BRAŢELE DESTINULUI

Marion Manolescu


BRAŢELE DESTINULUI
_________________________________________

LES BRAS DU DESTIN


Aeroportul Beauvais


Pasărea
străbătea norii groşi
adulmecând pământul
şi aveam inima – purice

Îmi înconjurasem sufletul
cu centura de siguranţă
să nu fiu aruncat
în afara neliniştilor mele
şi închisesem ochii
să nu văd
picăturile de ploaie
care se striveau
de pista
gândurilor mele
uitate
în teamă

8
L’aéroport de Beauvais

L’oiseau
pénétrait de gros nuages noirs
s’avançant vers le sol
et j’avais le coeur serré

J’avais entouré mon âme
de la ceinture de sécurité
pour ne pas être jeté
hors de mes inquiétudes
et j’avais fermé les yeux
pour ne pas voir
les gouttes de pluie
qui s’écrasaient
sur la piste
de mes pensées
oubliées
dans la peur

9

Sena

Sena nu mai curge

Astăzi
este ziua în care
vizitează Parisul

După ce-şi face rugăciunea
la Sainte – Chapelle
merge la Palatul Justiţiei
pentru a cere socoteală
proprietarilor
de şlepuri
care i-au murdărit apa
cu toate mizeriile vieţii

În faţa catedralei Notre-Dame
devine mai calmă
şi se hotărăşte
să meargă la moarte
răspândindu-şi
sufletul binecuvântat
în marea cea mare

10

La Seine


La Seine ne coule plus
aujourd’hui
car c’est le jour
de rendre visite à Paris

Puis – cette belle –
fait sa prière
à Sainte – Chapelle
et va au « Palais »
appeler en justice
les propriétaires
de péniches
pour l’avoir salie
par les ordures de la vie
mais devant Notre-Dame
elle devient plus calme
et se décide
d’aller mourir
en dissipant en petites tranches
son âme bénite
dans
la belle Manche
11
Champs Elysées

Mi-am plimbat
de multe ori gândurile
de-a lungul
Bulevardului Champs Elysées

Aş fi vrut
ca paşii mei
să lase pe trotuar
urme pentru eternitate
dar minunea
nu s-a întâmplat
şi totuşi
la capătul lui
Arcul de Triumf
al sufletului meu
a rămas să danseze
gloria
vanităţii

12
Les Champs Elysées

J’ai promené mes pensées
plusieurs fois
tout au long
des Champs Elysées

Je voulais que mes pas
laissent sur ses trottoires
des traces
pour l’éternité
mais rien de cela
ne s’est passé
et pourtant
au bout de l’avenue
il y avait
l’Arc de Triomphe
de mon âme
qui y est restée pour danser
la gloire
de la vanité

13

Notre - Dame

Apropiindu-mă
de Notre-Dame
am crezut
că mă aflu în faţa Genezei

Eram uimit
de înălţimea secolelor sale
strivit de grandoarea
portalurilor
care păreau
că mă conduc
spre eternitate
şi sufletul meu
dezbrăcat de remuşcări
şi păcate
a rămas
tulburat
la kilometrul zero
să vegheze
răsăritul soarelui

14

Notre-Dame

En m’approchant
de Notre-Dame
j’ai cru être
devant la Genèse
elle-même

J’étais ébloui
par la hauteur de ses siècles
j’étais écrasé par la grandeur
de ses portails
qui paraissaient
me conduire
vers l’éternité
et mon âme
déshabillée de remords
et de péchés
est restée bouleversée
au kilomètre zéro
pour veiller
au lever du soleil

15

Închisoarea

La Conciergerie
m-a întâmpinat
celălalt timp -
timpul nemuritor
ascuns în răcoarea zidurilor

Marie Antoinette
era tot acolo ...

Îmbrăcată în negru
aştepta încă
noaptea –
noaptea
care să-i aducă
pacea...
ghilotinei

16

La Conciergerie

À la Conciergerie
j’ai rencontré
l’autre temps –
le temps immortel
caché dans le froid de ses murs

Marie Antoinette
était toujours là …

Habillée de noir
elle attendait encore
la nuit –
la nuit
qui lui apportera
la paix...
de la guillotine

17

Cartierul Latin


Cartierul Latin
care mi-a vândut
„frumuseţea clipei”
m-a întâmpinat
cu şcolile sale înalte
şi străduţe înguste

Se trezise devreme
aşteptând
melancolia
paşilor mei

Restaurantele
se agitau în spiritul foamei,
pe tejghele
negustorii îşi expuseseră deja
nostalgiile

Numai „Strada Şcolilor”
aştepta vacanţa
pe care
sufletul meu de student
nu mai putea
s-o retrăiască
din plin

18

Le Quartier Latin


Le Quartier Latin
qui m’a vendu
„la beauté du moment”
m’a accueilli
avec ses hautes écoles
et ses jolies ruelles

Il s’était réveillé dès l’aube
en attendant
mes pas mélancoliques

Les bistrots
agitaient l’esprit
de la faim,
sur les comptoirs
les marchands
avaient déjà exposé
leurs nostalgies

Seule „La rue des Écoles”
attendait les vacances
que mon âme d’étudiant
ne pouvait plus revivre
en toute vérité

19

Sfânta


Hunii au plecat
de foarte demult
şi din înaltul soclului ei
Sfânta Genoveva
priveşte cu mândrie
pământul
pe care l-a apărat

Secole de rugă
pentru Paris
înfloresc
inima trecătorilor
care nu mai caută azi
nici zgomotul armelor
nici gloria lui Dumnezeu
şi din sufletul său
adunat în somnul pietrei
împarte
în fiecare dimineaţă
lumina
răsăritului

20

La Sainte


Les Huns sont partis
depuis longtemps
et du haut de son socle
Sainte Geneviève
regarde fière
la terre
qu’elle a défendue

Les siècles de sa prière
pour la ville de Paris
fleurissent
le cœur des passants
qui ne cherchent aujourd’hui
ni le bruit des armes
ni la gloire de Dieu
et de son âme
amassée dans le sommeil
de la pierre
elle partage chaque matin
la lumière
du lever du soleil

21

Grădina Luxemburg

În grădina Luxemburg
am trăit
alături de curtezane
spectacolul
ademenirii

În afara timpului
şarpele din sufletul meu
dansa pe aleile adormite
printre platanii eternităţii
şi neliniştea mea
ademenea
alegoria florilor

Maria de Medicis
era încă aici
să-şi ţeasă intrigile
şi eram tentat
să-i tulbur
oglinda apelor
înainte de a vedea
dorinţele mele ascunse
în curcubeul
pe care soarele
îl aruncase
peste fântâna
din inima mea

22
Le Luxembourg

Dans le jardin
du Luxembourg
j’ai vécu
à côté des courtisanes
le spectacle de la tentation

Hors du temps
le serpent de mon âme
dansait sur les allées endormies
parmi les platanes de l’éternité
et mes angoisses
tentaient
l’allégorie des fleurs

Marie de Médicis
était encore là
pour tisser ses intrigues
et je fus tenté
de troubler le miroir des eaux
avant qu’elle ne puisse voir
clairement
mes désirs cachés
dans l’arc-en-ciel
que le soleil jetait
sur la fontaine
de mon cœur

23

Sacré Cœur


Pe dealul
din Montmartre
albul bisericii
nu mai avea timp

Acesta se oprise
pe treptele
scărilor
pe care le urci
spre Dumnezeu
şi pe care
le cobori
spre abisul
sufletului
rătăcit
între cer
şi pământ

24

Le Sacré Cœur


Sur la bute
de Montmartre
la basilique blanche
n’avait plus de temps

Celui-ci s’était arrêté
sur les marches
des escaliers
qu’on monte vers Dieu
et qu’on descend
avant de mourir
vers les abîmes
de l’âme
égarée
entre
le ciel
et la terre

25

Cazino

Am intrat
în Cazinoul din Piaţa Pigale
cu buzunarele goale

Mi-ar fi plăcut
să pierd
la ruletă
ura
vanitatea
şi toată furia

Aş fi vrut
să-mi cheltuiesc
egoismul
ipocrizia
şi chiar sărăcia
pentru a-mi recâştiga
sufletul
pe care-l pierdusem
la zaruri
jucând
împotriva
prefăcătoriei

26

Le Casino


Je suis entré
au Casino de la Place Pigalle
les poches vides

J’avais l’envie
de perdre
à la roulette
la haine
la vanité
et toute ma colère

Je voulais aussi
dépenser
l’égoïsme
l’hypocrisie
et même ma pauvreté
pour pouvoir
regagner
mon âme
que j’avais perdue
aux dés
en jouant contre
ma dissimulation feinte


27
French cancan

Pentru a intra
la Moulin Rouge
am vândut
toate nopţile mele
de iubire
şi timpul
pe care-l furasem
somnului
din fiinţa mea

Mi-am vândut
dinţii cruzimii
sensul cuvintelor
şi liniştea neantului
şi toate acestea
pentru a dansa cu tine
nebunia cancanului
care se învârtea
în sufletul meu
părăsit
de curcubeul
înţelepciunii


28
French cancan

Pour entrer
au Moulin Rouge
j’ai vendu
toutes les nuits
de mes amours
et le temps
que j’avais volé
au sommeil de mon être

J’ai vendu aussi
les dents de la cruauté
les sens des mots
et le silence
du néant
et tout ça
pour danser avec toi
la folie du cancan
qui tournait
dans mon âme
quittée
par l’arc-en-ciel
de la sagesse

29

Turnul Eiffel


La picioarele Turnului
stând la coadă
am lăsat
ura
invidia
şi nefericirea
pentru a-mi plăti
biletul spre cer

Ploua în ziua aceea
şi când am ajuns în vârf
picăturile
care-mi curgeau
pe obraji
păreau
lacrimile mele
pentru că nu reuşisem
să ating
piciorul
lui Dumnezeu
30

La Tour Eiffel


En bas de la Tour
en faisant la queue
j’ai laissé
la haine
l’envie
et le malheur
pour payer
mon ticket
vers le ciel

Il pleuvait ce jour-là
et quand j’y suis arrivé
les gouttes
qui coulaient
sur mes joues
paraissaient être
mes larmes
pour n’avoir pas touché
les pieds
de Dieu
31

Diana


Trecând pe Podul Alma
pe sub Flamura
Libertăţii
am plâns
după prinţesa mea
rătăcită de timp

Inima mea rănită
de neliniştea
flash-urilor
rămăsese acolo
lângă al treilea pilon
al tunelului
pe care Dumnezeu
l-a invadat
cu umbrele destinului
şi pentru că nu am putut
să pun la picioarele ei
trandafirul alb al iubirii
am plecat
îmbrăcat într-o lacrimă
să mă sting
în zâmbetul
care aprindea stele

32
Diana


En passant par le Pont d’Alma
sous la Flamme
de la Liberté
j’ai pleuré
pour ma princesse
égarée dans le temps

Mon cœur blessé
par les inquiétudes
des flashs
est encore là
à côté
du troisième pilier
du tunnel
que Dieu avait envahi
par les ombres du destin
et sans pouvoir
déposer à ses pieds
ma rose blanche
je suis parti
habillé dans une larme
pour m’éteindre
dans son sourire
qui allumait les étoiles

33
Metroul

La „Porte de Vincennes”
o gură de metrou
mă înghiţea
pentru a mă conduce
spre visul de ieri

Pe drum
aveam mereu
aceleaşi emoţii
unde să cobor
unde să găsesc
legătura
cu toate dorinţele mele

În pasajele sufletului
cerşetorii
cereau puţin
din fericirea mea
cântând
la instrumentul
sărăciei predestinate
şi eu lunecam printre ei
conducându-mi gândurile
spre ieşirea
din nelinişte

34
Le métro

À la Porte de Vincennes
la bouche du métro
m’engloutissait
pour me conduire
vers le rêve du jour

Chemin faisant
j’avais toujours
les mêmes émotions
où descendre
où trouver les liens
avec tous mes désirs

Dans les passages de l’âme
les mendiants
quémandaient
un peu de mon bonheur
en jouant
à l’instrument
de leur pauvreté
et moi
je glissais parmi eux
conduisant mes songes
vers la sortie
de mes inquiétudes

35
Opera


În seara asta
joc la Operă în
„Cea mai mare dorinţă ”

Mi-am invitat
toţi prietenii
pe Molière şi pe Lulli
care mi-a compus libretul
dar pe scenă
eram singurul personaj
ostatic
propriei sale dorinţe
şi revoltat
mi-am risipit visul
în ochii spectatorilor
pentru a primi
glorie şi aplauze
înainte de a fi trădat
de sufleorul
care trăieşte
în inima mea

36
L’Opéra

Ce soir je joue
à l’Opéra dans
„Mon plus grand désir”

J’ai invité tous mes amis
Molière et Lulli
qui avait composé l’air
mais mystère :
sur la scène
j’étais le seul personnage
qui était l’otage
de son propre désir
et révolté
j’ai dissipé mon rêve
dans les yeux des spectateurs
pour recevoir
gloire
et applaudissements
avant d’être trahi
par le souffleur
qui vit dans mon cœur

37

Madeleine


La Madeleine
am aprins o lumânare
şi m-am rugat
pentru cei plecaţi
fără lumină

Inima-mi era
îndurerată
şi încercam
să restabilesc
legăturile rupte
dar
între două rugăciuni
eram în mine
acelaşi străin
şi în vitraliul
din suflet
nu mai găseam
cărarea
care să-mi poată aduce
binecuvântarea
născută
odată cu mine


38
La Madeleine


À la Madeleine
j’ai allumé une chandelle
et j’ai prié
pour tous les miens
qui sont partis
sans lumière

J’avais le cœur
un peu bouleversé
et j’essayais
de rétablir
les liens rompus
mais
entre deux prières
j’étais le même étranger
pour moi-même
et dans le vitrail
de mon âme
je ne trouvais plus
le sentier
qui puisse
m’apporter
la bénédiction née
en même temps que moi

39

Concorde


În Piaţa Concorde
Obeliscul
visează şi astăzi
Luxorul

Din înaltul său
îşi îndreaptă privirea
să vadă
pe celălalt mal al Nilului
Valea Regilor
şi nisipul deşertului
din inima sa

Seara
pare să-şi aducă aminte
de copilărie
dar rădăcinile de beton
vor
să adoarmă aici,
mângâiat
de o altă
eternitate

40

Concorde

Sur la Place de la Concorde
l’Obélisque
rêve encore
de son Louxore

De sa hauteur
il dresse sa tête
voir
sur l’autre rive du Nil
La vallée des Rois
et le sable
de son désert

Le soir
il fait semblant
de se rappeler
de son enfance
mais ses racines de béton
veulent
qu’il s’endorme ici
carressé
par une autre éternité

41

Gioconda

Cu inima deschisă
am intrat la Luvru
să-i spun „ bună ziua ” Giocondei

Voiam să o salut
din partea tuturor prietenilor mei
care au văzut-o
sau care doar au visat-o

Am privit-o mai întâi
din depărtare
şi am avut impresia
că timpul
îşi oprise toate secolele
în surâsul
care-mi făcea sufletul
să se gândească
la eternitate
şi mi-ar fi plăcut
să fiu
culoare
pe buzele sale


42
La Joconde


Le cœur dans la main
je suis entré au Louvre
dire „bonjour ” à la Joconde

Je voulais aussi la saluer
de la part de tous mes amis
qui l’ont vue
ou qui l’ont seulement rêvée

Je l’ai regardée d’abord
de loin
et j’ai eu l’impression
que le temps
avait arrêté
tous ses siècles
dans le sourire
qui incitait mon âme
à penser à l’éternité
et j’aurais aimé
être
la couleur
de ses lèvres


43
Braţele destinului


Marea Piramidă a Luvrului
scânteia în soare
şi simţeam
în inima mea
- rătăcită-n mulţime -
misterul razelor
care mă conduceau
spre galeriile necunoscutului


În Pavilionul antichităţilor
Venus din Milo
mă privea
cu braţele pierdute
în eternitatea
aşteptării

Am înconjurat
de mai multe ori
soclul privirilor sale
să-i văd mai bine umbrele
tuturor neliniştilor
i-am împrumutat braţele,
să-mi poată îmbrăţişa
sufletul
şi după ce
i-am furat din gând un sărut
am plecat ascuns într-o lacrimă
44
Les bras du destin


La Grande Pyramide du Louvre
scintillait au soleil
et je sentais
dans mon cœur
- égaré dans la foule -
les mystères de ses rayons
qui me conduisaient
vers les galeries de l’inconnu

Dans le Pavillon des antiquités
Vénus de Milo
me regardait
les bras perdus
dans l’éternité
de son attente

J’ai tourné plusieurs fois
autour de son socle
pour mieux voir toutes les ombres
de ses inquiétudes
je lui ai prêté mes bras
pour qu’elle puisse embrasser
mon âme
et après lui avoir volé
un baiser imaginaire
je suis parti caché dans une larme
45
Tuileries


La ieşirea
din parcul Tuileries
o ţigancă
a vrut
să-mi ghicească destinul

S-a oprit în faţa mea
deschizându-şi palma
în care avea
o verighetă
şi-n ochiul ei de aur
am văzut
toate gândurile mele
pline de amintiri
tulburătoare

De frică
am închis ochii
şi i-am întors spatele
pentru că în ziua aceea
nu mai aveam aripi
să pot accepta
zborul adevărat


46
Le Jardin des Tuileries


À la sortie des Tuileries
une gitane
a voulu
deviner
mon destin

Elle s’est arrêtée devant moi
en ouvrant sa paume
où il y avait
une alliance
et dans son œil d’or
j’ai vu
mes pensées
pleines de souvenirs
troublants

Ayant peur
j’ai fermé les yeux
et je lui ai tourné le dos
car ce jour-là
je n’avais plus d’ailes
pour pouvoir accepter
la vérité du vol


47
Loara

Loara curge
ca sângele meu toamna
şi trecând
prin toate mlaştinile
sufletului
îşi tulbură apa
cu neliniştea mea
adunată în insule

Loara curge încet
ca un cocor
care caută
în ceaţa
din inima mea
drumul fără ocol
spre soare apune

Loara curge
azi ca şi ieri
şi fără să ştie unde să meargă
îşi ascunde
incertitudinea
în meandrele
gândului meu

48

La Loire

La Loire coule
comme mon sang en automne
et en passant
par tous les marais
de mon âme
elle trouble les eaux
de mes inquiétudes
amassées dans des îles

La Loire coule lentement
comme une grue cendrée
qui cherche
dans le brouillard de mon cœur
la route
sans détours
vers le couché du soleil

La Loire coule
aujourd’hui comme hier
et sans savoir où aller
elle cache
ses incertitudes
dans les méandres
de mes pensées


49
Amboise


Castelul Amboise
mă aştepta
cu norii Renaşterii
pe umeri
şi fiecare
picătură de ploaie
care cădea
părea
să adâncească
liniştea
din inima mea
care îngenunchiase
în faţa mormântului
lui Leonardo da Vinci

50

Amboise


Le château d’Amboise
m’attendait
avec les nuages
de la Renaissance
sur ses épaules
et chaque
goutte de pluie
qui tombait
paraissait
approfondir
le silence de mon cœur
qui s’était agenouillé
devant le tombeau
de Léonard de Vinci

51

Abd El-Kader

La Amboise
Abd El – Kader
mă aştepta
să-i redau
libertatea

Era acolo
prizonierul sufletului
risipit
în deşertul Algeriei

Era acolo
ostaticul iubirii
pentru berberii săi

El era EMIRUL ...

I-am şters
o lacrimă de pe obraz
şi am simţit
în vârful degetului
nisipul mişcător
al libertăţii
furate

52

Abd El-Kader

À Amboise
Abd El-Kader
m’attendait
pour lui remettre
la liberté

Il était là
prisonnier de son âme
dissipée
dans le désert de l’Algérie

Il était là
otage de son amour
pour ses Berbères

Il était l’EMIR...

Je lui ai effacé
une larme sur la joue
et j’ai senti
au bout de mon doigt
le sable mouvant
de la liberté
volée


53
Umbre

Castelul Chenonceau
m-a întâmpinat cu porţile deschise

Aleea de la intrare
lungă precum visul de iarnă
răsuna de lătratul câinilor
care plecau la vânătoare
cu Diane de Poitiers
şi umbra lui Henri II
îmi arunca sufletul
în Turnul uitării

De cealaltă parte a Cherului
nori negri
anunţau ploaia gândurilor mele
de prizonier
şi timpul
care părea venit
dintr-o altă lume
îmi mângâia nedumerirea
pentru ca eu să pot
să-mi regăsesc mântuirea
pe celălalt mal
al amintirilor


54
Ombres

Le Château de Chenonceau
m’a accueilli les portes ouvertes

L’allée de l’entrée
longue comme mes songes en hiver
résonnait des aboiements
des chiens
qui partaient à la chasse
avec Diane de Poitiers
et l’ombre d’Henri II
jetait mon âme
dans la Tour de l’oubli

De l’autre côté du Cher
de gros nuages annonçaient
la pluie de mes pensées
de prisonnier
et le temps qui paraissait venu
d’un autre monde
caressait mes étonnements
pour pouvoir retrouver
la rédemption
sur l’autre rive
de mes souvenirs

55

Blois

Am ajuns la Blois
cu întrega mea admiraţie
pe care o credeam risipită
de-a lungul Loarei

Castelul şi-a deschis toate aripile
şi m-a înconjurat
cu nostalgiile
umbrelor sale trecute

Ca să-mi revin
am stins luminile minţii
să mă pot fofila
-nezărit de gărzi –
în cabinetul reginei
unde ascunsese
în sertare disimulate
fericirea,neliniştea
şi toată gloria mea
şi pentru că nu am găsit
nimic din toate acestea
pentru a-mi măsura
adâncimile sufletului
am aruncat în Loara o lacrimă
pentru a recâştiga
cealaltă noapte
a Sfântului Bartolomeu
56

Blois

Je suis arrivé à Blois
avec toute mon admiration
que je croyais avoir dissipée
le long de la Loire

Le château m’a ouvert toutes ses ailes
il m’a entouré
de toutes ses nostalgies
et de ses ombres passées

Pour revenir à moi
j’ai essayé d’éteindre
les chandelles de ma mémoire
pour pouvoir me faufiler
- inaperçu par les gardes -
dans le cabinet de la reine
où elle avait caché
dans des armoires
bien dissimulées
mon bonheur, mes inquiétudes
et ma gloire
mais je n’y ai rien trouvé
et pour mesurer la profondeur de mon âme
j’ai jeté dans la Loire une larme
pour regagner
l’autre nuit
du Saint Barthélemy
57

Asasinul



La Blois
am suferit mult
pentru Henri III

L-am găsit
cu inima strânsă
de umbrele răzbunării
ascunse
în galeriile urii sale
pentru ducele de Guise

Regretele şi remuşcările
se răspândiseră
prin sertare secrete
şi nopţile
care-l despărţeau
de glorie
se prăbuşiseră
în sufletul său
pe care Dumnezeu
nu mai voia
să-l primească

58

L’assassin



À Blois
j’ai beaucoup souffert
pour le roi Henri III

Je l’ai trouvé
le cœur troublé
car les ombres de la vengeance
s’étaient cachées
dans les galeries de sa haine
qui avait comme mise
la tête du duc de Guise

Les regrets et les remords
s’étaient répandus
dans tous les tiroirs secrets
de son cabinet
et toutes les nuits
qui le séparaient de la gloire
s’étaient écroulées
dans son âme
que Dieu ne voulait plus
embrasser

59

Versailles



Am privit de trei ori
în jurul meu
o dată pentru fiecare aripă
apoi
mi-am aruncat
gândurile
pe vechile pavele
care purtau urmele
grandorii trecute

I-am binecuvântat de trei ori
pe toţi regii Franţei
care şi-au odihnit aici
gândurile
în pietre cenuşii de eternitate
şi-am blestemat
de mai multe ori
grădinile
în care m-am rătăcit
înainte
de a-mi regăsi sufletul

60

Versailles


J’ai regardé trois fois
autour de moi
une fois
pour chaque aile du palais
puis
j’ai jeté mes pensées
sur les vieux pavés
qui portaient les traces
de la grandeur passée

J’ai béni trois fois
les rois de la France
pour avoir reposé
leurs idées
dans les pierres grises
de l’éternité
et j’ai maudit plusieurs fois
les jardins
où je me suis égaré
avant
de retrouver
mon âme


61

Sala Oglinzilor

La Versailles
în Sala Oglinzilor
mi-am invitat sufletul
la balul dorinţelor

Timpul se ascunsese
sub măştile grotescului
şi voiam să dansez
cadrilul
întoarcerii mele
în incertitudinea
istoriei

Purtam masca victoriei
dar pe umeri aveam
neliniştea confuză
a sângelui regesc
şi de la primii paşi
la braţul Mariei Antoinette
am zărit
în oglinda destinului
inima mea însângerată
la poarta
Bastiliei

62

La Galerie des Glaces

À Versailles
dans la Galerie des Glaces
j’ai invité mon âme
au bal des désirs

Le temps s’était caché
sous les masques du grotesque
et je voulais danser
le quadrille
de mon retour
dans l’incertitude
de l’histoire

Je portais le masque de la victoire
mais j’avais sur mes épaules
l’angoisse confuse
de mon sang royal
et dès mes premiers pas
au bras de Marie Antoinette
j’ai aperçu
dans le miroir du destin
mon cœur ensanglanté
à la porte
de la Bastille

63

Trianon - 1920



Adunasem în minte
înălţimea munţilor
ruinele uitării
şi greşeala de a fi răbdător

Luasem cu mine
un pumn de ţărână
fără vârstă
iarba eternităţii
şi gloria
soldatului necunoscut
şi am intrat
în palatul Trianon
să mă bat
pentru pacea
sufletului

Proclamat învingător
m-am ascuns
în inima ţării
să-mi îngrijesc rănile
unirii cu mine

64

Trianon-1920



J’avais amassé dans ma mémoire
la hauteur des montagnes
les vestiges de l’oubli
et ma faute d’être patient

J’avais pris avec moi
une poignée de terre
sans âge
l’herbe de l’éternité
et de la gloire
du soldat inconnu
et je suis entré
dans le Palais de Trianon
me battre
pour la paix
de mon âme

Proclamé vainqueur
je me suis caché
dans le cœur de mon pays
pour soigner les blessures de l’union
avec moi-même

65

Visul de a doua zi

La hotelul Jardins de Paris
Nation-Bercy
îmi legănam în fiecare seară
visele împlinite
şi pe o pernă improvizată
îmi adormeam
gândurile

În timpul nopţii
sufletul meu hoinărea
printre librarii
care expuneau
pe tejghelele Senei stelele nopţii,
se plimba
cu vaporaşul vanităţii
până la Notre-Dame,
cobora
pe străduţele însufleţite
din Cartierul Latin
şi înainte de-a merge
să-şi odihnească
picioarele umflate
juca la ruletă visul meu
de a doua zi


66

Le rêve du lendemain

À l’hôtel Jardins de Paris
Nation-Bercy
je berçais chaque soir
mes rêves accomplis
et sur un oreiller improvisé
j’endormais mes pensées

Pendant la nuit
mon âme flânait
parmi les bouquinistes
qui exposaient
sur les comptoires de la Seine
les étoiles de la nuit,
elle se promenait
dans les bateaux de la vanité
jusqu’à Notre-Dame,
elle descendait
les ruelles animées
du Quartier Latin
et avant d’aller
reposer ses pieds gonflés
elle jouait
à la roulette
mon rêve
du lendemain


67

Solduri

Nu vreau să explic
nimic
dar pe strada Rivoli
o melodie
a declanşat amintirea

Era ca
„În căutarea timpului pierdut”...
Dragostea tinereţii
mi-a invadat
luminişul din suflet
şi
alături de tine
îmi era ruşine

Pentru a mă ascunde de mine
am intrat la
Galeriile Lafayettes
şi mi-am cumpărat
de la solduri
un pulovăr
să-mi acopăr inima
tulburată
de o iubire pierdută


68

Soldes

Je ne veux
rien expliquer
mais dans la rue de Rivoli
un air
a déclenché le souvenir

C’était comme dans
« À la recherche du temps perdu »...
L’amour de ma jeunesse
a envahi
la clairière de mon âme
et à côté de toi
j’avais honte

Pour me cacher de moi
je suis entré
aux Galeries Lafayettes
et j’ai acheté
aux soldes
un pull-over
pour couvrir mon cœur
troublé
par un amour perdu



69

Domul Invalizilor

La Domul Invalizilor
pe chipul lui Napoleon
am citit
gustul victoriilor sale
şi am gustat
sângele înfrângerii

„Le maréchal ”depusese armele
în sicriul inimii mele
şi îşi plimba geniul
printre admiratori
dar
într-un colţ -
aproape ascuns -
lăsase pentru mine
sabia sa
să pot să-mi înving
vanitatea
care mă invadase

70

Le Dôme des Invalides


Au Dôme des Invalides
sur le visage de Napoléon
j’ai lu
le goût de toutes ses victoires
et j’ai goûté
le sang de toutes ses défaites

Le maréchal avait déposé ses armes
dans le cercueil de mon cœur
et lui
il promenait son génie
parmi les admirateurs
mais dans un coin -
presque oublié -
il avait laissé pour moi
son épée
pour que je puisse vaincre
la vanité
qui avait envahi mon esprit

71

Cenuşile Panteonului


În nişele sufletului
cenuşile Panteonului
suspinau după
lumina zilei
pentru a-şi regăsi umbra,
pentru a prinde din urmă
timpul
care ne întretăia

Păianjenul gândurilor
broda
amintiri din lecturile
lui Voltaire,
lui Hugo
şi lacrima
de pe obraz
voia să ţeasă şi ea
numele meu
în cenuşa
eternităţii

72

Les cendres du Panthéon




Dans les niches de mon âme
les cendres du Panthéon
soupiraient pour
la lumière du jour
pour regagner leurs ombres,
pour rattraper
le temps
qui nous entrecroisait

L’araignée de mes pensées
brodait
mes souvenirs venus
des lectures de Voltaire,
de Hugo
et les larmes
sur mes joues
voulaient – elles aussi –
tisser mon nom
dans les cendres
de l’éternité

73

Piaţa Bastiliei

Piaţa era golită
de toată istoria sa

Închisoarea sufletului meu
fusese distrusă
şi Robespierre
îmi ghilotinase
toate visele

Libertatea prost înţeleasă
aleargă astăzi
pe toate străzile
şi m-am săturat
de atâta libertate

Egalitatea prost îmbrăcată
cerşeşte
câţiva bănuţi
şi îmi ajunge
atâta egalitate

Emigranţii
muncesc din greu
în numele sfintei fraternităţi
şi sunt sătul
de atâta fraternitate

74

La Place de la Bastille

La Place était vide
de toute son histoire

La prison de mon âme
était détruite
et Robespierre
avait guillotiné
tous mes rêves

La liberté mal comprise
court aujourd’hui
partout dans les rues
et j’en ai marre
de tant de liberté

L’égalité mal habillée
quémande aumone
quelques sous
et j’en ai ras-bol
de tant d’égalité

Les émigrants
travaillent durement
au nom de la sainte fraternité
et j’en ai assez
de tant de fraternité

75

Regret

Nu ştiu dacă vreodată
voi reveni aici
să plimb
alte gânduri
pe cheiurile Senei

Nu ştiu dacă uneori
pentru a-mi salva sufletul
voi merge să ascult slujba
la Notre-Dame

Nu ştiu dacă
la Sacré Coeur
îmi voi vindeca
visele
de lumina care
le înflăcărează

Ştiu că plecând
înseamnă să mori un pic
şi că
pentru a nu muri
trebuie să-mi îmbrac
toate
amintirile

76

Regret

Je ne sais si jamais
j’y reviendrai
pour promener
d’autres pensées
sur les quais de la Seine

Je ne sais pas si parfois
pour sauver mon âme
j’irai écouter la messe
à Notre – Dame

Je ne sais pas si
au Sacré Cœur
je guérirai
mes rêves
de la lumière
qui les enflamme

Je sais que
« partir c’est mourir un peu »
et que
pour ne pas mourir
je dois
habiller
tous mes souvenirs


77