
şi pune-mi
coroană
de spini
Thomas
“Mets ton doigt pour que
tu vois mes plaies »
Mets ton doigt sur ma plaie
et tu me verras
crucifié
d’avoir trop aimé
Mets ton doigt sur ma blessure
et tu me verras
mis en croix-
espérance
Si tu ne vois pas
ramasse-moi
douleur
dans ton poing
et mrts-moi
une couronne
d’épines
Regret
« Nu toţi cei chemaţi
sunt aleşi »
M-ai chemat
pe nume-Ion-
şi-ai vrut
să-ţi fiu cuvânt
M-ai chemat
cu privirea
şi ai vrut
să-ţi fiu gând
Gândul
ţi s-a ascuns
într-un ochi
şi m-ai lasat
să curg
lacrimă
pe obraz
Regret
“Il y a beaucoup d’applés
et peu d’élus”
Tu m’as appelé
par mon nom-Ion-
et tu as voulu que je sois
ta parole
Tu m’as appelé
de ton regard doux
et tu as voulu
que je sois
ta pensée
Mais ta pensée
s’est cachée
dans un oeil
et tu m’as laissé
couler
larme
sur la joue
Drum
« Bete şi ţi se va deschide »
Uşi bătute în cuie
mă adună
în pocăinţă
Toiagul meu
de sprijin
întinereşte gânduri
abătute-n revoltă
de drum
dar tu cu un semn
mă faci să aleg
drept cărare
linia
vieţii
Chemin
« Frappe et on t’ouvrira »
Des portes clouées
me mettent
en pénitence
Mon sceptre
d’appui
rajeunit mes pensées
écartées en révolte
et d’un signe
tu me fais
choisir
comme chemin
la ligne
de la vie
de ta paume
Perspectivă 1
« Cere şi ţi se va da »
Ţi-am cerut privirea
şi tu mi-ai dăruit
îndoiala
Ţi-am cerut noaptea
şi tu mi-ai dăruit
vis
Amăgirea nu o cerşesc
Ai grijă să nu rămân
“amintire-
raiul din care
nu mă poţi
alunga”
dar din care pot
să pândesc
Perspective 1
“Demande et tu en auras”
J’ai demande ton regard
et tu m’as donné
l’incertitude
J’ai demandé ta nuit
et tu m’as donné
le rêve
La tromperie
je ne la quemande pas
Fais attention
que je ne deviens pas
« souvenir-
le paradis d’où
tu ne peut pas
me chasser »
mais d’où je peut
être aux aguets
Perspectivă 2
« Să nu doreşti bunul
aproapelui tău »
Imi doresc ochii tăi
şi poate invidia
Imi doresc pământul
pe care îl calci
şi pote mândria
Imi doresc
să-ţi câştig încrederea
şi poate speranţă
un pic
Oricum
toate fiind
câştigate
“câştigătorul
nu ia nimic”
Perspective 2
“Il est interdit de désirer
le bien de tes proches »
J’ai désiré tes yeux
et peut-être ton envie
J’ai désiré la tere
sur laquelle tu marchais
et peut-être ta fierté
J’ai désiré
gagner ta confiance
et un peu
d’espérance
De toutes façons
« le gagnant
ne prend rien »
ou peut-être
un peu
de souffrance
Perspectivă 3
Ţi-am spus adevărul
şi am stârnit
furtuna
Mi-ai povestit coşmarul
şi ţi-am făcut
rugăciuni
credinţă
şi zeu
Alungă-mă în pustie
Uite-eu îţi dau piatra
nu vreau să fiu
de-a pururi
« profet
în satul meu »
Perspective 3
Je t’ai dit la vérité
et j’ai déclanché
l’orage
Tu m’as raconté
tes cauchemars
et j’ai inventé pour toi
des prièrs
la croyance
et Dieu
Chasse-moi dans le désert
Tiens, je te donne la pierre
Je ne veux pas rester
à jamais
« prophète
dans mon pays »
Pantha rhei
« Totul curge »
şi eu nu mai ştiu
pe unde să curg
Nimicul mă scoate afară
din matcă
şi nu mai găsesc nicăieri
focul
care să-m frigă
sensul venelor
încordate
în creştet
Pesemne
trebuie
să curg
înapoi
Pantha rhei
“Le tout coule”
et moi je ne sais plus
par où couler
Un rien
me fait sortir
de ma rivière
et je ne trouve nulle part
le feu
qui puisse brûler
le sens de mes veines
raidies
au sommet de ma tête
A ce qu’il parait
je dois revenir
à ma source
Eu,alt Ulise
« Cine are urechi de auzit
să audă »
M-am legat de catarg
să aud şi să văd
dar n-am pipăit
Vâslaşilor
le-am turmat
ceară-n urechi
să vadă că adevărul
nu-i pentru toţi
Cănd sunt
“între Scylla şi Charybda”
văd
aud
dar nu înţeleg
Moi,un autre Ulysse
« A bon entendeur,salut »
Je me suis attaché au mât
pour entendre et pour voir
mais je n’ai pas saisi
Aux bateliers,j’ai versé
de la cire aux oreilles
pour qu’ils voient
que la vérité
n’est pas pour tous
Quand je suis
« entre Scylla et Charybda »
je vois
j’entends
mais je ne peut pas
comprendre
Pas pentru doi
« Cunoaşte-te
pe tine însuţi »
Mă scult
pe mine-
o lume tăcută
între lumi
prefăcute-
şi-mi dau gândul
cu un pas înapoi
să-ţi fac loc
în inima
mea
Pas de deux
« Connais-toi ,toi-même »
Je m’écoutt
moi-même
-un monde silencieux
entre mondes
hypocrites-
et je recule
d’un pas
ma pensée
pour te faire
de la place
dans mon
coeur
Vae victis
Nu arunc piatra
să-ţi pedepsesc
necredinţa
« Cuvântul rostit
nu mai poţi
să-l opreşti »
Iţi arunc
pe cântar
egoismul,
mândria
şi-ţi cer cu iubire
înzecit
să plăteşti
Vae victis
Je ne jette pas la pierre
pour punir
ton infidélité
« La parole une fois envolée
ne peut plus être
rapplée »
Je jette sur la balance
l’égoisme,
la fierté
et j’exige
que tu paies
en amour
dix foix plus
Ave Caesar
« Zarurile au fost
aruncate »
In zar
noroc
şi iluzii
Dacă arunc zarul
rămân
fără speranţă
Făuresc iluzii
şi trec mai uşor
Rubiconul
Norocul
n-am cum
să-l arunc
Pentru mine
a jucat
Dumnezeu
Ave Caesar
“Les dés sont jetés”
Dans le dé
chance
et illusion
Si je jette les dés
je reste
sans espoir
Je me fais
des illusions
et je passe
plus facilement
le Roubicon
La chance
je ne peut plus
la jeter
Pour moi
c’est Dieu
