Poetica pribegirii
In noua carte,Pribeag printre gânduri(ediţie bilingvă,romano-franceză,Editura EX PONTO ,Constanţa,2005),Marion Manolescu propune cititorilor o poetică inedită pentru eul poetic aflat –după cum indică şi titlul – în postura unui pribeag pe tărâmul gândurilor.
Autorul reia câteva teme biblice ,pe care le prelucrează,din perspectiva titlului cărţii ,evidenţiind astfel condiţia omului modern-aceea a unui pribeag,(fie el si printre gânduri),în căutarea sinelui.
Dacă în Facerea ,Lumea interioară “e o greseală/de la prima/până la ultima/prefăcătorie”(p8),Izgonirea aduce în prim plan “pedagogia “ şarpelui :”Un gând de şarpe/mă goleşte /de drum://De drum mă tem/şi-i învăţ/viclenia:”(p28).Potopul are ca pretext “istoria “diluviului biblic,cu accente erotice ,însă cenzurate de luciditate :”O arcă-/potop de gânduri /mă poartă/ pe urme / de resemnare/ şi fiecare val/ ce-mi loveşte/mirarea-ncordată/de tărmuri / mă-ndepărtează/de tine/vârful meu/de-Ararat.”(32).
Poeziile care stau sub semnul lui dacă evidenţiază frământarea sufletească a celui care conştientizează dualitatea eu-lui-angelicul şi demonicul :”In mine Abel/în mine Cain//Dacă- l ucid pe Cain/ mi se vede /bunătatea –n privire//Dacă-l ucid pe Abel/mi se citeşte /invidia-n ochi//Când mă adun /devin îndoială/şi nu mai ştiu/pe care dintre ei /să-l ucid”.(Nu sunt ce par a fi,p40):Dac-aş linguşi /mi-ar rămâne/ victoria-n privire//Dac-aş înşela /aş rămâne şarpe în suflet //Dac-aş minţi/aş rămâne trădare/pe drumul Golgotei/si aş fi nefericit /cu aşa fericire.”(Sărac cel cu duhul,p54).De observat căparadoxul din ultimile două versuri citate naşte frământarea sufletească, de care vorbeam.
In câteva poezii ,monologul celui care a ales pretextul unor binecunoscute scene biblice are ton imperativ,tocmai spre a marca astfel accentele erotice:”Mămâncă-mă din priviri/pânâ ce/voi trăda/şi bea-mă/până ce/mă vei/ plânge.”(Cina de pe urmă,p60).
In Iudă,negatia din primul vers al primelor doua strofe dă fortă afirmaţiei ,prin care eul îşi conturează personalitatea :”Nu mă imbrăţişa /cu visul/ să rămân gând// Nu mă îmbrăţişa / cu gândul/ să rămân vis.”(p62).Afirmaţia prin negatie totală e uzitată în Pilat, spre a evidenţia neimplicarea în păcat :”Si dacă totuşi trebuie să fiu vinovat/ridică piatra/sau schimbă-mă/ cu Barabas/dar eu n-o să fiu apa/ in care /să te speli tu/ pe mâini.”(p64).
Când abordează profanul,Marion Manolescu,se opreste la secvenţe fie din literature română fie din cea universală.Spre pildă Ana lui Manole este o ceraţie în care “rolurile se inversează.Dacă in prima strofă ,actul zidirii înseamnă expurgarea de “frigul mâniei”,în cea de-a doua ,acelaşi act are valoare curativă:”Zideşte-mi privirea /in miazănoapte/să poţi simţi /căldura iubirii.”(p.98).Prima strofă a poeziei Eu,alt Ulise este o replică la un vers al unui psalm arghezian:”M-am legat de catarg/să aud şi să văd /dar n-am pipăit –s.n.(p82)Strofa a doua are mesajul explicit,de altfel rezumând idea fundamentală a acestei creaţii:”Vâslaşilor/le-am turnat /ceară-n urechi/să vadă că adevărul /nu-i pentru toţi .”(p.82).
Să mai spunem că traducerea titlului ,in limba franceză , include un participiu ,care nu acoperă semantica adjectivului din română:”Pribeag printre gânduri /Exilé parmi les pensées”.Mai aproape de mesajul volumului ar fi fost “errant” ,care ca si” pribeag” Dincolo de acest minus ,cel de-al doilea volum ,semnat de Marion Manolescu,poate fi socoit cartea de vizită a unui poet, care şi-a propus regândirea unora dintre temele biblice,insâ abordate cu gândirea (şi mai puţin cu simţirea) omului modern.
Prof.dr.Const.Miu
Aparut in EX PONTO nr4(9) octombrie-decembrie 2005
In noua carte,Pribeag printre gânduri(ediţie bilingvă,romano-franceză,Editura EX PONTO ,Constanţa,2005),Marion Manolescu propune cititorilor o poetică inedită pentru eul poetic aflat –după cum indică şi titlul – în postura unui pribeag pe tărâmul gândurilor.
Autorul reia câteva teme biblice ,pe care le prelucrează,din perspectiva titlului cărţii ,evidenţiind astfel condiţia omului modern-aceea a unui pribeag,(fie el si printre gânduri),în căutarea sinelui.
Dacă în Facerea ,Lumea interioară “e o greseală/de la prima/până la ultima/prefăcătorie”(p8),Izgonirea aduce în prim plan “pedagogia “ şarpelui :”Un gând de şarpe/mă goleşte /de drum://De drum mă tem/şi-i învăţ/viclenia:”(p28).Potopul are ca pretext “istoria “diluviului biblic,cu accente erotice ,însă cenzurate de luciditate :”O arcă-/potop de gânduri /mă poartă/ pe urme / de resemnare/ şi fiecare val/ ce-mi loveşte/mirarea-ncordată/de tărmuri / mă-ndepărtează/de tine/vârful meu/de-Ararat.”(32).
Poeziile care stau sub semnul lui dacă evidenţiază frământarea sufletească a celui care conştientizează dualitatea eu-lui-angelicul şi demonicul :”In mine Abel/în mine Cain//Dacă- l ucid pe Cain/ mi se vede /bunătatea –n privire//Dacă-l ucid pe Abel/mi se citeşte /invidia-n ochi//Când mă adun /devin îndoială/şi nu mai ştiu/pe care dintre ei /să-l ucid”.(Nu sunt ce par a fi,p40):Dac-aş linguşi /mi-ar rămâne/ victoria-n privire//Dac-aş înşela /aş rămâne şarpe în suflet //Dac-aş minţi/aş rămâne trădare/pe drumul Golgotei/si aş fi nefericit /cu aşa fericire.”(Sărac cel cu duhul,p54).De observat căparadoxul din ultimile două versuri citate naşte frământarea sufletească, de care vorbeam.
In câteva poezii ,monologul celui care a ales pretextul unor binecunoscute scene biblice are ton imperativ,tocmai spre a marca astfel accentele erotice:”Mămâncă-mă din priviri/pânâ ce/voi trăda/şi bea-mă/până ce/mă vei/ plânge.”(Cina de pe urmă,p60).
In Iudă,negatia din primul vers al primelor doua strofe dă fortă afirmaţiei ,prin care eul îşi conturează personalitatea :”Nu mă imbrăţişa /cu visul/ să rămân gând// Nu mă îmbrăţişa / cu gândul/ să rămân vis.”(p62).Afirmaţia prin negatie totală e uzitată în Pilat, spre a evidenţia neimplicarea în păcat :”Si dacă totuşi trebuie să fiu vinovat/ridică piatra/sau schimbă-mă/ cu Barabas/dar eu n-o să fiu apa/ in care /să te speli tu/ pe mâini.”(p64).
Când abordează profanul,Marion Manolescu,se opreste la secvenţe fie din literature română fie din cea universală.Spre pildă Ana lui Manole este o ceraţie în care “rolurile se inversează.Dacă in prima strofă ,actul zidirii înseamnă expurgarea de “frigul mâniei”,în cea de-a doua ,acelaşi act are valoare curativă:”Zideşte-mi privirea /in miazănoapte/să poţi simţi /căldura iubirii.”(p.98).Prima strofă a poeziei Eu,alt Ulise este o replică la un vers al unui psalm arghezian:”M-am legat de catarg/să aud şi să văd /dar n-am pipăit –s.n.(p82)Strofa a doua are mesajul explicit,de altfel rezumând idea fundamentală a acestei creaţii:”Vâslaşilor/le-am turnat /ceară-n urechi/să vadă că adevărul /nu-i pentru toţi .”(p.82).
Să mai spunem că traducerea titlului ,in limba franceză , include un participiu ,care nu acoperă semantica adjectivului din română:”Pribeag printre gânduri /Exilé parmi les pensées”.Mai aproape de mesajul volumului ar fi fost “errant” ,care ca si” pribeag” Dincolo de acest minus ,cel de-al doilea volum ,semnat de Marion Manolescu,poate fi socoit cartea de vizită a unui poet, care şi-a propus regândirea unora dintre temele biblice,insâ abordate cu gândirea (şi mai puţin cu simţirea) omului modern.
Prof.dr.Const.Miu
Aparut in EX PONTO nr4(9) octombrie-decembrie 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu