Marion Manolescu
Ultimul poştaş
Marion Manolescu
Ultimul poştaş
Editura VIROM
Constanţa
2010
Sponsori : Inginer Regep Genghiz
Fam.Prună Victor şi Aurelia
Inginer Dan Beznea
Fam.Marcu Vali şi Ofelia
Înv.Bechiş Bilchis
Consilier editorial:Prof.Dr.Const.Miu
Lectori : Prof.Dr.Const.Miu
Prof. Manolescu Maria
Prof. Penelea Tatiana
Coperta : Prof. Penelea Tatiana
Tehnoredactare : Marion Manolescu
DESCRIEREA CIP A BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
MANOLESCU MARION
Ultimul poştaş, Marion Manolescu
Constanţa, Editura VIROM 2010
ISBN:
ISBN:978-973-7895-58-5
Editura VIROM 2010
Tuturor prietenilor mei pe care îi veţi descoperi citind această carte(cititi in acrostih)
5
MOTO:
„Rabdă-mă ploaie
rabdă-mă gând
rabdă-mă vorbă
aruncată în vânt
Rabdă-mă vis
rabdă-mă soare
rabdă-mă leac
de neuitare...”
(„Leac” din volumul PRO...VERBE)
6
Prefaţă
de
Prof.Dr.Const.Miu
VALOAREA EPISTOLAR-GNOMICĂ
A LIMBAJULUI POETIC
În peisajul literaturii actuale din Dobrogea, poetul Marion Manolescu este o voce inconfundabilă, remarcată de către critica literară de la volumul ce atesta debutul său editorial – Frumuseţea clipei (Editura Metafora, 2005), după care au urmat alte patru volume: Pribeag printre gânduri (Editura Ex Ponto, 2005), Braţele destinului (Editura Ex Ponto, 2008), Internet café (Editura Ex Ponto, 2009) şi Pro… Verbe (Editura Ex Ponto, 2009) – toate (cu excepţia primului volum) ediţii bilingve, româno-franceze.
Despre volumele de versuri semnate de Marion Manolescu am publicat cronici, apărute în revistele Ex PONTO - Constanţa, Oglinda literară – Focşani, Cafeneaua politică şi literară – Turnu Severin şi Permanenţe – Bucureşti.
7
În noul volum, se poate decela valoarea epistolar-gnomică a limbajului poetic. Aspectul acesta, cititorii îl pot observa din cele patru secţiuni ale cărţii: 1. Cartea prietenilor; 2. Cartea prietenilor plecaţi; 3. Cartea inimii; 4. Cartea tăcerii.
Şi în volumele anterioare am remarcat sinceritatea autorului, însă în volumul de faţă ea este mai gravă, fiindcă pe lângă adresarea către un „destinatar”/ prieten prezent, „poştaşul” aduce misiva şi pentru prietenul plecat. „Expeditorul” unei alt fel de misive înţelege că numai scrisul poate surmonta bariera timpului neiertător: „Ţi-am scris numele/ pe o frunză/ dar frunza/ a fost luată de vânt/ Ţi-am scris numele/ pe un nor/ dar ploaia/ l-a risipit/ şi revoltat/ ţi-am scris numele/ pe o carte/ să nu mă uiţi/ nicodată” (Scrisoare). De altfel, neuitarea ca formă a nemuririi este conceptul fundamental, definitoriu pentru întreaga poetică a lui Marion Manolescu.
Poezia care deschide volumul şi care îi şi împrumută acestuia titlul – Ultimul poştaş – e centrată pe raportul aparenţă – esenţă şi relevă două aspecte; credinţa în izbăvire şi spiritul de luptător al poetului – coordonate ce definesc şi spiritualitatea „destinatarului” : „Crezusem că nu mai pot înflori în / Ordinea firească a vinovăţiei, că /
8
Nedumerirea împovărată de împăcare/ Străjuia răstignirea mea în / Tăcerea destrămată a izbăvirii, dar / Mântuirea mult aşteptată / Iisus mi-a trimis-o cu / Ultimul poştaş al speranţei”.
De reţinut că Marion Manolescu, în postura atât de autor de „cărţi poştale”, cât şi de aducător/ purtător al acestora, scrie prietenilor – toţi păstraţi în cartea inimii –, fiecare din aceste creaţii fiind o oglindă retrovizoare, în care se reflectă atât chipul expeditorului, cât şi cel al destinatarului: „Chipul meu – chipul cenuşii/ Oglindit în revolta lumii/ Sărută resemnat/ Mânia/ Înstrăinării de/ Neprihănire şi/ Sihăstria gândului devine/ Teama/ Eternă/ Fără de care/ Angoasele Necunoscute până acum/ Evocă/ Singurătatea părerii de rău/ Cicatrizate pe/ Umărul lui Dumnezeu” (Revolta cenuşii). Angoasele autorului sunt şi angoasele „destinatarului” – Cosmin Ştefănescu –, şi el poet aflat în căutarea neprihănirii divine, prin actul poetic, acest act fiind specific tuturor iubitorilor de frumos, ce suferă şi se jertfesc prin cuvântul metaforizat.
Versurile lui Marion Manolescu au şi o încărcătură gnomică. Dacă în Pro… Verbe erau dezvoltate/ prelucrate liric aforisme din tezaurul înţelepciunii omeniriii(„
9
Trece-mă râu/ să nu rămân/ piatră uscată/ Trece-mă piatră/ să nu rămână/ râul uscat” – iată ecoul poetic al binecunoscutului proverb Apa trece, pietrele rămân, din poezia Şi dacă), în noul volum, gnomicul este esenţializat şi are un grad mai mare de generalizare: „Pentru păcatele drumului străbătut/ Ecoul înfrângerii/ Ni se aşterne în aduceri-aminte şi / Etalată pe degetul clipei/ Lacrima uscată a rugii/ Eterne/ Atârnă păianjen de/ Tăcerea adunată-n colţ de vecernii” (Degetul clipei).
Ultima secţiune a volumului pe care îl prezentăm, prin tematica abordată, anunţă zorii unei noi plachete de versuri, tehnica uzitată fiind cea a paradoxului – altă noutate în lirica lui Marion Manolescu: „În zori/ tăcerea/ mi se aude/ până la marginea/ din cântecul/ mierlei” (Tăcerea din zori).
10
Partea întâi
Cartea prietenilor
11
Ultimul poştaş
Crezusem că nu mai pot înflori în
Ordinea firească a vinovăţiei ,că
Nedumerirea împovărată de împăcare
Străjuia răstignirea mea în
Tăcerea destrămată a izbăvirii;dar
Mântuirea mult aşteptată
Iisus mi-a trimis-o cu
Ultimul poştaş al speranţei
12
Cumpăna firii
Cumpăna răsturnată a firii
Întinde peste amintiri
O umbră de drum rătăcit şi
Certitudinea devine păcat
Alături de aripa
Nebuniei risipite la
Marginea unei duminici
Aşteptate în
Restriştea
Însingutată a
Nefiinţei
13
Revolta cenuşii
Chipul meu- chipul cenuşii
Oglindit în revolta lumii
Sărută resemnat
Mânia
Înstrăinării de
Neprihănire şi
Sihăstria gândului devine
Teama
Eternă
Fără de care
Angoasele
Necunoscute până acum
Evocă
Singurătatea părerii de rău
Cicatrizate pe
Umărul lui Dumnezeu
14
Ecoul mândriei
Gânduri de mărire
Ascunse în genă
Fluturau
Ambiţii
Răstignite în stepa sufletului şi
Eram înainte de toate
Craiul vanităţii
Răsturnate peste
Ecoul
Mândriei din mine
15
Pulsul din viscol
Dincolo de toate aparenţele
Inima mea bătea nemurirea
Mărturisind
Adevăruri despre trecut şi
Zadarnic încercam să
Ascund drumul ştiut
Într-un buzunar stingher la pieptul
Neputinţei care îmi