qui a joué
Am fost în Arcadia
“ Am venit
am văzut
am învins”
Am venit
şi drumul
m-a înhămat
cal la căruţă
Am văzut
şi-am învăţat
să fiu
să rămân
Victoria e doar
amăgire
Vreau înapoi
praful sub tălpi
şi “zăpezile” mele
“de altădat”
J’ai été en Arcadie
« Veni,vidi,vinci »
Je suis venu au monde
et le chemin
m’a harnaché
cheval au chariot
J’ai vu
et j’ai appris
à être
à rester
La victoire
c’est une illusion
Je veux sentir de nouveau
la poussière
sous mes pieds
et mes belles « neiges
d’antan »
Sunt
“A fi sau a nu fi,
iată întrebarea”
Sunt invidia şi ura
sunt mânia
şi vanitatea
Sunt trufia şi egoismul
sunt făţărnicia
şi duşmănia
Sunt cinstea şi adevărul
sunt iubirea
şi bunătatea
Şi mai sunt
pe dealul Golgotei
pe care îl urc şi cobor
“tristeţea de-a fi”
risipit
între mine
şi Dumnezeu
Etre
“To be or not to be”
Je suis l’envie et la haine
je suis la cloère
et la vanité
Je suis l’orgueil et l’égoïsme
je suis l’hypocrisie
et l’inimitié
Je suis l’honnêtete et la vérité
je suis l’amour
et la bonté
et je suis encore
sur le chemin de Golgotha
que je monte et descends
« la tristesse d’être »
égaré entre moi
et Dieu
E pur si muove
De teamă
mă ascund
adevăr
după uşa
dezamăgirii
Cine sunt
De ce nu recunosc
drumul
Şi dacă nebunia
începe
cu vicleşugul
cuvântului
înalţă-mă
să ard
rug
E pur si muove
De peur
je me cache
derrière la porte
de la déception
Qui suis-je
Pourquoi
je ne reconnaispas
le chemin
Et si la folie
commence
avec la perfidie
du mot
élève-moi
que je brûle
bûcher brûlant
Preludiu
« La donna e mobile »
O întâmplare
măruntă
mă dezvăluie
dor
Tu-Evă-
ştii bine
ce spun
ochii mei
şi-mi furi
cântecul
clipei
Prélude
“La donna e mobile”
Un événement
insignifiant
me révèle
nostalgie
Toi-Eve-
tu sais bien
ce que
mes yeux
disent
et tu voles
la chanson
de mon âme
Ana lui Manole
« Miazănoapte şi
miazăzi tu ai zidit »
Zideşte-mi gândul
în miazăzi
să stăpânesc
frigul mâniei
Zideşte-mi privirea
în miazănoapte
să poţi simţi
căldura iubirii
Când ai să-mi zideşti
sufletul
cu fărădelegile lui
jur să rămân
mânăstire
Anne – la femme de Manolé
« Septentrion et midi
tu as bâti »
Emmure ma pensée
dans le midi
pour que je maîtrise
le froide la colère
Emmure mon regard
au septentrion
pour que je sente
la chaleur de l’amour
Quand tu emmureras
mon âme
avec ses bassesses
je fais serment
de devenir
monastère
C’est la vie
Imi trebuie rana
aceasta
să învăţ singur
drumul
să descopăr
singur
minunea
Ştiu că există
izvorul
ştiu că există
fântâna
nerănit însă
pasul
nu mă poate
purta
într-acolo
C’est la vie
J’ai besoin de cette blessure
pour apprendre
tout seul
le chemin
pour découvrir
tout seul
la merveille
Je sais qu’il y a
la source
Je sais qu’il y a
la fontaine
mais sans blessure
mon pied
ne peut pas
me porter
jusque-là
Cearcăn
« Dacă iubire nu e
nimic nu e »
In iubire
cuvânt neîntors
mângâiere
şi vise
Fără mângâiere
mi-aş rămâne
străin
Fără vis
aş putea deveni
ură
Fără cuvânt
timpul
ar ră mâne neant
şi nu aş putea
să spun te iubesc
Cerne
“S’il n’y a pas d’amour
il n’y a rien »
Dans l’amour
parole tenue
caresses
et rêves
Sans caresses
je serais
étanger
à moi-même
Sans rêves
je pourrais devenir
haine
Sans paroles
le temps
serait néant
et je ne pourrais pas
te dire
que je t’aime
Vis nebun
« Ochii sunt oglinda sufletului »
O undă-
gând complicat-
îmi reflectă privirea
-niciodată aceeaşi-
în cristalul
unei oglinzi
imaginare
Şi-n sufletul meu trădat
strălucirea unei elice
invizibile
învârte
nebunia
dezrobirii mele
de tine
care erai
icoana
lui Dumnezeu
Prix spécial du Jury,à la 10-e semaine de la
Francophonie,mars 2005,Constantza
Rêve fou
« Les yeux sont le miroir de l’âme »
Une ondelette-
pensée
d’une complexité
non pas élémentaire
reflète
mes yeux-
variation
jamais la même-
dans le cristal
d’un miroir
imaginaire
Et dans mon âme trahie
le rayonnement
d’une hélice invisible
fait tourner
la folie
de mon désenchevêtrement
de toi
qui étais
l’icône
de Dieu
Deşertăciune
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
şi ca să fiu
colţ
de eternitate
scriu
poezii
Vanité
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
et
pour que
je puisse
rester
coin d’éternité
j’écris
des vers
Judecata de apoi 6
« Flămând am fost
şi tu mi-ai dat să mănânc”
Flămând am fost
şi tu mi-ai dat
trupul tău
Flămândă ai fost
şi ţi-am dat
sufletul meu
Şi de atunci
am fost
osândiţi
să fim
trup
şi
suflet
Le jugement dernier 6
“Je fus affamé et tu m’as
donné à manger »
Je fus affamé
et tu m’as donné
ton corps
Tu fus affamée
et je t’ai donné
mon âme
Depuis
nous avons été
condamnés
d’être
corps
et âme
Judecata de apoi 5
« Insetat am fost
şi mi-ai dat să beau »
Insetat am fost
şi mi-ai dat
roua ochilor tăi
Insetată ai fost
şi ţi-am dat
lacrimi
pe obraz
Tu ai rămas
însetată de sete
Eu
am rămas
sete de noi
Le jugement dernier 5
“Assoiffé je fus et tu
m’as donné à boire »
J’ai été assoiffé
et tu m’as donné
la rosée de tes yeux
Tu as été assoiffée
et je t’ai donné
une larme
sur la joue
Tu es toujours
assoiffée par la soif
Moi,je suis resté
assoiffé
de notre amour
Judecata de apoi 4
« Străin am fost
şi tu m-ai primit »
Străin am fost
şi mi-ai făcut loc
în cântecul tău
Străină ai fost
şi te-am primit
să fim orchestră
în doi
Tu să fii flaut
Eu
mereu
să te caut
Le jugement dernier 4
« Etranger je fus
Et tu m’as accueilli »
J’ai été étranger
et toi
tu m’as fait une place
dans ta chanson
Tu as été étrangère
et moi
je t’ai accueillie
pour faire
un orchestre
à deux
Que tu sois flûte
Que je sois
l’air
Judecata de apoi 3
“ Gol am fost
şi m-ai îmbrăcat”
Gol am fost
şi tu
mi-ai îmbrăcat
gândul ciudat
Imbrăcată ai fost
şi eu
cu privirea
te-am dezbrăcat
Tu vei fi iertată
Eu
voi fi
condamnat
Le jugement dernier 3
« Nu je fus et toi
tu m’as habillé »
J’ai été nu
et tu t’es habillée
de mes pensées
Tu étais habillée
et je t’ai déshabillée
de mes regards
Toi
tu seras pardonnée
Moi
je serai
condamné
Judecata de apoi 2
« Bolnav am fost
şi m-ai cercetat »
Bolnav am fost
de tine
şi tu
m-ai îngrijit
Bolnavă ai fost
de mine
şi eu
te-am primenit
Tu m-ai ţinut tare
Eu
te-am
întărit
Le jugement dernier 2
« Malade je fus
et tu m’as soigné »
J’ai été malade
de toi
et tu as soigné
mon amour
Tu étais malade
de moi
et je t’ai renouvellé
les pensées
Tu m’as rendu fort
Moi
je t’ai
fortifiée
Judecata de apoi 1
« In temniţă am fost
şi ai venit la mine »
Intemniţat am fost
în gândurile tale
şi n-am evadat
Intemniţată ai fost
în dorurile mele
şi nu ai fugit
Eu nu voi fi
comdamnat
de-naltă trădare
Tu n-ai să fii
osândită
că nu m-ai jertfit
Le jugement dernier 1
« En prison je fus
et tu m’as rendu visite »
J’ai été emprisonné
dans tes pensées
et je ne me suis pas évadé
Tu étais emprisonnée
dans mes désires
et tu ne t’es pas enfuie
Je ne serai pas
condamné
de haute trahison
Tu ne seras pas
punie
de ne pas m’avoir
sacrifié
Vinovăţie
« Cei din urmă
vor fi cei dintâi”
Nu voi fi primul
care stârneşte ura
să nu fiu
păcatul celor dintâi
Nu voi fi primul
care pedepseşte păcatul
să nu fiu
ura celor dintâi
Dacă va trebui
să fiu
cel de pe urmă
am să-ţi fur
gândul
mintea
şi sufletul
să fiu vinovăţia
de-a fi primul
pentru care
să plângi
Culpabilité
“Les derniers seront les premiers”
Je ne serai pas le premier
à soulever la haine
pour que je ne sois pas
le péché des premiers
Je ne serai pas le premier
qui punisse le péché
pour ne pas être
la haine des premiers
S’il faut
que je sois le dernier
je volerai
ta pensée
ta mémoire
et ton âme
pour être la culpabilité
d’être le premier
pour lequel
tu pleureras
Pribeag printre gânduri
Exilé parmi les pensées
EX PONTO Constanta 2005
Motto : « Câştigătorul nu ia nimic »
“Le gagnant ne prend rien”
Ernest Hemingway
Facerea
Ivită
în Vinerea Mare
lumea din mine
e o greseală
de la prima
până la ultima
prefacătorie
si-n propria-mi
piele
sunt
cu voia celui
ce mă zăreşte
de sus
călator pribeag
intre
gânduri
La Genèse
Apparu
le Vendredi Saint
le monde
qui est en moi
est une faute
de la première
jusqu’à la dernière
dissimulation feinte
et dans ma propre peau
je suis
avec la grâce
de Celui qui me regarde
d’en haut
voyageur exilé
parmi
mes pensées
Fiat lux
« Şi a fost seară
şi a fost dimineaţă »
In noapte
întuneric
si teamă
Când mă tem
culeg îndoială
Când mă îndoiesc
rămân întuneric
Dacă mă pipăi
sunt
lumina orbului
rătăcit
între
gânduri
Fiat lux
“Et il y avait la nuit
et il y avait le matin »
Dans la nuit
obscurité
et peur
Quand j’ai peur
je cueille l’incertitude
Quand je doute
je reste obscurité
Si tu me touches
je suis
la lumière
de l’aveugle
exilé
entre ses pensées
Intre Α şi Ώ
« La început a fost
cuvântul »
In cuvânt
sensuri ascunse
pǎcate
trufie
Dacǎ alung
cuvântul
rǎmân mut
Dacǎ risipesc
înţelesul
rămân noapte
peste
început
şi sfârşit
Entre Α et Ώ
« Au débout a été
la parole »
Dans la parole
des sens cachés
des péchés
et orgueil
Si je chasse
la parole
je reste muet
Si je gaspille
les sens
je reste nuit
au -dessus
du commencement
et de la fin
Prizonier
« Cuvântul ne-a fost dat
Să ne ascundem gândul »
In gând
ascund o pasăre
cu aripi
deschise
In aripi
culori
sărbătoare
dorinţă
Când mă ascund
de mine
pasărea îşi ia
zborul
şi rămân jertfă
peste
cuvânt
Prisonnier
« La parole a été donnée à l’homme
pour déguiser la pensée »
Dans mes pensées
je cache un oiseau
avec les ailes
ouvertes
Dans les ailes
couleurs
fêtes
désirs
Quand je me cache
de moi même
l’oiseau
s’envole
et je reste
sacrifice
au-dessus
de la parole
Ziua a treia
“ …şi pomi care să dea
rod cu sămânţă…”
Copacii ştiu
când
să-nfrunzească
Copacii ştiu
când
să dea rod
numai eu
nu ştiu
să fiu rodul
şi nici nu ştiu
cum
si când
să-nfrunzesc
La troisième journée
« …et des arbres qui aient
des fruits et des grains… »
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des feuilles
Les arbres savent
quand ils doivent
faire des fruits
Mais moi
je ne connais pas le grain
et je ne sais pas
quand
et comment
me couvrir
de tes feuilles
Un alt Eden
“ Iară din pomul acesta
să nu mănânci”
Pomul adăpostea
numai păsări
Sarpele
mi-a dăruit
ecoul nopţii
şi a plecat
să inventeze
mărul
De atunci mă tem
să nu devin
liber
ca pasărea
cerului
Un autre Eden
« Il est défendu de manger
les fruits de cet arbre »
L’arbre abritait
seulement des oiseaux
Le serpent m’a fait cadeau
de l’écho de la nuit
et il est parti
inventer
la pomme
Dès lors
j’ai peur
de ne pas devenir
libre
comme l’oiseau
du ciel
Ziua a şasea
« Săfacem om după chipul
Si asemănarea Noastră”
Bate Dumnezeu
din poartă
în poartă
cheamă copiii
si le dă soartă
Soarta e soartă
n-ai ce să-i faci
ziua-i a şasea
si sunt
şase
draci
La sixième journée
« Faison maintenant l’Homme
selon notre visage »
Dieu frappe de porte
en porte
et appelle
les enfants
pour leur prédire
le destin
Le sort c’est le sort
et on ne peut rien faire
contre la sixième journée
où se sont cachés aussi
les six démons
de l’enfer
Adam
« …m-a ademenit
şi eu am mâncat”
Am gustat
si-am învăţat
să fiu şarpe
să pot
unelti
rostogolirea
pietrei
şi drumul
gândului
ascuns
în viclenia
tăcerii
Adam
“Grande a été la tentation
et j’en ai mangé »
J’ai mangé
et j’ai appris
à être serpent
pour pouvoir
comploter contre
le roulement
de la pierre
et le chemin
de la pensée
cachée
dans la perfidie
du silence
Joc întrerupt
« Să nu-ţi faci chip cioplit »
Nu ştiam
nici un cântec
Mă închinam
pietrei
şi pasului
ce mă purta
între mine
Icoană mi-a fost
clarul de lună
până când
Duhul
te-a răsărit
os din os
primăvară
Jeu interrompu
“Que tu ne te fasse pas
de visage sculpté »
Je ne connaissais
aucune chanson
Je ne priais
qu’au pas
qui me portait
entre moi
J’ai eu comme icône
le claire de la lune
jusq’à ce que
le Saint Esprit
t’ait fait surgir
de mon os
printemps
Eva
« Slăbiciune,numele tău
e femeie »
Când şi când
îmi arunci
o floare de iris
Mă bucur
îmbătat
de triumf
şi zâmbetul meu
iţi colorează
gândul
făcător de minuni
cu două gropiţe-n
obraji
Eve
« Faiblesse,ton nom
est femme «
De temps en temps
tu me jettes
une fleur d’iris
Je me réjouis
ennivré
de triomphe
et mon sourire
colorie
ta pensée
creatrice de merveilles
avec deux fossettes
aux joues
Izgonirea
"Am auzit glasul tău
şi m-am temut
căci sunt gol”
Un gând de şarpe
mă goleşte
de drum
De drum mă tem
şi-i învăţ
viclenia
Când nu mai văd
cad în ispită
şi mă ademenesc
între oameni
păcat
incolăcit
pe o creangă
de măr
La proscription
« J’ai entendu ta voix
et j’ai eu peur
car j’etais nu »
Une pensée de serpent
vide
mon chemin
J’ai peur du chemin
et j’apprends
sa perfidie
Quand je ne vois plus
je deviens tentation
et je glisse
entre les hommes
péché
enroulé
sur une branche
de pommier
Sodoma şi Gomora
« S ă nu întorci faţa ta…”
Nu-ţi întoarce faţa
că mi se vede
păcatul şi strâmbatea
Nu-ţi întoarce ochii
că mi se vede
desfrâul
şi ura
Nu-ţi întoarce privirea
că mi se vede
nemărginirea
şi visul
Eu sunt Sodoma
Eu sunt Gomora
Vreau să trăiesc
nu să rămân
veşnicie
Sodome et Gomorhe
“Ne tourne pas ton visage”
Ne tourne pas ton visage
Tu vas voir mon péché
et l’injustice
Ne tourne pas tes yeux
Tu vas voir ma débauche
et la haine
Ne tourne pas tes regards
Tu vas voir mon immansité
Et le rêve
C’est moi Sodome
C’est moi Gomorhe
Je veux vivre
et non pas rester
éternité
Potopul
O arcă-
potop de gânduri
mă poartă
pe urme
de resemnare
şi fiecare val
ce-mi loveşte
mirarea-ncordată
de ţărmuri
mă-ndepărtează
de tine
vârful meu
de Ararat
Le déluge
Une arche-
déluge
de pensées-
me porte
sur les traces
de la résignation
et chaque flot
qui frappe
mes inquiètudes
contre les bords
m’ éloigne
de toi
ma cime
d’Ararat
Turnul Babel
« …s-a numit cetatea aceea
Babilon(amestecarea)”
Cine seamănă vânt
culege virtute
îndoiala e ceva
de pripas
fără mânie
mă trezesc părtinire
din minciună sunt
tot ce-a rămas
Din nimic se naşte
speranţa
sub zdrenţe mă ascund
trădător
dati-i Cezarului
nenorocirea
mă tem de greci
deşi nu-s dator
La Tour de Babel
« …et on a nommé cette cité-là
Babilon(le mélange)
Qui sème le vent
cueille la vertu
le doute est quelque chose
d’ égaré
sans colère
je deviens injustice
je suis tout ce qui reste
du mensonge
L’espoire naît de rien
sous les haillons
je me cache
comme un traître
donez à Caesar
les misères
j’ai peur des Grecs
même si je ne suis pas
tributaire
Moise
Nu-mi promite
pământ
Pământul oricum
mă va înghiţi
Nu-mi promite
legi
Legea oricum
o voi încălca
Promite-mi iubire
Noaptea voi fi
stâlp de foc
şi ziua căutându-te
voi fumega
Moïse
Ne me promets pas
la terre
De toutes façons
la terre
va m’engloutir
Ne me promets pas
des lois
De toutes façons
la loi
je vais l’ignorer
Promets-moi l’amour
Pendant la nuit
je serai pilier de feu
pendant la journée
en te cherchant
je deviendrai fumée
Iov
« Domnul a dat
Domnul a luat »
Din lut
m-ai născut
pământ
făgăduit
din aer
suflet
dus
şi jelit
Cu ce mi-ai dat
simt
că-s iubit
Cu ce mi-ai luat
mă simt
tâlhărit
Josué
“Dieu a donné
Dieu a pris
Que son nom soit béni »
De l’argile
tu m’as mis au monde
terre promise
De l’air
tu m’as fait
âme mortelle
et affligée
Avec ce que tu m’as donné
Je me sens aimé
Avec ce que tu
m’a pris
je me sens
dépouillé
Nu sunt ce par a fi
« Tot cel ce va ucide
Pe Cain înşeptit va plăti »
În mine Abel
În mine Cain
Dacă-l ucid pe Cain
mi se vede
bunătatea-n privire
Dacă-l ucid pe Abel
mi se citeşte
invidia-n ochi
Când mă adun
devin îndoială
şi nu mai ştiu
pe care dintre ei
să-l ucid
Je ne sius pas ce que le fais semblant
« Celui qui va tuer Caïn
Va payer sept fois plus »
Je suis Abel
Je suis Caïn
Si je tue Caïn
on voit la bonté
dans mes yeux
Si je tue Abel
on lit la jalousie
dans mes regards
Quand je me recueille
je deviens doute
et je ne sais pas
lequel d’entre eux
tuer
Horeb-muntele lui Dumnezeu
Lui Paulo Coelho
“În fiecare din noi
există un munte”
“Al cincilea munte”
există în mine
“Al cincilea munte”
există în noi
Când muntele doarme
sunt plin de mândrie
când muntele frige
mă scol din noroi
Când muntele fumegă
şi cerul e greu
se naşte în mine
un alt fariseu
Horeb-le mont du Dieu
À Paulo Coelho
“Chacun d’entre nous
porte en soi une montagne »
« La cinquième montagne »
est en moi
« La cinquième montagne »
est en nous
Quand la montagne dort
je suis bien fier
quand la montagne brûle
je me lève de la boue
Quand la montagne fume
et que le ciel est lourd
alors naît en moi
un autre pharisien
Fiul risipior
« Am fost plecat
Dar m-am întors”
M-am risipit drum
şi m-am întors
cărare ascunsă
M-am risipit gând
şi m-am întors
cu neîmplinirea
sub tălpi
M-am risipit speranţă
şi m-am întors
în cutia Pandorei
Intinde-mi braţele
şi mă voi risipi
pustiit
între ele
Le Fils errant
« Je fus parti mais
je suis revenu »
Je me suis dissipé chemin
et je suis revenu
sentier caché
Je me suis dissipé pensée
Et je suis revenu
les malheurs
sous les talons
Je me suis dissipé espoir
et je suis revenu
dans la boîte de Pandore
Ouvre tes bras
et je vais me dissipé
ravagé
entre eux
Samson şi iscoada
« Briciul nu s-a atins
de capul meu… »
Mă descoşi curioasă
să-mi desfaci
taina ce-mi macină
somnul
Mă despici
fir în patru
să-mi adormi
visul nebun
Nu-mi cere s-ascut
briciul
pe piatra iubirii
pe cei filisteni
şi orb
mă răzbun
Samson et l’espionne
« Le rasoir n’a pas
touché ma tête »
Tu m’épies
pour découvrir
le secret qui ronge
mon sommeil
Tu coupes mes
cheveux en quatre
pour endormir
mon rêve fou
Ne me demande pas
d’aiguser le rasoir
sur la pierre de l’amour
contre les Philistins
même aveuglé
je me vengerai
Psalm
« Pleacă urechea ta
şi mă ascultă »
Când te chem
mi se destramă
făţărnicia
Dacă te strig
mă destramă
necazul
Cănd nu mă auzi
stiu că îmi vezi
disperarea
Dacă nu mă vezi
ştiu că îmi auzi
neputinţa
şi totuşi mă laşi
să rămân destrămat
de pofte haine
Psaume
« Approche ton oreille
Pour m’entendre »
Quand je t’appele
je suis déchiré
par l’hypocrisie
Si je crie après toi
je suis déchiré
par le malheur
Quand tu ne m’entends pas
je sais que tu vois
mon désespoir
Si tu ne me vois pas
je sais que tu entends
mon impuissance
et pourtant
tu me laisses
être déchirer
par des désirs
haineux
Demitizare
« Aşa a născut,
fecioară,Maria »
Himenul timpului
a rămas
nestrăpuns
sămânţă de cer
după el s-a ascuns
Minunea se-ntâmplă
şi azi
câte-odat
când himenul vremii
e vinovat
Timpul cel vechi
l-a născut pe Cristos
timpul de astăzi
pe cel păcătos
Mythe démoli
« C’est comme ça qu’elle a
accouché,la Vierge Marie »
L’hymen du temps
estresté
impénétrable
grain de ciel
s’est caché
derrière
Le miracle se passe
aujourd’hui même
quand l’hymen coupable
est accusé
Les vieux temps
ont accouché de Jésus
le temps de nos jours
accusé aussi
a fait naître
le pauvre maudit
Ecce homo
« Somnul raţiunii
naşte montri »
In monstru
tiranie
ură
şi întuneric
Alung somnul
şi rămân
vis de mărire
Imprăştii ura
şi rămân tiran
ascnus între gânduri
Monstrul nu-l pot
alunga
Trebuie doar
să-l înving
Ecce homo
“Le sommeil de la raison
naît des monstres »
Dans le monstre
tyrannie
haine
et obscurité
Je chasse le sommeil
et je me retrouve
rêve de grandeur
Je dissipe la haine
et je me découvre tyran
caché parmi mes pensées
Le monste
je ne peut pas le chasser
Je dois
le vaincre
Sărac cel cu duhul
« Scopul scuză mijloacele »
In scop
interes şi mărire
In interes
înşelăciune
minciună
Dac- aş linguşi
mi-ar rămâne
viclenia-n privire
Dac-aş înşela
aş rămâne
şarpe în suflet
Dac-aş minţi
aş rămâne trădare
pe drumul Golgotei
şi-aş fi nefericit
cu aşa fericire
Pauvre d’esprit
“La fin justifie les moyens”
Dans la fin
intérêt et grandeur
Dans l’intérêt
tromperie
et mensonge
Si je flattais
la perfidie resterait
dans mes yeux
Si je trompais
le serpent
resterait
dans mon âme
Si je mentais
je serais trahison
sur le chemin de Golghota
et je serais malhereux
d’un tel bonheur
Schimbarea la faţă
« Homo homini lupus »
Cu ochi de lup
mă pândesc
când vine necazul
Cu dinţi de lup
muşcă dorul
când treci
Cu gheare de lup
trăiesc şi mă bat
când lupul viclean
îşi ascunde în mine
povestea uitată
cu părul
schimbat
Le changement de visage
“Homo homini lupus”
Je me guette
avec des yeux de loup
quand le malheur arrive
Avec des dents de loup
mord l’amour
quand tu passes
Avec des griffes de loup
je vis et je lutte
quand le vilain loup
veut cacher en moi
le conte oublié
du loup
qui mourut
dans sa peau
Intrarea în Ierusalim
« Dacă vor tăcea aceştia
pietrele vor striga »
Să nu taci
că voi deveni piatră
şi nu voi striga
Să nu strigi
că voi fi
de piatră
şi voi tăcea
Dacă ai ceva
pe suflet
spune acum să nu-ţi rămână
tăcerea
gând
vinovat
L’entrée à Jerusalem
« Si ceux-ci se taisent
Les pierres crieront »
Ne te tais pas
Je deviendrai pierre
et je ne vais pas crie
Ne crie pas
Je serais pierre
et je vais me taire
Si tu as quelque chose
sur ton coeur
dis-le maintenaant
pour que ton silence
ne reste pas
pensée coupable
de malheur
Cina de pe urmă
Pâinea şi vinul
mă adună
în cină
de taină
Pâinea
mi-e trupul
vinul
mi-e sânge
Mănâncă-mă
din priviri
până ce
vei trăda
şi bea-mă
până ce
mă vei
plânge
La Cène
Le pain et le vin
me rassemble
en Cène
Le pain
est mon corps
le vin
est mon sang
Mange-moi
des yeux
jusqu’à ce que
tu me trahisse
et bois-moi
jusqu’à ce que
tu pleurs
sur moi
Iudă
« Pe cine am să îmbrăţişez
acela este »
Nu mă îmbrăţişa
cu visul
să rămân gând
Nu mă îmbrăţişa
cu gândul
să rămân vis
Dacă sunt de vânzare
vinde-mă
la tarabă
iluzie
pescarului
de suflete
Singur
nu mă pot lumina
Poate El
Judas
“Celui que je vais embrasser
sera Lui”
Ne m’embrasse pas
avec ton rêve
Je resterai une pensée
Ne m’embrasse pas
avec ta pensée
Je resterai un rêve
Si je suis à vendre
vends-moi
sur le comptoir
-ilusion-
au pêcheur des âmes
Seul e ne peut pas
m’illuminer
Peut-être Lui
Pilat
« Eu nu găsesc în el nici o vină »
Nu m-ai găsit vinovat
că albul e negru
Intre ele există
o dungă de gri
Nu m-ai găsit vinovat
că-ncerc să schimb jocul
Intre locuri există
necazuri şi bucurii
Şi dacă totuşi trebuie
să fiu vinovat
ridică piatra
sau schimbă-mă
cu Barabas
dar eu n-o să fiu apa
în care
să te speli tu
pe mâini
Pilate
« Je ne lui trouve aucune faute »
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que le blanc est noir
Entre eux il y a toujours
une rayure de gris
Tu ne m’as pas trouvé coupable
de ce que j’essaie de changer le jeu
Entre les jeux il y a toujours
des joies et des malheurs
Si tu veux pourtant
que je sois coupable
lève la pierre
ou change-moi
avec Barabas
mais je ne serai l’eau
avec laquelle
tu laveras
tes mains
Răstignirea
Nu-mi pot
învhipui
spovedania ta
întreruptă
de lacrimi
şi remuşcare
Ar fi
ca şi cum
ar plânge
de dor
Iisus
răstignit
în vitralii
La crucifixion
Je ne peux pas
m’imaginer
ta confession
interompue
de larmes
et de remords
Ce serait
comme si Jésus
avait pleuré
crucifié
dans les vitraux
de l’amour
Toma
« Adu degetul tău încoace
să vezi mâimile mele »
Pume degetul pe rană
şi –ai să mă vezi
crucificat
în iubire
Pune degetul pe rană
şi-ai să mă vezi
răstignit
în speranţă
Dacă nu vezi
adună-mă durere
în pumn
şi pune-mi
coroană
de spini
Thomas
“Mets ton doigt pour que
tu vois mes plaies »
Mets ton doigt sur ma plaie
et tu me verras
crucifié
d’avoir trop aimé
Mets ton doigt sur ma blessure
et tu me verras
mis en croix-
espérance
Si tu ne vois pas
ramasse-moi
douleur
dans ton poing
et mrts-moi
une couronne
d’épines
Regret
« Nu toţi cei chemaţi
sunt aleşi »
M-ai chemat
pe nume-Ion-
şi-ai vrut
să-ţi fiu cuvânt
M-ai chemat
cu privirea
şi ai vrut
să-ţi fiu gând
Gândul
ţi s-a ascuns
într-un ochi
şi m-ai lasat
să curg
lacrimă
pe obraz
Regret
“Il y a beaucoup d’applés
et peu d’élus”
Tu m’as appelé
par mon nom-Ion-
et tu as voulu que je sois
ta parole
Tu m’as appelé
de ton regard doux
et tu as voulu
que je sois
ta pensée
Mais ta pensée
s’est cachée
dans un oeil
et tu m’as laissé
couler
larme
sur la joue
Drum
« Bete şi ţi se va deschide »
Uşi bătute în cuie
mă adună
în pocăinţă
Toiagul meu
de sprijin
întinereşte gânduri
abătute-n revoltă
de drum
dar tu cu un semn
mă faci să aleg
drept cărare
linia
vieţii
Chemin
« Frappe et on t’ouvrira »
Des portes clouées
me mettent
en pénitence
Mon sceptre
d’appui
rajeunit mes pensées
écartées en révolte
et d’un signe
tu me fais
choisir
comme chemin
la ligne
de la vie
de ta paume
Perspectivă 1
« Cere şi ţi se va da »
Ţi-am cerut privirea
şi tu mi-ai dăruit
îndoiala
Ţi-am cerut noaptea
şi tu mi-ai dăruit
vis
Amăgirea nu o cerşesc
Ai grijă să nu rămân
“amintire-
raiul din care
nu mă poţi
alunga”
dar din care pot
să pândesc
Perspective 1
“Demande et tu en auras”
J’ai demande ton regard
et tu m’as donné
l’incertitude
J’ai demandé ta nuit
et tu m’as donné
le rêve
La tromperie
je ne la quemande pas
Fais attention
que je ne deviens pas
« souvenir-
le paradis d’où
tu ne peut pas
me chasser »
mais d’où je peut
être aux aguets
Perspectivă 2
« Să nu doreşti bunul
aproapelui tău »
Imi doresc ochii tăi
şi poate invidia
Imi doresc pământul
pe care îl calci
şi pote mândria
Imi doresc
să-ţi câştig încrederea
şi poate speranţă
un pic
Oricum
toate fiind
câştigate
“câştigătorul
nu ia nimic”
Perspective 2
“Il est interdit de désirer
le bien de tes proches »
J’ai désiré tes yeux
et peut-être ton envie
J’ai désiré la tere
sur laquelle tu marchais
et peut-être ta fierté
J’ai désiré
gagner ta confiance
et un peu
d’espérance
De toutes façons
« le gagnant
ne prend rien »
ou peut-être
un peu
de souffrance
Perspectivă 3
Ţi-am spus adevărul
şi am stârnit
furtuna
Mi-ai povestit coşmarul
şi ţi-am făcut
rugăciuni
credinţă
şi zeu
Alungă-mă în pustie
Uite-eu îţi dau piatra
nu vreau să fiu
de-a pururi
« profet
în satul meu »
Perspective 3
Je t’ai dit la vérité
et j’ai déclanché
l’orage
Tu m’as raconté
tes cauchemars
et j’ai inventé pour toi
des prièrs
la croyance
et Dieu
Chasse-moi dans le désert
Tiens, je te donne la pierre
Je ne veux pas rester
à jamais
« prophète
dans mon pays »
Pantha rhei
« Totul curge »
şi eu nu mai ştiu
pe unde să curg
Nimicul mă scoate afară
din matcă
şi nu mai găsesc nicăieri
focul
care să-m frigă
sensul venelor
încordate
în creştet
Pesemne
trebuie
să curg
înapoi
Pantha rhei
“Le tout coule”
et moi je ne sais plus
par où couler
Un rien
me fait sortir
de ma rivière
et je ne trouve nulle part
le feu
qui puisse brûler
le sens de mes veines
raidies
au sommet de ma tête
A ce qu’il parait
je dois revenir
à ma source
Eu,alt Ulise
« Cine are urechi de auzit
să audă »
M-am legat de catarg
să aud şi să văd
dar n-am pipăit
Vâslaşilor
le-am turmat
ceară-n urechi
să vadă că adevărul
nu-i pentru toţi
Cănd sunt
“între Scylla şi Charybda”
văd
aud
dar nu înţeleg
Moi,un autre Ulysse
« A bon entendeur,salut »
Je me suis attaché au mât
pour entendre et pour voir
mais je n’ai pas saisi
Aux bateliers,j’ai versé
de la cire aux oreilles
pour qu’ils voient
que la vérité
n’est pas pour tous
Quand je suis
« entre Scylla et Charybda »
je vois
j’entends
mais je ne peut pas
comprendre
Pas pentru doi
« Cunoaşte-te
pe tine însuţi »
Mă scult
pe mine-
o lume tăcută
între lumi
prefăcute-
şi-mi dau gândul
cu un pas înapoi
să-ţi fac loc
în inima
mea
Pas de deux
« Connais-toi ,toi-même »
Je m’écoutt
moi-même
-un monde silencieux
entre mondes
hypocrites-
et je recule
d’un pas
ma pensée
pour te faire
de la place
dans mon
coeur
Vae victis
Nu arunc piatra
să-ţi pedepsesc
necredinţa
« Cuvântul rostit
nu mai poţi
să-l opreşti »
Iţi arunc
pe cântar
egoismul,
mândria
şi-ţi cer cu iubire
înzecit
să plăteşti
Vae victis
Je ne jette pas la pierre
pour punir
ton infidélité
« La parole une fois envolée
ne peut plus être
rapplée »
Je jette sur la balance
l’égoisme,
la fierté
et j’exige
que tu paies
en amour
dix foix plus
Ave Caesar
« Zarurile au fost
aruncate »
In zar
noroc
şi iluzii
Dacă arunc zarul
rămân
fără speranţă
Făuresc iluzii
şi trec mai uşor
Rubiconul
Norocul
n-am cum
să-l arunc
Pentru mine
a jucat
Dumnezeu
Ave Caesar
“Les dés sont jetés”
Dans le dé
chance
et illusion
Si je jette les dés
je reste
sans espoir
Je me fais
des illusions
et je passe
plus facilement
le Roubicon
La chance
je ne peut plus
la jeter
Pour moi
c’est Dieu
qui a joué
Am fost în Arcadia
“ Am venit
am văzut
am învins”
Am venit
şi drumul
m-a înhămat
cal la căruţă
Am văzut
şi-am învăţat
să fiu
să rămân
Victoria e doar
amăgire
Vreau înapoi
praful sub tălpi
şi “zăpezile” mele
“de altădat”
J’ai été en Arcadie
« Veni,vidi,vinci »
Je suis venu au monde
et le chemin
m’a harnaché
cheval au chariot
J’ai vu
et j’ai appris
à être
à rester
La victoire
c’est une illusion
Je veux sentir de nouveau
la poussière
sous mes pieds
et mes belles « neiges
d’antan »
Sunt
“A fi sau a nu fi,
iată întrebarea”
Sunt invidia şi ura
sunt mânia
şi vanitatea
Sunt trufia şi egoismul
sunt făţărnicia
şi duşmănia
Sunt cinstea şi adevărul
sunt iubirea
şi bunătatea
Şi mai sunt
pe dealul Golgotei
pe care îl urc şi cobor
“tristeţea de-a fi”
risipit
între mine
şi Dumnezeu
Etre
“To be or not to be”
Je suis l’envie et la haine
je suis la cloère
et la vanité
Je suis l’orgueil et l’égoïsme
je suis l’hypocrisie
et l’inimitié
Je suis l’honnêtete et la vérité
je suis l’amour
et la bonté
et je suis encore
sur le chemin de Golgotha
que je monte et descends
« la tristesse d’être »
égaré entre moi
et Dieu
E pur si muove
De teamă
mă ascund
adevăr
după uşa
dezamăgirii
Cine sunt
De ce nu recunosc
drumul
Şi dacă nebunia
începe
cu vicleşugul
cuvântului
înalţă-mă
să ard
rug
E pur si muove
De peur
je me cache
derrière la porte
de la déception
Qui suis-je
Pourquoi
je ne reconnaispas
le chemin
Et si la folie
commence
avec la perfidie
du mot
élève-moi
que je brûle
bûcher brûlant
Preludiu
« La donna e mobile »
O întâmplare
măruntă
mă dezvăluie
dor
Tu-Evă-
ştii bine
ce spun
ochii mei
şi-mi furi
cântecul
clipei
Prélude
“La donna e mobile”
Un événement
insignifiant
me révèle
nostalgie
Toi-Eve-
tu sais bien
ce que
mes yeux
disent
et tu voles
la chanson
de mon âme
Ana lui Manole
« Miazănoapte şi
miazăzi tu ai zidit »
Zideşte-mi gândul
în miazăzi
să stăpânesc
frigul mâniei
Zideşte-mi privirea
în miazănoapte
să poţi simţi
căldura iubirii
Când ai să-mi zideşti
sufletul
cu fărădelegile lui
jur să rămân
mânăstire
Anne – la femme de Manolé
« Septentrion et midi
tu as bâti »
Emmure ma pensée
dans le midi
pour que je maîtrise
le froide la colère
Emmure mon regard
au septentrion
pour que je sente
la chaleur de l’amour
Quand tu emmureras
mon âme
avec ses bassesses
je fais serment
de devenir
monastère
C’est la vie
Imi trebuie rana
aceasta
să învăţ singur
drumul
să descopăr
singur
minunea
Ştiu că există
izvorul
ştiu că există
fântâna
nerănit însă
pasul
nu mă poate
purta
într-acolo
C’est la vie
J’ai besoin de cette blessure
pour apprendre
tout seul
le chemin
pour découvrir
tout seul
la merveille
Je sais qu’il y a
la source
Je sais qu’il y a
la fontaine
mais sans blessure
mon pied
ne peut pas
me porter
jusque-là
Cearcăn
« Dacă iubire nu e
nimic nu e »
In iubire
cuvânt neîntors
mângâiere
şi vise
Fără mângâiere
mi-aş rămâne
străin
Fără vis
aş putea deveni
ură
Fără cuvânt
timpul
ar ră mâne neant
şi nu aş putea
să spun te iubesc
Cerne
“S’il n’y a pas d’amour
il n’y a rien »
Dans l’amour
parole tenue
caresses
et rêves
Sans caresses
je serais
étanger
à moi-même
Sans rêves
je pourrais devenir
haine
Sans paroles
le temps
serait néant
et je ne pourrais pas
te dire
que je t’aime
Vis nebun
« Ochii sunt oglinda sufletului »
O undă-
gând complicat-
îmi reflectă privirea
-niciodată aceeaşi-
în cristalul
unei oglinzi
imaginare
Şi-n sufletul meu trădat
strălucirea unei elice
invizibile
învârte
nebunia
dezrobirii mele
de tine
care erai
icoana
lui Dumnezeu
Prix spécial du Jury,à la 10-e semaine de la
Francophonie,mars 2005,Constantza
Rêve fou
« Les yeux sont le miroir de l’âme »
Une ondelette-
pensée
d’une complexité
non pas élémentaire
reflète
mes yeux-
variation
jamais la même-
dans le cristal
d’un miroir
imaginaire
Et dans mon âme trahie
le rayonnement
d’une hélice invisible
fait tourner
la folie
de mon désenchevêtrement
de toi
qui étais
l’icône
de Dieu
Deşertăciune
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
şi ca să fiu
colţ
de eternitate
scriu
poezii
Vanité
« Vanitas
vanitatis
et omnia
vanitas »
et
pour que
je puisse
rester
coin d’éternité
j’écris
des vers
Judecata de apoi 6
« Flămând am fost
şi tu mi-ai dat să mănânc”
Flămând am fost
şi tu mi-ai dat
trupul tău
Flămândă ai fost
şi ţi-am dat
sufletul meu
Şi de atunci
am fost
osândiţi
să fim
trup
şi
suflet
Le jugement dernier 6
“Je fus affamé et tu m’as
donné à manger »
Je fus affamé
et tu m’as donné
ton corps
Tu fus affamée
et je t’ai donné
mon âme
Depuis
nous avons été
condamnés
d’être
corps
et âme
Judecata de apoi 5
« Insetat am fost
şi mi-ai dat să beau »
Insetat am fost
şi mi-ai dat
roua ochilor tăi
Insetată ai fost
şi ţi-am dat
lacrimi
pe obraz
Tu ai rămas
însetată de sete
Eu
am rămas
sete de noi
Le jugement dernier 5
“Assoiffé je fus et tu
m’as donné à boire »
J’ai été assoiffé
et tu m’as donné
la rosée de tes yeux
Tu as été assoiffée
et je t’ai donné
une larme
sur la joue
Tu es toujours
assoiffée par la soif
Moi,je suis resté
assoiffé
de notre amour
Judecata de apoi 4
« Străin am fost
şi tu m-ai primit »
Străin am fost
şi mi-ai făcut loc
în cântecul tău
Străină ai fost
şi te-am primit
să fim orchestră
în doi
Tu să fii flaut
Eu
mereu
să te caut
Le jugement dernier 4
« Etranger je fus
Et tu m’as accueilli »
J’ai été étranger
et toi
tu m’as fait une place
dans ta chanson
Tu as été étrangère
et moi
je t’ai accueillie
pour faire
un orchestre
à deux
Que tu sois flûte
Que je sois
l’air
Judecata de apoi 3
“ Gol am fost
şi m-ai îmbrăcat”
Gol am fost
şi tu
mi-ai îmbrăcat
gândul ciudat
Imbrăcată ai fost
şi eu
cu privirea
te-am dezbrăcat
Tu vei fi iertată
Eu
voi fi
condamnat
Le jugement dernier 3
« Nu je fus et toi
tu m’as habillé »
J’ai été nu
et tu t’es habillée
de mes pensées
Tu étais habillée
et je t’ai déshabillée
de mes regards
Toi
tu seras pardonnée
Moi
je serai
condamné
Judecata de apoi 2
« Bolnav am fost
şi m-ai cercetat »
Bolnav am fost
de tine
şi tu
m-ai îngrijit
Bolnavă ai fost
de mine
şi eu
te-am primenit
Tu m-ai ţinut tare
Eu
te-am
întărit
Le jugement dernier 2
« Malade je fus
et tu m’as soigné »
J’ai été malade
de toi
et tu as soigné
mon amour
Tu étais malade
de moi
et je t’ai renouvellé
les pensées
Tu m’as rendu fort
Moi
je t’ai
fortifiée
Judecata de apoi 1
« In temniţă am fost
şi ai venit la mine »
Intemniţat am fost
în gândurile tale
şi n-am evadat
Intemniţată ai fost
în dorurile mele
şi nu ai fugit
Eu nu voi fi
comdamnat
de-naltă trădare
Tu n-ai să fii
osândită
că nu m-ai jertfit
Le jugement dernier 1
« En prison je fus
et tu m’as rendu visite »
J’ai été emprisonné
dans tes pensées
et je ne me suis pas évadé
Tu étais emprisonnée
dans mes désires
et tu ne t’es pas enfuie
Je ne serai pas
condamné
de haute trahison
Tu ne seras pas
punie
de ne pas m’avoir
sacrifié
Vinovăţie
« Cei din urmă
vor fi cei dintâi”
Nu voi fi primul
care stârneşte ura
să nu fiu
păcatul celor dintâi
Nu voi fi primul
care pedepseşte păcatul
să nu fiu
ura celor dintâi
Dacă va trebui
să fiu
cel de pe urmă
am să-ţi fur
gândul
mintea
şi sufletul
să fiu vinovăţia
de-a fi primul
pentru care
să plângi
Culpabilité
“Les derniers seront les premiers”
Je ne serai pas le premier
à soulever la haine
pour que je ne sois pas
le péché des premiers
Je ne serai pas le premier
qui punisse le péché
pour ne pas être
la haine des premiers
S’il faut
que je sois le dernier
je volerai
ta pensée
ta mémoire
et ton âme
pour être la culpabilité
d’être le premier
pour lequel
tu pleureras
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