Examina
Adâncimea pulsului din viscol
16
O altă jumătate
Încă cu mult înainte de
Apocalipsa sufletului meu
Credeam în urcuşul Golgotei fără tăgadă
Onoram cinstea ,jocul şi haina de suflet a
Vanităţii de care încercam să mă apăr
Ascuns în mângâierile iubirii
Căutând răspunsul şi setea ;dar
Harul şi destinul frunzelor nu
Era decât prietenia Îngerului Păzitor
17
Degetul clipei
Pentru păcatele drumului străbătut
Ecoul înfrângerii
Ni se aşterne în aduceri aminte şi
Etalată pe degetul clipei
Lacrima uscată a rugii
Eterne
Atârnă păianjen de
Tăcerea adunată-n colţ de vecernii
18
Lecţie
Expusă la
Marginea
Instrăinării de mine
Lumina resemnării
Învaţă să accepte chimia
Adevărului
19
Viscolul vremii
Când timpul retează
Aripa din fiinţă îţi
Rămâne
Mărturie nescrisă
Emoţia din lacrima
Neuitării şi
Rana din viscolul întârziat
Al vremii
Devine cuvânt
Unduit peste veşnicia durerii
20
Urechea eternităţii
Gânduri străine îmi fură
Ecoul mâhnirilor
Ascunse la
Marginea singurătăţii din
Amăgiri şi
Vinovat de neînţelesuri
Aştept
Să-mi şoptesc
Îndoiala ispitei
La urechea
Eternităţii
21
Vecernii străine
Tăcerea îmi mângâia lacrima şi
Ademenită în gând
Taina de la marginea privirii
Împovăra
Adâncul vinovăţiei cu
Neîmpliniri
Ascunse-n vecernii străine
22
Păcate
Mândria şi
Orgoliul
Nesăbuinţei
Îmi ascundeau ţărmul şi
Cărarea
Adevărată până când
Dumnezeu mi-a trimis
Ruga ce m-a
Ademenit
Gând fără sfârşit
Adunat în
Neliniştea izbăvirii
23
Cutezanţa singurătăţii
Visul meu încercănat de ploi
Atârna la picioarele
Sufletului...
Indignat de
Lumina
Estompată a înfrângerii
Se ascundea
Cu teamă în
Ungherul vanităţii şi
Rătăciţi spre muntele Horeb
Ochii îl rugau pe
Dumnezeu să-mi
Ierte
Cutezanţa
Ascetică a singurătăţii
24
Culorile toamnei
Doar gânduri mă lovesc
Acum – ţărm
Nedorit – şi numai
Binecuvântarea TA îmi
Este
Zâmbet
Nevăzut şi
Etern
Ascuns în culorile toamnei
25
Insomnii
Înainte de a înfrânge
Orgolii străine
Rătăceam cu gândul la
Degetul din Duminica Tomii şi
Ascultam
Cu luare aminte
Hronicul
Ermitului
Mărturisind în pustie
Adâncimea
Rănilor din
Insomniile
Amare ale
Nopţii
26
Ultimul pas
La întretăierea dintre mine şi timp
Ascundeam
Un gând
Rupt de tăcerea gestului
Apărut din noapte ca un
M
U
N
T
E
Adăpostind
Neputinţa de a face
Ultimul pas
27
Amânări
Vârtejuri de îndoieli
Adunate de-a valma în
Labirintul sufletului îmi
Evocau
Norii gândului şi
Timpul
Înălţării care mă
Năştea din
Amânări fără sfârşit
28
Dorinţă
Dnei Bechiş Bilchis
Încerc adesea
să fiu pasărea
din sufletul meu
dar ultimul gând
risipit peste
gestul
răzvrătit
al tăcerii
îmi frânge aripa
cu care visez
29
Am aflat
Dnei Marin Isabela
Am aflat
că potecile
din spatele
paşilor mei
povestesc
din nou
despre
poemul meu
nesfârşit
de iubire
30
Cu o fărâmă
Dnei Jipescu Mihaela
Cu o fărâmă
de lună
Dumnezeu
îmi luminează
trecutul
şi mă simt
mai sărac
cu lanul
de maci
al mâhnirilor
tale
31
Cum
Dnei Cornea Anişoara
Cum să împart
cărările
noastre
dacă
o lacrimă
va renaşte
trecutul
din meandre
de timp
răvăşit
peste înfrângeri?
Aş fi ca un vers
nescris
în poem
32
Stampa
Dlui Ion Codrescu
Pensula
timpului
îmi desenează
în suflet
un cocor
japonez
zburând
înspre
Soare Apune
33
Şoapte
Dnei Girip Maria
Iedera
gândului
îmi şoptea
să mă adun
–Fiu Rătăcitor-
la masa
cinei
de taină
a mâhnirilor mele
34
Speranţă
Dnei Mioara Hapău
Ţărmuri
de nelinişti
străine
mă ţin
păianjen
ascuns
în plasa
drumului
încă nestrăbătut
şi sper
să nu mă rătăcesc
în asfinţitul răstignit
pe dealul Golgotei
35
Roua tăcerii
Dnei Gătan Constanda
Tresari în lumină
scăldată
de roua nedefinită
a tăcerii
şi vremea
te-ascunde
–recunoştinţă-
în gânduri
pătate
de farmecul
toamnei
36
Aritmetica umbrelor
Dnei Palko Doina
Dincolo
de aritmetica umbrelor
din vis
nu aveam voie
să privesc
din spatele
măştilor
şi totuşi
în sufletul meu
încercam
să-mi îmbrac
jumătatea
veşnic învinsă
37
Tenorul din anotimpuri
Dlui Andrei Cezar
Pentru sufletul meu
uitat
într-o toamnă
devorată
de amintiri
mi-aş fi dorit
să cânt
alături de tine
aria amăgirilor mele
ruginite
în frunze
de gutui
38
Cavalerul din vitraliu
Dlui Radu Dărângă
O poveste
cu iz breton
mă aşează cavaler
în vitraliul
flămând
de îndoiala
luminii
şi trandafirul
oferit Domniţei
mă furişează
în meandre
de iubire
fără păcat
39
Neliniştea abă
Pânza Penelopei
Adună
Nedumeriri în
Tainiţa vremii şi
Urmele mele de paşi
Rămase pe
Uliţa gândului
Amintesc de
Neliniştea
Albă a Duhului Sfânt
40
Apele Styxului
Dlui Dr.Pielelungă Eugen
În stetoscopul înfrângerii
timpul uitase
să mai bată
pulsul iubirii
şi mă agăţam
de firul Ariadnei
să nu mă afund
în labirintul
perfid
al somnului
aşternut peste
apele Styxului
41
Partea a doua
Cartea prietenilor plecaţi
42
Izbăvirea din spini
Îngândurarea mea în faţa
Victoriei
Adaugă
Neputinţei
Coroana de spini a
Înălţării pe
Umerii nemuririi şi
Valuri răzleţe de gând
Îndoielnic
Oprit din zbor îmi
Refuză
Iertarea
Cea de pe urmă
Aşteptată ca izbăvire
43
Veşnicie pierdută
Nici o toamnă nu
Îmi vorbea prea mult
Când am aflat de
Ultima veşnicie şi
Peste cealaltă
Lacrimă
Abandonată în
Toate durerile lumii îmi
Odihneam
Nemărginirea pierdută
44
Paiaţa din clepsidră
Lui George Burlacu
Ajută-mă
să împăiez
clepsidra
cu timpul meu
neîmbrăcat
şi nu uita
închide uşa
să nu mă vadă
Dumnezeu
ce fac
45
Murmur de neputinţă
Lui Daniel Băbătie
Încerc
să mă adun
în singurătatea
gândului tău
împovărat
de tăcere
şi-n vecernia
din seara aceasta
îţi plâng
rătăcirea
prin anotimpuri
46
Partea a treia
Cartea inimii
47
Răspântii
Mângâiere îţi rămâne numele
Adunat în pocăinţa
Nevăzută din lacrima
Ochiului meu încă nesătul de
Lumina iubirii şi
Eternitatea nestrigată
Spre care păşesc îmi fură
Cicatricea
Unui sărut plin de nuanţe
Mântuire să-ţi rămână numele
Atârnat de al meu şi de
Răspântiile mele
Împovărate de dor
48
Cealaltă clipă
Veşnicia tinereţii
Adunată în
Labirintul
Inimii era singura
Măsură care îmi oglindea
Amărăciunea
Risipită peste
Cealaltă clipă
Uitată în vinovăţia adevărului
49
Ecoul meandrelor
Meandre de
Amăgiri îmi
Răsfoiau
Cuprinsul în
Urma paşior tăi şi
Ochii încercănaţi de
Florile timpului
Erau ecoul
Lăcomiei pentru o
Iubire
Aşternută în albastru de Voroneţ
50
Poem
Fiilor mei
Aşteptând
Un Dumnezeu abandonat
Retrăiesc
Existenţa elementelor
Lipite de vreme pe
Inima
Anilor noştri
Născuţi din vorbe –neant
şi
Înfometat de
Orgolii
Nesăbuite mă
Uit în
Tăcerea poemului meu
51
Rugă
Soţiei mele
Nu-mi sărăci
gândul
nu-mi răzvrăti
cerul …
Aşează-mă
piatră
între vecii
sau lasă-mă
să curg
în palma ta
infinituri
52
Scrisoare
Irinucăi
Ţi-am scris numele
pe o frunză
dar frunza
a fost luată de vânt
Ţi-am scris numele
pe un nor
dar ploaia
l-a risipit
şi revoltat
ţi-am scris numele
pe o carte
să nu mă uiţi
niciodată
53
Pribeag printre gânduri
Pentru Martin
Toamna
mi-a închis
timpul
în pupila
bucuriei
şi azi pentru tine
ochiul
se destramă
de dor
şi pentru tine sunt
pân-am să mor
trist cavaler–bunic-
PRIBEAG
PRINTRE
GâNDURI
54
Iluminare
Lasă-mă în umbra ochiului
Aplecat spre surâsul tău şi
Vei vedea
Inevitabil toate
Nopţile mele
Iluminate de izbăvire
Adunate înaintea lui
Dumnezeu
55
Ploaia din noi
Dlui Hagicalil Şadan
Cu o tresărire scurtă
a inimii
mă inviţi
la o nelinişte-n doi...
Eu risipit
în toate rugile
lui Dumnezeu...
Tu adunat în toate versetele
lui Alah...
şi am fi dorit
să fim amândoi
ecoul eternităţii
pierdute
în ploaia din noi
56
Amăgire
Gândul risipit peste înfrângeri
Era ecoul pasului meu
Nesigur şi
Ghemuit în
Harul poeziei amăgit de
Însingurare
Zideam nemurirea
57
Partea a patra –
Cartea tăcerii
Tuturor celor care ar fi trebuit să le
scriu o scrisoare, dar nu am făcut-o.
58
Tăcere de dor
Între
văzut
şi nevăzut
tăcerea
macină
lacrima
gândului
şi numai tu
mă poţi
ispiti
sub tâmplă
dor
de păcat
59
Tăcerea nopţii
Noaptea
şi-a risipit
cenuşa
pe gândul tău
răvăşit
de regrete
apoi
a fugit
cu tăcerea
în spate
până la marginea
somnului
mistuit
de atâtea
răspântii
60
Spaima tăcerii
La capătul
spaimei
mi se destrămă
tăcerea
şi nu mai pot
aştepta
să-mi îmbrac
neliniştea
cu vinovăţia
destinului
tulburat
de o iubire
pierdută
61
Tăcere ademenită
Mi-ai ademenit
gândul
cu vorbe
din altă vecie
Acum
din fiecare
pasăre
din fiecare
piatră
din fiecare
surâs
mă nasc
tăcere
62
Tăcerea din candelabru
Un candelabru
de tăcere
încântă ochiul
cu după-amiezi
resemnate
de păianjen
şi-n salcia
gândului
conturul
degetului
mângâie
ferestre
străine
63
Picături de tăcere
Cu ochii închişi
culeg
picături
de tăcere
de pe buzele tale
şi-n păr
aud
cum îţi mângâie
vântul
fuga
prin ploaie
64
Tăcere cu cearcăn
Tăcerea ta
mi-a frânt
duioşia
în anotimpuri
cu cearcăn
65
Pastelul tăcerii
Tăcerea
unui nufăr
-smârc
de coşmar-
şi printre ierburi
şi scoici
moartea
vântură
licăr
de stele
66
Veninul tăcerii
O tăcere
rătăcită
în ecoul
clepsidrei
mă ţine
îngenunchiat
în gând
scorpion
67
Tăcerea dorinţei
Culcă-mă gând
în braţele tale
să nu rămân
iasca fadă
a nopţii
şi dacă
ai să vezi
tăcerea
mijindu-mi
în ochi
aruncă scânteia
să fumeg
să ard
să mă mistui
dezbrăcat de dorinţă
68
Tăcerea înstrăinării
Tăcerea
prefăcută-n cuţit
înjunghie
timpul
Dac-aş vorbi
aş ridica
sabia
Dac-ai vorbi
ai deştepta
şarpele
care
ne-a-nstrăinat
mărul
69
Tăcerea trădării
Te-aş fi vrut
trup
cu două inimi
şi te-am rugat
să nu pleci
Acum sunt
ca tăcerea
lui Crist
după cel
de-al treilea
cântat
de cocoşi
70
Tăcerea ninsorii
Aşteptându-te
mă joc
cu iarna
din mine
Tăcerea
mă ninge
cu gânduri
împotriva mea
şi-aş vrea
să nu fiu eu
cel dintru
crivăţ
71
Tăcerea din zori
În zori
tăcerea
mi se aude
până
la marginea
din cântecul
mierlei
72
Tăceri de vitraliu
Un vitraliu
adună-n
culori
tăcerea
lui Dumnezeu
şi gândul meu
ademenit
de porţi cereşti
i se închină
73
Degetul tăcerii
Un deget
pus pe buze
în semn
de taină
mă-ntoarce -n
tăcere
şi nu mai pot
să-ţi povestesc
gerul
care m-adună
în paragini
de gând
74
Tăcerea pedepsei
Orbecăind
în tăcere
pedeapsa
îmi rămâne
necunoscută
şi bănuind
ce m-aşteaptă
încerc
să-mi adun
vinovăţia
–ort-
în cutia milei
lui Dumnezeu
75
Enoriaşul tăcerii
Mă rog în gând
să nu-mi fugă
cuvântul
şi să rămâm
prefăcut
Mă închin cu limba
să nu mi se vadă
credinţa
şi să rămân
nevăzut
Îngenunchez în mine
să nu mi se piardă
adevărul
din paşi
şi mă simt
enoriaşul tăcerii
76
Tăcerea făţărniciei
Tăceri concave
îţi reflectă
gândul
în amăgire
şi-ncerc
să-nţeleg
sensul
unei lacrimi
ascunse-n
făţărnicie
77
Viclenia tăcerii
Tristeţea sălcie
a căutării de sine
mă-ntoarce-n
greşeli
dezbrăcate
de suflet
şi nu mai pot
să-mi recunosc
gândul
ascuns
sub peceţi
rănite
de viclenia
tăcerii
78
Tăcerea ochilor
Mă joc
cu tăcerea
ochilor tăi
Vicleană
te ascunzi
într-un gând
şi-mi strigi
să te caut
în umeri
în umbră
în fumul ţigării
Şi caut şi caut
până te furişezi
în uitare
79
Tăcerea din fereastră
Tăcerea
din fereastra ta
mă arată azil
părăsit
de aduceri
aminte
Dacă
m-ai privi
din vitraliu
aş zămisli
lumină
de psalmi
80
Exerciţii de tăcere
Iubind
fac
exerciţii
de tăcere
şi tot
exersând
rămân
mut
pentru
iubirea
de ieri
de azi
şi de mâine
81
Tăcerea vârstei
Tăcerea
îmi ţiuie
în urechi
o vârstă
străină
şi timpul
uitat
în clepsidra
inimii
devine
povară
rănită
de amintiri
82
Eternitatea tăcerii
În pânza
memoriei
gândul
devine
păienjeniş
de durere
şi-aştept
să mi se umple
oglinda
privirii
cu o tăcere
eternă
83
Tăcerea clepsidrei
Nisipul clepsidrei
mi-a adunat
tăcerea
în vinovăţia
singurătăţii
şi din vise
fără contur
îmi cresc
aripi
ademenite
de prăbuşire
84
Destin fără clepsidră
Doamne
gândul meu
fără tine
ziduri albe..
Dacă m-ai auzi
m-aş întoarce-n
sărutul
din care
m-am născut
nisip
fără clepsidră
85
Cuprins
Prefaţă de Prof.dr.Const.Miu
Valoarea epistolar-gnomică a limbajului poetic……………………………….. 7
Partea întâi
Cartea prietenilor………………….11
Ultimul poştaş……………………….12
Cumpăna firii………………………. 13
Revolta cenuşii……………………..14
Ecoul mândriei…………………….. 15
Pulsul din viscol…………………….16
O altă jumătate……………………..17
Degetul clipei..................................18
Lecţie..............................................19
Viscolul vremii.................................20
Urechea eternităţii...........................21
Vecernii străine...............................22
Păcate.............................................23
Cutezanţa singurătăţii.....................24
Culorile toamnei..............................25
Insomnii..........................................26
Ultimul pas......................................27
Amânări……………………………..28
Dorinţă………………………………29
Am aflat……………………………..30
Cu o fărâmă………………………...31
Cum………………………………… 32
Stampă…………………………….. 33
Şoapte………………………………34
86
Speranţă………………………… 35
Roua tăcerii……………………….36
Aritmetica umbrelor………………37
Tenorul din anotimpuri…………..38
Cavalerul din vitralii.....................39
Neliniştea albă............................40
Apele Styxului............................ 41
Partea a doua
Cartea prietenilor plecaţi……..42
Izbăvirea din spini……………… 43
Veşnicie pierdută........................44
Paiaţa din clepsidră....................45
Murmur de neputinţă..................46
Partea a treia
Cartea inimii…………………… 47
Răspântii…………………………48
Cealaltă clipă…………………….49
Ecoul meandrelor………………..50
Poem……………………………...51
Rugă………………………………52
Scrisoare…………………………53
Pribeag printre gânduri………… 54
Iluminare.................................... 55
Ploaia din noi............................. 56
Amăgire..................................... 57
Partea a patra
Cartea tăcerii.............................58
Tăcere de dor.............................59
Tăcerea nopţii……………………60
Spaima tăcerii…………………... 61
Tăcere ademenită……………….62
87
Tăcerea din candelabru…………63
Picături de tăcere........................64
Tăcere cu cearcăn………………65
Pastelul tăcerii…………………...66
Veninul tăcerii……………………67
Tăcerea dorinţei…………………68
Tăcerea înstrăinării……………...69
Tăcerea trădării………………….70
Tăcerea ninsorii………………….71
Tăcerea din zori………………….72
Tăcerea din vitraliu………………73
Degetul tăcerii……………………74
Tăcerea pedepsei……………….75
Enoriaşul tăcerii………………….76
Tăcerea făţărniciei………………77
Viclenia tăcerii……………………78
Tăcerea ochilor…………………..79
Tăcerea din fereastră………….. 80
Exerciţii de tăcere.......................81
Tăcerea vârstei…………………..82
Eternitatea tăcerii………………..83
Tăcerea clepsidrei………………84
Destin fără clepsidră…………….85
Cuprins……………………………86
88
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu