Poeme pentru alta data: martie 2010

vineri, 19 martie 2010

Aspecte din sala: Scoala generala "CARASU"

Aspecte de la lansarea vol."Ulimul postas"

Poetul Tiplica Liviu vorbind despre "Ultimul postas"

Prof.Abdulea Petcu vorbind despre "Ultimul postas"

joi, 18 martie 2010

Bratele destinului

Poeme pentru alta data
sâmbătă, 28 martie 2009
BRAŢELE DESTINULUI
Marion Manolescu
EITURA EX PONTO CONSTANTA
2005
BRAŢELE DESTINULUI
_________________________________________

LES BRAS DU DESTIN

Aeroportul Beauvais

Pasărea străbătea norii groşi
adulmecând pământul
şi aveam inima – purice

Îmi înconjurasem sufletul
cu centura de siguranţă
să nu fiu aruncat
în afara neliniştilor mele
şi închisesem ochii
să nu văd
picăturile de ploaie
care se striveau
de pista
gândurilor mele
uitate
în teamă

8
L’aéroport de Beauvais

L’oiseau
pénétrait de gros nuages noirs
s’avançant vers le sol
et j’avais le coeur serré

J’avais entouré mon âme
de la ceinture de sécurité
pour ne pas être jeté
hors de mes inquiétudes
et j’avais fermé les yeux
pour ne pas voir
les gouttes de pluie
qui s’écrasaient
sur la piste
de mes pensées
oubliées
dans la peur

9

Sena

Sena nu mai curge

Astăzi
este ziua în care
vizitează Parisul

După ce-şi face rugăciunea
la Sainte – Chapelle
merge la Palatul Justiţiei
pentru a cere socoteală
proprietarilor
de şlepuri
care i-au murdărit apa
cu toate mizeriile vieţii

În faţa catedralei Notre-Dame
devine mai calmă
şi se hotărăşte
să meargă la moarte
răspândindu-şi
sufletul binecuvântat
în marea cea mare

10

La Seine

La Seine ne coule plus
aujourd’hui
car c’est le jour
de rendre visite à Paris

Puis – cette belle –
fait sa prière
à Sainte – Chapelle
et va au « Palais »
appeler en justice
les propriétaires
de péniches
pour l’avoir salie
par les ordures de la vie
mais devant Notre-Dame
elle devient plus calme
et se décide
d’aller mourir
en dissipant en petites tranches
son âme bénite
dans
la belle Manche
11

Champs Elysées

Mi-am plimbat
de multe ori gândurile
de-a lungul
Bulevardului Champs Elysées

Aş fi vrut
ca paşii mei
să lase pe trotuar
urme pentru eternitate
dar minunea
nu s-a întâmplat
şi totuşi
la capătul lui
Arcul de Triumf
al sufletului meu
a rămas să danseze
gloria
vanităţii

12
Les Champs Elysées

J’ai promené mes pensées
plusieurs fois
tout au long
des Champs Elysées

Je voulais que mes pas
laissent sur ses trottoires
des traces
pour l’éternité
mais rien de cela
ne s’est passé
et pourtant
au bout de l’avenue
il y avait
l’Arc de Triomphe
de mon âme
qui y est restée pour danser
la gloire
de la vanité

13

Notre - Dame

Apropiindu-mă
de Notre-Dame
am crezut
că mă aflu în faţa Genezei

Eram uimit
de înălţimea secolelor sale
strivit de grandoarea
portalurilor
care păreau
că mă conduc
spre eternitate
şi sufletul meu
dezbrăcat de remuşcări
şi păcate
a rămas
tulburat
la kilometrul zero
să vegheze
răsăritul soarelui

14

Notre-Dame

En m’approchant
de Notre-Dame
j’ai cru être
devant la Genèse
elle-même

J’étais ébloui
par la hauteur de ses siècles
j’étais écrasé par la grandeur
de ses portails
qui paraissaient
me conduire
vers l’éternité
et mon âme
déshabillée de remords
et de péchés
est restée bouleversée
au kilomètre zéro
pour veiller
au lever du soleil

15

Închisoarea

La Conciergerie
m-a întâmpinat
celălalt timp -
timpul nemuritor
ascuns în răcoarea zidurilor

Marie Antoinette
era tot acolo ...

Îmbrăcată în negru
aştepta încă
noaptea –
noaptea
care să-i aducă
pacea...
ghilotinei

16

La Conciergerie

À la Conciergerie
j’ai rencontré
l’autre temps –
le temps immortel
caché dans le froid de ses murs

Marie Antoinette
était toujours là …

Habillée de noir
elle attendait encore
la nuit –
la nuit
qui lui apportera
la paix...
de la guillotine

17

Cartierul Latin

Cartierul Latin
care mi-a vândut
„frumuseţea clipei”
m-a întâmpinat
cu şcolile sale înalte
şi străduţe înguste

Se trezise devreme
aşteptând
melancolia
paşilor mei

Restaurantele
se agitau în spiritul foamei,
pe tejghele
negustorii îşi expuseseră deja
nostalgiile

Numai „Strada Şcolilor”
aştepta vacanţa
pe care
sufletul meu de student
nu mai putea
s-o retrăiască
din plin

18

Le Quartier Latin

Le Quartier Latin
qui m’a vendu
„la beauté du moment”
m’a accueilli
avec ses hautes écoles
et ses jolies ruelles

Il s’était réveillé dès l’aube
en attendant
mes pas mélancoliques

Les bistrots
agitaient l’esprit
de la faim,
sur les comptoirs
les marchands
avaient déjà exposé
leurs nostalgies

Seule „La rue des Écoles”
attendait les vacances
que mon âme d’étudiant
ne pouvait plus revivre
en toute vérité

19

Sfânta

Hunii au plecat
de foarte demult
şi din înaltul soclului ei
Sfânta Genoveva
priveşte cu mândrie
pământul
pe care l-a apărat

Secole de rugă
pentru Paris
înfloresc
inima trecătorilor
care nu mai caută azi
nici zgomotul armelor
nici gloria lui Dumnezeu
şi din sufletul său
adunat în somnul pietrei
împarte
în fiecare dimineaţă
lumina
răsăritului

20

La Sainte

Les Huns sont partis
depuis longtemps
et du haut de son socle
Sainte Geneviève
regarde fière
la terre
qu’elle a défendue

Les siècles de sa prière
pour la ville de Paris
fleurissent
le cœur des passants
qui ne cherchent aujourd’hui
ni le bruit des armes
ni la gloire de Dieu
et de son âme
amassée dans le sommeil
de la pierre
elle partage chaque matin
la lumière
du lever du soleil

21

Grădina Luxemburg

În grădina Luxemburg
am trăit
alături de curtezane
spectacolul
ademenirii

În afara timpului
şarpele din sufletul meu
dansa pe aleile adormite
printre platanii eternităţii
şi neliniştea mea
ademenea
alegoria florilor

Maria de Medicis
era încă aici
să-şi ţeasă intrigile
şi eram tentat
să-i tulbur
oglinda apelor
înainte de a vedea
dorinţele mele ascunse
în curcubeul
pe care soarele
îl aruncase
peste fântâna
din inima mea

22
Le Luxembourg

Dans le jardin
du Luxembourg
j’ai vécu
à côté des courtisanes
le spectacle de la tentation

Hors du temps
le serpent de mon âme
dansait sur les allées endormies
parmi les platanes de l’éternité
et mes angoisses
tentaient
l’allégorie des fleurs

Marie de Médicis
était encore là
pour tisser ses intrigues
et je fus tenté
de troubler le miroir des eaux
avant qu’elle ne puisse voir
clairement
mes désirs cachés
dans l’arc-en-ciel
que le soleil jetait
sur la fontaine
de mon cœur

23

Sacré Cœur

Pe dealul
din Montmartre
albul bisericii
nu mai avea timp

Acesta se oprise
pe treptele
scărilor
pe care le urci
spre Dumnezeu
şi pe care
le cobori
spre abisul
sufletului
rătăcit
între cer
şi pământ

24

Le Sacré Cœur

Sur la bute
de Montmartre
la basilique blanche
n’avait plus de temps

Celui-ci s’était arrêté
sur les marches
des escaliers
qu’on monte vers Dieu
et qu’on descend
avant de mourir
vers les abîmes
de l’âme
égarée
entre
le ciel
et la terre

25

Cazino

Am intrat
în Cazinoul din Piaţa Pigale
cu buzunarele goale

Mi-ar fi plăcut
să pierd
la ruletă
ura
vanitatea
şi toată furia

Aş fi vrut
să-mi cheltuiesc
egoismul
ipocrizia
şi chiar sărăcia
pentru a-mi recâştiga
sufletul
pe care-l pierdusem
la zaruri
jucând
împotriva
prefăcătoriei

26

Le Casino

Je suis entré
au Casino de la Place Pigalle
les poches vides

J’avais l’envie
de perdre
à la roulette
la haine
la vanité
et toute ma colère

Je voulais aussi
dépenser
l’égoïsme
l’hypocrisie
et même ma pauvreté
pour pouvoir
regagner
mon âme
que j’avais perdue
aux dés
en jouant contre
ma dissimulation feinte

27
French cancan

Pentru a intra
la Moulin Rouge
am vândut
toate nopţile mele
de iubire
şi timpul
pe care-l furasem
somnului
din fiinţa mea

Mi-am vândut
dinţii cruzimii
sensul cuvintelor
şi liniştea neantului
şi toate acestea
pentru a dansa cu tine
nebunia cancanului
care se învârtea
în sufletul meu
părăsit
de curcubeul
înţelepciunii

28
French cancan

Pour entrer
au Moulin Rouge
j’ai vendu
toutes les nuits
de mes amours
et le temps
que j’avais volé
au sommeil de mon être

J’ai vendu aussi
les dents de la cruauté
les sens des mots
et le silence
du néant
et tout ça
pour danser avec toi
la folie du cancan
qui tournait
dans mon âme
quittée
par l’arc-en-ciel
de la sagesse

29

Turnul Eiffel

La picioarele Turnului
stând la coadă
am lăsat
ura
invidia
şi nefericirea
pentru a-mi plăti
biletul spre cer

Ploua în ziua aceea
şi când am ajuns în vârf
picăturile
care-mi curgeau
pe obraji
păreau
lacrimile mele
pentru că nu reuşisem
să ating
piciorul
lui Dumnezeu
30

La Tour Eiffel

En bas de la Tour
en faisant la queue
j’ai laissé
la haine
l’envie
et le malheur
pour payer
mon ticket
vers le ciel

Il pleuvait ce jour-là
et quand j’y suis arrivé
les gouttes
qui coulaient
sur mes joues
paraissaient être
mes larmes
pour n’avoir pas touché
les pieds
de Dieu
31

Diana

Trecând pe Podul Alma
pe sub Flamura
Libertăţii
am plâns
după prinţesa mea
rătăcită de timp

Inima mea rănită
de neliniştea
flash-urilor
rămăsese acolo
lângă al treilea pilon
al tunelului
pe care Dumnezeu
l-a invadat
cu umbrele destinului
şi pentru că nu am putut
să pun la picioarele ei
trandafirul alb al iubirii
am plecat
îmbrăcat într-o lacrimă
să mă sting
în zâmbetul
care aprindea stele

32
Diana

En passant par le Pont d’Alma
sous la Flamme
de la Liberté
j’ai pleuré
pour ma princesse
égarée dans le temps

Mon cœur blessé
par les inquiétudes
des flashs
est encore là
à côté
du troisième pilier
du tunnel
que Dieu avait envahi
par les ombres du destin
et sans pouvoir
déposer à ses pieds
ma rose blanche
je suis parti
habillé dans une larme
pour m’éteindre
dans son sourire
qui allumait les étoiles

33
Metroul

La „Porte de Vincennes”
o gură de metrou
mă înghiţea
pentru a mă conduce
spre visul de ieri

Pe drum
aveam mereu
aceleaşi emoţii
unde să cobor
unde să găsesc
legătura
cu toate dorinţele mele

În pasajele sufletului
cerşetorii
cereau puţin
din fericirea mea
cântând
la instrumentul
sărăciei predestinate
şi eu lunecam printre ei
conducându-mi gândurile
spre ieşirea
din nelinişte

34
Le métro

À la Porte de Vincennes
la bouche du métro
m’engloutissait
pour me conduire
vers le rêve du jour

Chemin faisant
j’avais toujours
les mêmes émotions
où descendre
où trouver les liens
avec tous mes désirs

Dans les passages de l’âme
les mendiants
quémandaient
un peu de mon bonheur
en jouant
à l’instrument
de leur pauvreté
et moi
je glissais parmi eux
conduisant mes songes
vers la sortie
de mes inquiétudes

35
Opera

În seara asta
joc la Operă în
„Cea mai mare dorinţă ”

Mi-am invitat
toţi prietenii
pe Molière şi pe Lulli
care mi-a compus libretul
dar pe scenă
eram singurul personaj
ostatic
propriei sale dorinţe
şi revoltat
mi-am risipit visul
în ochii spectatorilor
pentru a primi
glorie şi aplauze
înainte de a fi trădat
de sufleorul
care trăieşte
în inima mea

36
L’Opéra

Ce soir je joue
à l’Opéra dans
„Mon plus grand désir”

J’ai invité tous mes amis
Molière et Lulli
qui avait composé l’air
mais mystère :
sur la scène
j’étais le seul personnage
qui était l’otage
de son propre désir
et révolté
j’ai dissipé mon rêve
dans les yeux des spectateurs
pour recevoir
gloire
et applaudissements
avant d’être trahi
par le souffleur
qui vit dans mon cœur

37

Madeleine

La Madeleine
am aprins o lumânare
şi m-am rugat
pentru cei plecaţi
fără lumină

Inima-mi era
îndurerată
şi încercam
să restabilesc
legăturile rupte
dar
între două rugăciuni
eram în mine
acelaşi străin
şi în vitraliul
din suflet
nu mai găseam
cărarea
care să-mi poată aduce
binecuvântarea
născută
odată cu mine

38
La Madeleine

À la Madeleine
j’ai allumé une chandelle
et j’ai prié
pour tous les miens
qui sont partis
sans lumière

J’avais le cœur
un peu bouleversé
et j’essayais
de rétablir
les liens rompus
mais
entre deux prières
j’étais le même étranger
pour moi-même
et dans le vitrail
de mon âme
je ne trouvais plus
le sentier
qui puisse
m’apporter
la bénédiction née
en même temps que moi

39

Concorde

În Piaţa Concorde
Obeliscul
visează şi astăzi
Luxorul

Din înaltul său
îşi îndreaptă privirea
să vadă
pe celălalt mal al Nilului
Valea Regilor
şi nisipul deşertului
din inima sa

Seara
pare să-şi aducă aminte
de copilărie
dar rădăcinile de beton
vor
să adoarmă aici,
mângâiat
de o altă
eternitate

40

Concorde

Sur la Place de la Concorde
l’Obélisque
rêve encore
de son Louxore

De sa hauteur
il dresse sa tête
voir
sur l’autre rive du Nil
La vallée des Rois
et le sable
de son désert

Le soir
il fait semblant
de se rappeler
de son enfance
mais ses racines de béton
veulent
qu’il s’endorme ici
carressé
par une autre éternité

41

Gioconda

Cu inima deschisă
am intrat la Luvru
să-i spun „ bună ziua ” Giocondei

Voiam să o salut
din partea tuturor prietenilor mei
care au văzut-o
sau care doar au visat-o

Am privit-o mai întâi
din depărtare
şi am avut impresia
că timpul
îşi oprise toate secolele
în surâsul
care-mi făcea sufletul
să se gândească
la eternitate
şi mi-ar fi plăcut
să fiu
culoare
pe buzele sale

42
La Joconde

Le cœur dans la main
je suis entré au Louvre
dire „bonjour ” à la Joconde

Je voulais aussi la saluer
de la part de tous mes amis
qui l’ont vue
ou qui l’ont seulement rêvée

Je l’ai regardée d’abord
de loin
et j’ai eu l’impression
que le temps
avait arrêté
tous ses siècles
dans le sourire
qui incitait mon âme
à penser à l’éternité
et j’aurais aimé
être
la couleur
de ses lèvres

43
Braţele destinului

Marea Piramidă a Luvrului
scânteia în soare
şi simţeam
în inima mea
- rătăcită-n mulţime -
misterul razelor
care mă conduceau
spre galeriile necunoscutului

În Pavilionul antichităţilor
Venus din Milo
mă privea
cu braţele pierdute
în eternitatea
aşteptării

Am înconjurat
de mai multe ori
soclul privirilor sale
să-i văd mai bine umbrele
tuturor neliniştilor
i-am împrumutat braţele,
să-mi poată îmbrăţişa
sufletul
şi după ce
i-am furat din gând un sărut
am plecat ascuns într-o lacrimă
44
Les bras du destin

La Grande Pyramide du Louvre
scintillait au soleil
et je sentais
dans mon cœur
- égaré dans la foule -
les mystères de ses rayons
qui me conduisaient
vers les galeries de l’inconnu

Dans le Pavillon des antiquités
Vénus de Milo
me regardait
les bras perdus
dans l’éternité
de son attente

J’ai tourné plusieurs fois
autour de son socle
pour mieux voir toutes les ombres
de ses inquiétudes
je lui ai prêté mes bras
pour qu’elle puisse embrasser
mon âme
et après lui avoir volé
un baiser imaginaire
je suis parti caché dans une larme
45
Tuileries

La ieşirea
din parcul Tuileries
o ţigancă
a vrut
să-mi ghicească destinul

S-a oprit în faţa mea
deschizându-şi palma
în care avea
o verighetă
şi-n ochiul ei de aur
am văzut
toate gândurile mele
pline de amintiri
tulburătoare

De frică
am închis ochii
şi i-am întors spatele
pentru că în ziua aceea
nu mai aveam aripi
să pot accepta
zborul adevărat

46
Le Jardin des Tuileries

À la sortie des Tuileries
une gitane
a voulu
deviner
mon destin

Elle s’est arrêtée devant moi
en ouvrant sa paume
où il y avait
une alliance
et dans son œil d’or
j’ai vu
mes pensées
pleines de souvenirs
troublants

Ayant peur
j’ai fermé les yeux
et je lui ai tourné le dos
car ce jour-là
je n’avais plus d’ailes
pour pouvoir accepter
la vérité du vol

47
Loara

Loara curge
ca sângele meu toamna
şi trecând
prin toate mlaştinile
sufletului
îşi tulbură apa
cu neliniştea mea
adunată în insule

Loara curge încet
ca un cocor
care caută
în ceaţa
din inima mea
drumul fără ocol
spre soare apune

Loara curge
azi ca şi ieri
şi fără să ştie unde să meargă
îşi ascunde
incertitudinea
în meandrele
gândului meu

48

La Loire

La Loire coule
comme mon sang en automne
et en passant
par tous les marais
de mon âme
elle trouble les eaux
de mes inquiétudes
amassées dans des îles

La Loire coule lentement
comme une grue cendrée
qui cherche
dans le brouillard de mon cœur
la route
sans détours
vers le couché du soleil

La Loire coule
aujourd’hui comme hier
et sans savoir où aller
elle cache
ses incertitudes
dans les méandres
de mes pensées

49
Amboise

Castelul Amboise
mă aştepta
cu norii Renaşterii
pe umeri
şi fiecare
picătură de ploaie
care cădea
părea
să adâncească
liniştea
din inima mea
care îngenunchiase
în faţa mormântului
lui Leonardo da Vinci

50

Amboise

Le château d’Amboise
m’attendait
avec les nuages
de la Renaissance
sur ses épaules
et chaque
goutte de pluie
qui tombait
paraissait
approfondir
le silence de mon cœur
qui s’était agenouillé
devant le tombeau
de Léonard de Vinci

51

Abd El-Kader

La Amboise
Abd El – Kader
mă aştepta
să-i redau
libertatea

Era acolo
prizonierul sufletului
risipit
în deşertul Algeriei

Era acolo
ostaticul iubirii
pentru berberii săi

El era EMIRUL ...

I-am şters
o lacrimă de pe obraz
şi am simţit
în vârful degetului
nisipul mişcător
al libertăţii
furate

52

Abd El-Kader

À Amboise
Abd El-Kader
m’attendait
pour lui remettre
la liberté

Il était là
prisonnier de son âme
dissipée
dans le désert de l’Algérie

Il était là
otage de son amour
pour ses Berbères

Il était l’EMIR...

Je lui ai effacé
une larme sur la joue
et j’ai senti
au bout de mon doigt
le sable mouvant
de la liberté
volée

53
Umbre

Castelul Chenonceau
m-a întâmpinat cu porţile deschise

Aleea de la intrare
lungă precum visul de iarnă
răsuna de lătratul câinilor
care plecau la vânătoare
cu Diane de Poitiers
şi umbra lui Henri II
îmi arunca sufletul
în Turnul uitării

De cealaltă parte a Cherului
nori negri
anunţau ploaia gândurilor mele
de prizonier
şi timpul
care părea venit
dintr-o altă lume
îmi mângâia nedumerirea
pentru ca eu să pot
să-mi regăsesc mântuirea
pe celălalt mal
al amintirilor

54
Ombres

Le Château de Chenonceau
m’a accueilli les portes ouvertes

L’allée de l’entrée
longue comme mes songes en hiver
résonnait des aboiements
des chiens
qui partaient à la chasse
avec Diane de Poitiers
et l’ombre d’Henri II
jetait mon âme
dans la Tour de l’oubli

De l’autre côté du Cher
de gros nuages annonçaient
la pluie de mes pensées
de prisonnier
et le temps qui paraissait venu
d’un autre monde
caressait mes étonnements
pour pouvoir retrouver
la rédemption
sur l’autre rive
de mes souvenirs

55

Blois

Am ajuns la Blois
cu întrega mea admiraţie
pe care o credeam risipită
de-a lungul Loarei

Castelul şi-a deschis toate aripile
şi m-a înconjurat
cu nostalgiile
umbrelor sale trecute

Ca să-mi revin
am stins luminile minţii
să mă pot fofila
-nezărit de gărzi –
în cabinetul reginei
unde ascunsese
în sertare disimulate
fericirea,neliniştea
şi toată gloria mea
şi pentru că nu am găsit
nimic din toate acestea
pentru a-mi măsura
adâncimile sufletului
am aruncat în Loara o lacrimă
pentru a recâştiga
cealaltă noapte
a Sfântului Bartolomeu
56

Blois

Je suis arrivé à Blois
avec toute mon admiration
que je croyais avoir dissipée
le long de la Loire

Le château m’a ouvert toutes ses ailes
il m’a entouré
de toutes ses nostalgies
et de ses ombres passées

Pour revenir à moi
j’ai essayé d’éteindre
les chandelles de ma mémoire
pour pouvoir me faufiler
- inaperçu par les gardes -
dans le cabinet de la reine
où elle avait caché
dans des armoires
bien dissimulées
mon bonheur, mes inquiétudes
et ma gloire
mais je n’y ai rien trouvé
et pour mesurer la profondeur de mon âme
j’ai jeté dans la Loire une larme
pour regagner
l’autre nuit
du Saint Barthélemy
57

Asasinul

La Blois
am suferit mult
pentru Henri III

L-am găsit
cu inima strânsă
de umbrele răzbunării
ascunse
în galeriile urii sale
pentru ducele de Guise

Regretele şi remuşcările
se răspândiseră
prin sertare secrete
şi nopţile
care-l despărţeau
de glorie
se prăbuşiseră
în sufletul său
pe care Dumnezeu
nu mai voia
să-l primească

58

L’assassin

À Blois
j’ai beaucoup souffert
pour le roi Henri III

Je l’ai trouvé
le cœur troublé
car les ombres de la vengeance
s’étaient cachées
dans les galeries de sa haine
qui avait comme mise
la tête du duc de Guise

Les regrets et les remords
s’étaient répandus
dans tous les tiroirs secrets
de son cabinet
et toutes les nuits
qui le séparaient de la gloire
s’étaient écroulées
dans son âme
que Dieu ne voulait plus
embrasser

59

Versailles

Am privit de trei ori
în jurul meu
o dată pentru fiecare aripă
apoi
mi-am aruncat
gândurile
pe vechile pavele
care purtau urmele
grandorii trecute

I-am binecuvântat de trei ori
pe toţi regii Franţei
care şi-au odihnit aici
gândurile
în pietre cenuşii de eternitate
şi-am blestemat
de mai multe ori
grădinile
în care m-am rătăcit
înainte
de a-mi regăsi sufletul

60

Versailles

J’ai regardé trois fois
autour de moi
une fois
pour chaque aile du palais
puis
j’ai jeté mes pensées
sur les vieux pavés
qui portaient les traces
de la grandeur passée

J’ai béni trois fois
les rois de la France
pour avoir reposé
leurs idées
dans les pierres grises
de l’éternité
et j’ai maudit plusieurs fois
les jardins
où je me suis égaré
avant
de retrouver
mon âme

61

Sala Oglinzilor

La Versailles
în Sala Oglinzilor
mi-am invitat sufletul
la balul dorinţelor

Timpul se ascunsese
sub măştile grotescului
şi voiam să dansez
cadrilul
întoarcerii mele
în incertitudinea
istoriei

Purtam masca victoriei
dar pe umeri aveam
neliniştea confuză
a sângelui regesc
şi de la primii paşi
la braţul Mariei Antoinette
am zărit
în oglinda destinului
inima mea însângerată
la poarta
Bastiliei

62

La Galerie des Glaces

À Versailles
dans la Galerie des Glaces
j’ai invité mon âme
au bal des désirs

Le temps s’était caché
sous les masques du grotesque
et je voulais danser
le quadrille
de mon retour
dans l’incertitude
de l’histoire

Je portais le masque de la victoire
mais j’avais sur mes épaules
l’angoisse confuse
de mon sang royal
et dès mes premiers pas
au bras de Marie Antoinette
j’ai aperçu
dans le miroir du destin
mon cœur ensanglanté
à la porte
de la Bastille

63

Trianon - 1920

Adunasem în minte
înălţimea munţilor
ruinele uitării
şi greşeala de a fi răbdător

Luasem cu mine
un pumn de ţărână
fără vârstă
iarba eternităţii
şi gloria
soldatului necunoscut
şi am intrat
în palatul Trianon
să mă bat
pentru pacea
sufletului

Proclamat învingător
m-am ascuns
în inima ţării
să-mi îngrijesc rănile
unirii cu mine

64

Trianon-1920

J’avais amassé dans ma mémoire
la hauteur des montagnes
les vestiges de l’oubli
et ma faute d’être patient

J’avais pris avec moi
une poignée de terre
sans âge
l’herbe de l’éternité
et de la gloire
du soldat inconnu
et je suis entré
dans le Palais de Trianon
me battre
pour la paix
de mon âme

Proclamé vainqueur
je me suis caché
dans le cœur de mon pays
pour soigner les blessures de l’union
avec moi-même

65

Visul de a doua zi

La hotelul Jardins de Paris
Nation-Bercy
îmi legănam în fiecare seară
visele împlinite
şi pe o pernă improvizată
îmi adormeam
gândurile

În timpul nopţii
sufletul meu hoinărea
printre librarii
care expuneau
pe tejghelele Senei stelele nopţii,
se plimba
cu vaporaşul vanităţii
până la Notre-Dame,
cobora
pe străduţele însufleţite
din Cartierul Latin
şi înainte de-a merge
să-şi odihnească
picioarele umflate
juca la ruletă visul meu
de a doua zi

66

Le rêve du lendemain

À l’hôtel Jardins de Paris
Nation-Bercy
je berçais chaque soir
mes rêves accomplis
et sur un oreiller improvisé
j’endormais mes pensées

Pendant la nuit
mon âme flânait
parmi les bouquinistes
qui exposaient
sur les comptoires de la Seine
les étoiles de la nuit,
elle se promenait
dans les bateaux de la vanité
jusqu’à Notre-Dame,
elle descendait
les ruelles animées
du Quartier Latin
et avant d’aller
reposer ses pieds gonflés
elle jouait
à la roulette
mon rêve
du lendemain

67

Solduri

Nu vreau să explic
nimic
dar pe strada Rivoli
o melodie
a declanşat amintirea

Era ca
„În căutarea timpului pierdut”...
Dragostea tinereţii
mi-a invadat
luminişul din suflet
şi
alături de tine
îmi era ruşine

Pentru a mă ascunde de mine
am intrat la
Galeriile Lafayettes
şi mi-am cumpărat
de la solduri
un pulovăr
să-mi acopăr inima
tulburată
de o iubire pierdută

68

Soldes

Je ne veux
rien expliquer
mais dans la rue de Rivoli
un air
a déclenché le souvenir

C’était comme dans
« À la recherche du temps perdu »...
L’amour de ma jeunesse
a envahi
la clairière de mon âme
et à côté de toi
j’avais honte

Pour me cacher de moi
je suis entré
aux Galeries Lafayettes
et j’ai acheté
aux soldes
un pull-over
pour couvrir mon cœur
troublé
par un amour perdu

69

Domul Invalizilor

La Domul Invalizilor
pe chipul lui Napoleon
am citit
gustul victoriilor sale
şi am gustat
sângele înfrângerii

„Le maréchal ”depusese armele
în sicriul inimii mele
şi îşi plimba geniul
printre admiratori
dar
într-un colţ -
aproape ascuns -
lăsase pentru mine
sabia sa
să pot să-mi înving
vanitatea
care mă invadase

70

Le Dôme des Invalides

Au Dôme des Invalides
sur le visage de Napoléon
j’ai lu
le goût de toutes ses victoires
et j’ai goûté
le sang de toutes ses défaites

Le maréchal avait déposé ses armes
dans le cercueil de mon cœur
et lui
il promenait son génie
parmi les admirateurs
mais dans un coin -
presque oublié -
il avait laissé pour moi
son épée
pour que je puisse vaincre
la vanité
qui avait envahi mon esprit

71

Cenuşile Panteonului

În nişele sufletului
cenuşile Panteonului
suspinau după
lumina zilei
pentru a-şi regăsi umbra,
pentru a prinde din urmă
timpul
care ne întretăia

Păianjenul gândurilor
broda
amintiri din lecturile
lui Voltaire,
lui Hugo
şi lacrima
de pe obraz
voia să ţeasă şi ea
numele meu
în cenuşa
eternităţii

72

Les cendres du Panthéon

Dans les niches de mon âme
les cendres du Panthéon
soupiraient pour
la lumière du jour
pour regagner leurs ombres,
pour rattraper
le temps
qui nous entrecroisait

L’araignée de mes pensées
brodait
mes souvenirs venus
des lectures de Voltaire,
de Hugo
et les larmes
sur mes joues
voulaient – elles aussi –
tisser mon nom
dans les cendres
de l’éternité

73

Piaţa Bastiliei

Piaţa era golită
de toată istoria sa

Închisoarea sufletului meu
fusese distrusă
şi Robespierre
îmi ghilotinase
toate visele

Libertatea prost înţeleasă
aleargă astăzi
pe toate străzile
şi m-am săturat
de atâta libertate

Egalitatea prost îmbrăcată
cerşeşte
câţiva bănuţi
şi îmi ajunge
atâta egalitate

Emigranţii
muncesc din greu
în numele sfintei fraternităţi
şi sunt sătul
de atâta fraternitate

74

La Place de la Bastille

La Place était vide
de toute son histoire

La prison de mon âme
était détruite
et Robespierre
avait guillotiné
tous mes rêves

La liberté mal comprise
court aujourd’hui
partout dans les rues
et j’en ai marre
de tant de liberté

L’égalité mal habillée
quémande aumone
quelques sous
et j’en ai ras-bol
de tant d’égalité

Les émigrants
travaillent durement
au nom de la sainte fraternité
et j’en ai assez
de tant de fraternité

75

Regret

Nu ştiu dacă vreodată
voi reveni aici
să plimb
alte gânduri
pe cheiurile Senei

Nu ştiu dacă uneori
pentru a-mi salva sufletul
voi merge să ascult slujba
la Notre-Dame

Nu ştiu dacă
la Sacré Coeur
îmi voi vindeca
visele
de lumina care
le înflăcărează

Ştiu că plecând
înseamnă să mori un pic
şi că
pentru a nu muri
trebuie să-mi îmbrac
toate
amintirile

76

Regret

Je ne sais si jamais
j’y reviendrai
pour promener
d’autres pensées
sur les quais de la Seine

Je ne sais pas si parfois
pour sauver mon âme
j’irai écouter la messe
à Notre – Dame

Je ne sais pas si
au Sacré Cœur
je guérirai
mes rêves
de la lumière
qui les enflamme

Je sais que
« partir c’est mourir un peu »
et que
pour ne pas mourir
je dois
habiller
tous mes souvenirs

77
Publicat de Marion Manolescu la 01:42
0 COMENTARII:
TRIMITETI UN COMENTARIU

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
Persoane interesate

Arhivă blog
• ► 2010 (6)
o ► martie (6)
 prof.Abdulea Petcu despre "Ultimul postas"
 Poeta Carmen Radu despre "Ultimul postas
 lansare de carte
 Lansare de carte
 Ulyimul postas
 Ultimul postas
• ▼ 2009 (28)
o ► noiembrie (8)
 lansarea cartii PRO...VERBE la Scoala generala CAR...
 Prof.Dr.Const.Miu vorbind despre carte
 Acordand autografe
 Cu poeta Carmen Radu
 Cumpăna firii Cumpăna răsturnată a firii Întind...
 Urechea eternităţii Gânduri străine îmi fură E...
 despre Pro...verbe
 lansare de carte
o ► octombrie (5)
 MARION MANOLESCU FRUMUSEŢEA CLIPEI Ed Metafora 2...
 Degetul clipei Pentru păcatele drumului străbăt...
 Ultimul poştaş Crezusem că nu mai pot înflori î...
 O altă jumătate Încă cu mult înainte de Apoca...
 O altă jumătate Încă cu mult înainte de Apocali...
o ► iulie (1)
 Pro...verbe Volum nepublicat inca .Doresc sponsor...
o ► iunie (8)
 Gala premiilor revistei „Metamorfoze” Vizuali...
 Până la publicarea volumului de faţă,Marion Manole...
 Marion Manolescu Pribeag printre gânduri Exilé...
 ILUZIONISTUL CUVINTELOR de Cosmin ŞTEFĂNESCU În ...
 prof.dr.Const.Miu,poetulCristian Neagu si poetul C...
 lansare de carte
 Lansare de carte
 Poetica pribegirii In noua carte,Pribeag...
o ► aprilie (2)
 LEAC “Cu răbdarea la n...
 Poetul internaut
o ▼ martie (4)
 Primăvara poeţilor”, la Medgidia Tatian IORGA (tat...
 Internet cafe
 BRAŢELE DESTINULUI
 GANDUL CA SALVARE A SINELUI

Despre mine

Marion Manolescu
Profesor de limba francez autorul volumelor:Frumusetea clipei-2oo5/Pribeag printre ganduri2005/Brateledestinului/2008 /Internet cafe 2009/Pro...verbe -2009-ultimile 4 bilingve.Ultimul postas-2010
Vizualizaţi profilul meu complet

prof.Abdulea Petcu despre "Ultimul postas"

Cartea “Ultimul poştaş” a dlui Marion Manolescu este mesajul poetic cald,uman,al celui care a trecut printr-o experienţă limită,o boală învinsă poate chiar prin scris ,scris devenit o formă de luptă şi având astfel asupra noastră un ascendent metafizic,spiritual,existenţial şi psihologic,pentru că noi nu am putut privi lucrurile din unghiul acela dureros,unde s-a aflat poetul.Ni se oferă o poezie celebrală,minuţios lucrată care poartă,totuşi,pecetea stilistică a primelor sale carţi,aceea a unui cald lirism,a unei atitudini reflexive în faţa celor mai umile elemente ale realului,la care se adaugă un sentimentalism modern ,cu ecouri din Blaga şi Baconski.
Prin poemele scrise din prima parte a cărţii ne aminteşte de
“Cartea prietenilor”,cărora ,cu o imensă dragoste ,le adresează câte
o poezie,cu numele prietenului în acrostih,dar numărul lor nu se
opreşte la cei menţionaţi,ci trece dincolo de coperte,volumul fiind
un imn de iubire adresat tuturor oamenilor.Dl Manolescu
îmbrăţişează această lume întreagă ,cu oamenii ei deosebiţi pe care–
i simte aproape fără o ierarhie afectivă,o lume cu bunele şi relele
ei,dar atât de miraculoasă în unicitatea sa.
Este un eu care se marturiseşte pe un ton grav şi în această confesiune tulburatoare putem distinge două paliere.Pe de o parte ,golul ,pustiul ,asumate cu o gesticulaţie calmă,tristă,în care se aşează”amăgiri”,”clepsidre împăiate”,”lacrimi abandonate în durerile lumii”,o “nemarginire pierdută”o “rătacire prin anotimpuri”.Pe de altă parte ,pluteşte în versuri o nostalgie ,o dragoste liniştită,sublimată ,un dor de “paradisul pierdut”,cu “ţărmuri de nelinişti” şi linişte ,”nopţi iluminate de izbăvire”,”în ochi încântaţi de candelabre de tăcere “şi cu “retrăiri ale existenţei elementelor”şi “răspântii împovărate de dor”.Este o ranăa sufletului,cândva dureroasă,dar din ea se naşte poezia.Francezii spun că”la poésie est une blessure de l’âme qui devient lumière”.Din rana acum cicatrizată au rămas doar ecouri ale suferinţei.Ambiţii,”gânduri de mărire”deţinute “în genă”pe care le va fi avut poetul ,numit “crai al vanităţii”au existat doar pănă la graniţa de unde începe boala fizică,metamorfoza.E un dincolo spre care autorul priveşte azi cu înţelegere şi detaşare,dar,în acelaşi timp,cu o oarecare doză de desconsiderare.Cotidianul agasant,problemele de care ne lovim ceas de ceas,obsesiile supra dimensionate erau o lume măruntă care-l împiedica să vadă esenţele.Depăşind acest prag ,la vârsta înţelepciunii şi la vama suferinţei ,poetul se redefineşte şi îşi vede propria identitate:”chipul cenuşii”reflectat de “oglinda revoltei acestei lumi”chip prins în rama resemnării,”a înstrăinării de neprihanire.Universul personal se topeşte în universul celorlalţi şi apoi în marele Univers ,parcă fuzionând sub bagheta zeului invocat în ultimile poeme,zeu numit TACERE.Tac toate:clepsidră,vitralii,zorii,pedeapsa.Tăcerea devine un centru gravitaţional ce îndeamnă şi la o lectură tăcută,solitară. Diversitatea redevine TOT,un tot primordial ,din care se va naşte o altă lume,darpentru aceasta este nevoie de o linişte supremă,de tăcerea cosmică numită Dumnezeu.

Prof,ABDULEA PETC

marți, 16 martie 2010

Poeta Carmen Radu despre "Ultimul postas

„Ultimul poştaş” – autor Marion Manolescu, Ed. Virom, Constanţa, 2010 – este cartea unui drum, este cartea clipelor de răstrişte, de îndoială, de teamă, de aşteptare…dar nu numai atât, este şi cartea unui nou început.
Este cartea unui prieten pentru prietenii lui.
Este suflet aşternut în cuvinte.
Şi pentru că
„Urechea eternităţii”

“Gânduri străine îmi fură
Ecoul mâhnirilor
Ascunse la
Marginea singurăţăţii din
Amăgiri şi
Vinovat de neînţelesuri
Aştept
Să-mi şoptesc
Îndoiala ispitei
La urechea
Eternităţii.” („Urechea eternităţii”, p. 21)
… în nopţile de nesomn, în nopţile de întrebări cu o mie de răspunsuri, d-nul Manolescu scria – ca o evadare din păienjenişul întrebărilor – răspuns pentru neliniştile lui, răspuns pentru îngrijorările oamenilor- primăvară…
Este „CARTEA PRIETENILOR”…
Iar într-un răsărit de zi, când mijeau zorii, şi era linişte, a scris „CARTEA PRIETENILOR PLECAŢI” undeva, într-un colţ de altă lume, unde, se spune, că e mai bine… Rămân aici toate frământările şi toate fricile:
„Ajută-mă
să împăiez
clepsidra
cu timpul meu
neîmbrăcat
şi nu uita
închide uşa
să nu mă vadă
Dumnezeu
ce fac.” („Paiaţa din clepsidră – Lui George Burlacu”, p. 45)
În „Murmur de neputinţă – Lui Daniel Băbătie” – cred că un amurg striga printre amintiri:
“Încerc
să mă adun
în singurătatea
gândului tău
împovărat
de tăcere
şi-n vecernia
din seara aceasta
îţi plâng
rătăcirea
prin anotimpuri.” (p.46)
“CARTEA INIMII” a scris-o în drum de răscruce, atunci când întrebare şi răspuns sunt, întotdeauna, iubire:
“Mângâiere îţi rămâne numele
Adunat în pocăinţa
Nevăzută din lacrima
Ochiului meu încă nesătul de
Lumina iubirii şi
Eternitatea nestrigată
Spre care păşesc îmi fură
Cicatricea
Unui sărut plin de nuanţe.

Mântuire să-ţi rămână numele
Atârnat de al meu şi de
Răspântiile mele
Împovărate de dor.” (“Răspântii”, p. 48.)
Urmeză clipa de tăcere… tăcerea pe care n-o mai poţi vorbi, tăcerea din cuvinte a sufletului…“CARTEA TĂCERII” sau scrierea pe suflet, cu condei ascuţit de viaţă:
“Aşteptându-te
mă joc
cu iarna
din mine

Tăcerea
mă ninge
cu gânduri
împotriva mea

şi-aş vrea
să nu fiu eu
cel dintru
crivăţ.” (“Tăcerea ninsorii”, p. 71.)

Ultimul poştaş? Nu, poştaşul sună întotdeauna de două ori…
Şi acum am deschis, pentru că suntem acasă, şi
destinatari: eu, tu, el, ea, noi…
şi expeditori : Maria şi Ion Manolescu.

Vă îmbrăţişez cu drag,
Carmen

11 martie 2010

joi, 11 martie 2010

lansare de carte

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII “CARASU”
Str. Lupeni , nr.18 Medgidia – 905600, jud Constanţa
Telefon / fax : 0341/ 802102; 0241/ 818104
E-mail : sc5medg@isjcta.ro

09.03.2010

Comunicat de presặ

Acum, la început de primăvară, când florile de gheaţă pier, avem plăcerea să vă invităm joi, 11.03.2010 la o noua întâlnire cu poezia plină de sensibilitate şi dăruire sufletească pe care şi-a pus amprenta, fără doar şi poate, personalitatea poetică a domnului profesor Ion Manolescu.
,,Anotimpurile vin şi trec, dar fiecare om păstrează în sufletul său un anotimp, de aceea încercaţi să păstraţi primavara alături de paginile volumului ,,Ultimul poştaş’’, lăsând poezia să văîncălzească şi să vă umple de bucurie’’, afirma doamna director Rodica Vasilescu.
Volumul de poezii “Ultimul poştaş” semnat Marion Manolescu, a apărut la editura Virom, Constanţa, 2010 iar lansarea va avea loc la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Carasu’’ Medgidia la orele 17,00.

Vă aşteptăm cu drag!

Director,
Prof. Vasilescu Rodica

Consilier de imagine,
Prof. Untaru Elena Irina
Adresa email: claudiuelena_2@yahoo.com
telefon: 0729402355

Lansare de carte

vineri, 5 martie 2010

Ulyimul postas

Marion Manolescu

Ultimul poştaş

Marion Manolescu

Ultimul poştaş

Editura VIROM
Constanţa
2010

Sponsori : Inginer Regep Genghiz
Fam.Prună Victor şi Aurelia
Inginer Dan Beznea
Fam.Marcu Vali şi Ofelia
Înv.Bechiş Bilchis

Consilier editorial:Prof.Dr.Const.Miu

Lectori : Prof.Dr.Const.Miu
Prof. Manolescu Maria
Prof. Penelea Tatiana

Coperta : Prof. Penelea Tatiana

Tehnoredactare : Marion Manolescu

DESCRIEREA CIP A BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
MANOLESCU MARION
Ultimul poştaş, Marion Manolescu
Constanţa, Editura VIROM 2010
ISBN:

ISBN:978-973-7895-58-5
Editura VIROM 2010

Tuturor prietenilor mei pe care îi veţi descoperi citind această carte(cititi in acrostih)

5
MOTO:

„Rabdă-mă ploaie
rabdă-mă gând
rabdă-mă vorbă
aruncată în vânt

Rabdă-mă vis
rabdă-mă soare
rabdă-mă leac
de neuitare...”

(„Leac” din volumul PRO...VERBE)

6

Prefaţă
de
Prof.Dr.Const.Miu

VALOAREA EPISTOLAR-GNOMICĂ
A LIMBAJULUI POETIC

În peisajul literaturii actuale din Dobrogea, poetul Marion Manolescu este o voce inconfundabilă, remarcată de către critica literară de la volumul ce atesta debutul său editorial – Frumuseţea clipei (Editura Metafora, 2005), după care au urmat alte patru volume: Pribeag printre gânduri (Editura Ex Ponto, 2005), Braţele destinului (Editura Ex Ponto, 2008), Internet café (Editura Ex Ponto, 2009) şi Pro… Verbe (Editura Ex Ponto, 2009) – toate (cu excepţia primului volum) ediţii bilingve, româno-franceze.
Despre volumele de versuri semnate de Marion Manolescu am publicat cronici, apărute în revistele Ex PONTO - Constanţa, Oglinda literară – Focşani, Cafeneaua politică şi literară – Turnu Severin şi Permanenţe – Bucureşti.

7
În noul volum, se poate decela valoarea epistolar-gnomică a limbajului poetic. Aspectul acesta, cititorii îl pot observa din cele patru secţiuni ale cărţii: 1. Cartea prietenilor; 2. Cartea prietenilor plecaţi; 3. Cartea inimii; 4. Cartea tăcerii.
Şi în volumele anterioare am remarcat sinceritatea autorului, însă în volumul de faţă ea este mai gravă, fiindcă pe lângă adresarea către un „destinatar”/ prieten prezent, „poştaşul” aduce misiva şi pentru prietenul plecat. „Expeditorul” unei alt fel de misive înţelege că numai scrisul poate surmonta bariera timpului neiertător: „Ţi-am scris numele/ pe o frunză/ dar frunza/ a fost luată de vânt/ Ţi-am scris numele/ pe un nor/ dar ploaia/ l-a risipit/ şi revoltat/ ţi-am scris numele/ pe o carte/ să nu mă uiţi/ nicodată” (Scrisoare). De altfel, neuitarea ca formă a nemuririi este conceptul fundamental, definitoriu pentru întreaga poetică a lui Marion Manolescu.
Poezia care deschide volumul şi care îi şi împrumută acestuia titlul – Ultimul poştaş – e centrată pe raportul aparenţă – esenţă şi relevă două aspecte; credinţa în izbăvire şi spiritul de luptător al poetului – coordonate ce definesc şi spiritualitatea „destinatarului” : „Crezusem că nu mai pot înflori în / Ordinea firească a vinovăţiei, că /

8
Nedumerirea împovărată de împăcare/ Străjuia răstignirea mea în / Tăcerea destrămată a izbăvirii, dar / Mântuirea mult aşteptată / Iisus mi-a trimis-o cu / Ultimul poştaş al speranţei”.
De reţinut că Marion Manolescu, în postura atât de autor de „cărţi poştale”, cât şi de aducător/ purtător al acestora, scrie prietenilor – toţi păstraţi în cartea inimii –, fiecare din aceste creaţii fiind o oglindă retrovizoare, în care se reflectă atât chipul expeditorului, cât şi cel al destinatarului: „Chipul meu – chipul cenuşii/ Oglindit în revolta lumii/ Sărută resemnat/ Mânia/ Înstrăinării de/ Neprihănire şi/ Sihăstria gândului devine/ Teama/ Eternă/ Fără de care/ Angoasele Necunoscute până acum/ Evocă/ Singurătatea părerii de rău/ Cicatrizate pe/ Umărul lui Dumnezeu” (Revolta cenuşii). Angoasele autorului sunt şi angoasele „destinatarului” – Cosmin Ştefănescu –, şi el poet aflat în căutarea neprihănirii divine, prin actul poetic, acest act fiind specific tuturor iubitorilor de frumos, ce suferă şi se jertfesc prin cuvântul metaforizat.
Versurile lui Marion Manolescu au şi o încărcătură gnomică. Dacă în Pro… Verbe erau dezvoltate/ prelucrate liric aforisme din tezaurul înţelepciunii omeniriii(„

9
Trece-mă râu/ să nu rămân/ piatră uscată/ Trece-mă piatră/ să nu rămână/ râul uscat” – iată ecoul poetic al binecunoscutului proverb Apa trece, pietrele rămân, din poezia Şi dacă), în noul volum, gnomicul este esenţializat şi are un grad mai mare de generalizare: „Pentru păcatele drumului străbătut/ Ecoul înfrângerii/ Ni se aşterne în aduceri-aminte şi / Etalată pe degetul clipei/ Lacrima uscată a rugii/ Eterne/ Atârnă păianjen de/ Tăcerea adunată-n colţ de vecernii” (Degetul clipei).
Ultima secţiune a volumului pe care îl prezentăm, prin tematica abordată, anunţă zorii unei noi plachete de versuri, tehnica uzitată fiind cea a paradoxului – altă noutate în lirica lui Marion Manolescu: „În zori/ tăcerea/ mi se aude/ până la marginea/ din cântecul/ mierlei” (Tăcerea din zori).

10

Partea întâi

Cartea prietenilor

11

Ultimul poştaş

Crezusem că nu mai pot înflori în
Ordinea firească a vinovăţiei ,că
Nedumerirea împovărată de împăcare
Străjuia răstignirea mea în
Tăcerea destrămată a izbăvirii;dar
Mântuirea mult aşteptată
Iisus mi-a trimis-o cu
Ultimul poştaş al speranţei

12

Cumpăna firii

Cumpăna răsturnată a firii
Întinde peste amintiri
O umbră de drum rătăcit şi
Certitudinea devine păcat
Alături de aripa
Nebuniei risipite la
Marginea unei duminici
Aşteptate în
Restriştea
Însingutată a
Nefiinţei

13

Revolta cenuşii

Chipul meu- chipul cenuşii
Oglindit în revolta lumii
Sărută resemnat
Mânia
Înstrăinării de
Neprihănire şi
Sihăstria gândului devine
Teama
Eternă
Fără de care
Angoasele
Necunoscute până acum
Evocă
Singurătatea părerii de rău
Cicatrizate pe
Umărul lui Dumnezeu

14

Ecoul mândriei

Gânduri de mărire
Ascunse în genă
Fluturau
Ambiţii
Răstignite în stepa sufletului şi
Eram înainte de toate
Craiul vanităţii
Răsturnate peste
Ecoul
Mândriei din mine

15

Pulsul din viscol

Dincolo de toate aparenţele
Inima mea bătea nemurirea
Mărturisind
Adevăruri despre trecut şi
Zadarnic încercam să
Ascund drumul ştiut
Într-un buzunar stingher la pieptul
Neputinţei care îmi
Examina
Adâncimea pulsului din viscol

16

O altă jumătate

Încă cu mult înainte de
Apocalipsa sufletului meu
Credeam în urcuşul Golgotei fără tăgadă
Onoram cinstea ,jocul şi haina de suflet a
Vanităţii de care încercam să mă apăr
Ascuns în mângâierile iubirii
Căutând răspunsul şi setea ;dar
Harul şi destinul frunzelor nu
Era decât prietenia Îngerului Păzitor

17

Degetul clipei

Pentru păcatele drumului străbătut
Ecoul înfrângerii
Ni se aşterne în aduceri aminte şi
Etalată pe degetul clipei
Lacrima uscată a rugii
Eterne
Atârnă păianjen de
Tăcerea adunată-n colţ de vecernii

18

Lecţie

Expusă la
Marginea
Instrăinării de mine
Lumina resemnării
Învaţă să accepte chimia
Adevărului

19

Viscolul vremii

Când timpul retează
Aripa din fiinţă îţi
Rămâne
Mărturie nescrisă
Emoţia din lacrima
Neuitării şi
Rana din viscolul întârziat
Al vremii
Devine cuvânt
Unduit peste veşnicia durerii

20

Urechea eternităţii

Gânduri străine îmi fură
Ecoul mâhnirilor
Ascunse la
Marginea singurătăţii din
Amăgiri şi
Vinovat de neînţelesuri
Aştept
Să-mi şoptesc
Îndoiala ispitei
La urechea
Eternităţii

21

Vecernii străine

Tăcerea îmi mângâia lacrima şi
Ademenită în gând
Taina de la marginea privirii
Împovăra
Adâncul vinovăţiei cu
Neîmpliniri
Ascunse-n vecernii străine

22

Păcate

Mândria şi
Orgoliul
Nesăbuinţei
Îmi ascundeau ţărmul şi
Cărarea
Adevărată până când
Dumnezeu mi-a trimis
Ruga ce m-a
Ademenit
Gând fără sfârşit
Adunat în
Neliniştea izbăvirii

23

Cutezanţa singurătăţii

Visul meu încercănat de ploi
Atârna la picioarele
Sufletului...
Indignat de
Lumina
Estompată a înfrângerii
Se ascundea
Cu teamă în
Ungherul vanităţii şi
Rătăciţi spre muntele Horeb
Ochii îl rugau pe
Dumnezeu să-mi
Ierte
Cutezanţa
Ascetică a singurătăţii

24

Culorile toamnei

Doar gânduri mă lovesc
Acum – ţărm
Nedorit – şi numai
Binecuvântarea TA îmi
Este
Zâmbet
Nevăzut şi
Etern
Ascuns în culorile toamnei

25

Insomnii

Înainte de a înfrânge
Orgolii străine
Rătăceam cu gândul la
Degetul din Duminica Tomii şi
Ascultam
Cu luare aminte
Hronicul
Ermitului
Mărturisind în pustie
Adâncimea
Rănilor din
Insomniile
Amare ale
Nopţii

26

Ultimul pas

La întretăierea dintre mine şi timp
Ascundeam
Un gând
Rupt de tăcerea gestului
Apărut din noapte ca un
M
U
N
T
E
Adăpostind
Neputinţa de a face
Ultimul pas

27

Amânări

Vârtejuri de îndoieli
Adunate de-a valma în
Labirintul sufletului îmi
Evocau
Norii gândului şi
Timpul
Înălţării care mă
Năştea din
Amânări fără sfârşit

28

Dorinţă

Dnei Bechiş Bilchis

Încerc adesea
să fiu pasărea
din sufletul meu
dar ultimul gând
risipit peste
gestul
răzvrătit
al tăcerii
îmi frânge aripa
cu care visez

29

Am aflat

Dnei Marin Isabela

Am aflat
că potecile
din spatele
paşilor mei
povestesc
din nou
despre
poemul meu
nesfârşit
de iubire

30

Cu o fărâmă

Dnei Jipescu Mihaela

Cu o fărâmă
de lună
Dumnezeu
îmi luminează
trecutul
şi mă simt
mai sărac
cu lanul
de maci
al mâhnirilor
tale

31

Cum

Dnei Cornea Anişoara

Cum să împart
cărările
noastre
dacă
o lacrimă
va renaşte
trecutul
din meandre
de timp
răvăşit
peste înfrângeri?

Aş fi ca un vers
nescris
în poem

32

Stampa

Dlui Ion Codrescu

Pensula
timpului
îmi desenează
în suflet
un cocor
japonez
zburând
înspre
Soare Apune

33

Şoapte

Dnei Girip Maria

Iedera
gândului
îmi şoptea
să mă adun
–Fiu Rătăcitor-
la masa
cinei
de taină
a mâhnirilor mele

34

Speranţă

Dnei Mioara Hapău

Ţărmuri
de nelinişti
străine
mă ţin
păianjen
ascuns
în plasa
drumului
încă nestrăbătut
şi sper
să nu mă rătăcesc
în asfinţitul răstignit
pe dealul Golgotei

35

Roua tăcerii

Dnei Gătan Constanda

Tresari în lumină
scăldată
de roua nedefinită
a tăcerii
şi vremea
te-ascunde
–recunoştinţă-
în gânduri
pătate
de farmecul
toamnei

36

Aritmetica umbrelor

Dnei Palko Doina

Dincolo
de aritmetica umbrelor
din vis
nu aveam voie
să privesc
din spatele
măştilor
şi totuşi
în sufletul meu
încercam
să-mi îmbrac
jumătatea
veşnic învinsă

37

Tenorul din anotimpuri

Dlui Andrei Cezar

Pentru sufletul meu
uitat
într-o toamnă
devorată
de amintiri
mi-aş fi dorit
să cânt
alături de tine
aria amăgirilor mele
ruginite
în frunze
de gutui

38

Cavalerul din vitraliu

Dlui Radu Dărângă

O poveste
cu iz breton
mă aşează cavaler
în vitraliul
flămând
de îndoiala
luminii
şi trandafirul
oferit Domniţei
mă furişează
în meandre
de iubire
fără păcat

39

Neliniştea abă

Pânza Penelopei
Adună
Nedumeriri în
Tainiţa vremii şi
Urmele mele de paşi
Rămase pe
Uliţa gândului
Amintesc de
Neliniştea
Albă a Duhului Sfânt

40

Apele Styxului

Dlui Dr.Pielelungă Eugen

În stetoscopul înfrângerii
timpul uitase
să mai bată
pulsul iubirii
şi mă agăţam
de firul Ariadnei
să nu mă afund
în labirintul
perfid
al somnului
aşternut peste
apele Styxului

41

Partea a doua

Cartea prietenilor plecaţi

42

Izbăvirea din spini

Îngândurarea mea în faţa
Victoriei
Adaugă
Neputinţei
Coroana de spini a
Înălţării pe
Umerii nemuririi şi
Valuri răzleţe de gând
Îndoielnic
Oprit din zbor îmi
Refuză
Iertarea
Cea de pe urmă
Aşteptată ca izbăvire

43

Veşnicie pierdută

Nici o toamnă nu
Îmi vorbea prea mult
Când am aflat de
Ultima veşnicie şi
Peste cealaltă
Lacrimă
Abandonată în
Toate durerile lumii îmi
Odihneam
Nemărginirea pierdută

44

Paiaţa din clepsidră

Lui George Burlacu

Ajută-mă
să împăiez
clepsidra
cu timpul meu
neîmbrăcat
şi nu uita
închide uşa
să nu mă vadă
Dumnezeu
ce fac

45

Murmur de neputinţă

Lui Daniel Băbătie

Încerc
să mă adun
în singurătatea
gândului tău
împovărat
de tăcere
şi-n vecernia
din seara aceasta
îţi plâng
rătăcirea
prin anotimpuri

46

Partea a treia

Cartea inimii

47

Răspântii

Mângâiere îţi rămâne numele
Adunat în pocăinţa
Nevăzută din lacrima
Ochiului meu încă nesătul de
Lumina iubirii şi
Eternitatea nestrigată
Spre care păşesc îmi fură
Cicatricea
Unui sărut plin de nuanţe

Mântuire să-ţi rămână numele
Atârnat de al meu şi de
Răspântiile mele
Împovărate de dor

48

Cealaltă clipă

Veşnicia tinereţii
Adunată în
Labirintul
Inimii era singura
Măsură care îmi oglindea
Amărăciunea
Risipită peste
Cealaltă clipă
Uitată în vinovăţia adevărului

49

Ecoul meandrelor

Meandre de
Amăgiri îmi
Răsfoiau
Cuprinsul în
Urma paşior tăi şi
Ochii încercănaţi de
Florile timpului
Erau ecoul
Lăcomiei pentru o
Iubire
Aşternută în albastru de Voroneţ

50

Poem

Fiilor mei

Aşteptând
Un Dumnezeu abandonat
Retrăiesc
Existenţa elementelor
Lipite de vreme pe
Inima
Anilor noştri
Născuţi din vorbe –neant
şi
Înfometat de
Orgolii
Nesăbuite mă
Uit în
Tăcerea poemului meu

51

Rugă

Soţiei mele

Nu-mi sărăci
gândul
nu-mi răzvrăti
cerul …

Aşează-mă
piatră
între vecii
sau lasă-mă
să curg
în palma ta
infinituri

52

Scrisoare

Irinucăi

Ţi-am scris numele
pe o frunză
dar frunza
a fost luată de vânt

Ţi-am scris numele
pe un nor
dar ploaia
l-a risipit
şi revoltat
ţi-am scris numele
pe o carte
să nu mă uiţi
niciodată

53

Pribeag printre gânduri

Pentru Martin

Toamna
mi-a închis
timpul
în pupila
bucuriei
şi azi pentru tine
ochiul
se destramă
de dor
şi pentru tine sunt
pân-am să mor
trist cavaler–bunic-
PRIBEAG
PRINTRE
GâNDURI

54

Iluminare

Lasă-mă în umbra ochiului
Aplecat spre surâsul tău şi
Vei vedea
Inevitabil toate
Nopţile mele
Iluminate de izbăvire
Adunate înaintea lui
Dumnezeu

55

Ploaia din noi

Dlui Hagicalil Şadan

Cu o tresărire scurtă
a inimii
mă inviţi
la o nelinişte-n doi...

Eu risipit
în toate rugile
lui Dumnezeu...

Tu adunat în toate versetele
lui Alah...

şi am fi dorit
să fim amândoi
ecoul eternităţii
pierdute
în ploaia din noi

56

Amăgire

Gândul risipit peste înfrângeri
Era ecoul pasului meu
Nesigur şi
Ghemuit în
Harul poeziei amăgit de
Însingurare
Zideam nemurirea

57

Partea a patra –

Cartea tăcerii

Tuturor celor care ar fi trebuit să le
scriu o scrisoare, dar nu am făcut-o.

58

Tăcere de dor

Între
văzut
şi nevăzut
tăcerea
macină
lacrima
gândului
şi numai tu
mă poţi
ispiti
sub tâmplă
dor
de păcat

59

Tăcerea nopţii

Noaptea
şi-a risipit
cenuşa
pe gândul tău
răvăşit
de regrete
apoi
a fugit
cu tăcerea
în spate
până la marginea
somnului
mistuit
de atâtea
răspântii

60

Spaima tăcerii

La capătul
spaimei
mi se destrămă
tăcerea
şi nu mai pot
aştepta
să-mi îmbrac
neliniştea
cu vinovăţia
destinului
tulburat
de o iubire
pierdută

61

Tăcere ademenită

Mi-ai ademenit
gândul
cu vorbe
din altă vecie

Acum
din fiecare
pasăre
din fiecare
piatră
din fiecare
surâs
mă nasc
tăcere

62

Tăcerea din candelabru

Un candelabru
de tăcere
încântă ochiul
cu după-amiezi
resemnate
de păianjen
şi-n salcia
gândului
conturul
degetului
mângâie
ferestre
străine

63

Picături de tăcere

Cu ochii închişi
culeg
picături
de tăcere
de pe buzele tale
şi-n păr
aud
cum îţi mângâie
vântul
fuga
prin ploaie

64

Tăcere cu cearcăn

Tăcerea ta
mi-a frânt
duioşia
în anotimpuri
cu cearcăn

65

Pastelul tăcerii

Tăcerea
unui nufăr
-smârc
de coşmar-
şi printre ierburi
şi scoici
moartea
vântură
licăr
de stele

66

Veninul tăcerii

O tăcere
rătăcită
în ecoul
clepsidrei
mă ţine
îngenunchiat
în gând
scorpion

67

Tăcerea dorinţei

Culcă-mă gând
în braţele tale
să nu rămân
iasca fadă
a nopţii
şi dacă
ai să vezi
tăcerea
mijindu-mi
în ochi
aruncă scânteia
să fumeg
să ard
să mă mistui
dezbrăcat de dorinţă

68

Tăcerea înstrăinării

Tăcerea
prefăcută-n cuţit
înjunghie
timpul

Dac-aş vorbi
aş ridica
sabia

Dac-ai vorbi
ai deştepta
şarpele
care
ne-a-nstrăinat
mărul

69

Tăcerea trădării

Te-aş fi vrut
trup
cu două inimi
şi te-am rugat
să nu pleci

Acum sunt
ca tăcerea
lui Crist
după cel
de-al treilea
cântat
de cocoşi

70

Tăcerea ninsorii

Aşteptându-te
mă joc
cu iarna
din mine

Tăcerea
mă ninge
cu gânduri
împotriva mea
şi-aş vrea
să nu fiu eu
cel dintru
crivăţ

71

Tăcerea din zori

În zori
tăcerea
mi se aude
până
la marginea
din cântecul
mierlei

72

Tăceri de vitraliu

Un vitraliu
adună-n
culori
tăcerea
lui Dumnezeu
şi gândul meu
ademenit
de porţi cereşti
i se închină

73

Degetul tăcerii

Un deget
pus pe buze
în semn
de taină
mă-ntoarce -n
tăcere
şi nu mai pot
să-ţi povestesc
gerul
care m-adună
în paragini
de gând

74

Tăcerea pedepsei

Orbecăind
în tăcere
pedeapsa
îmi rămâne
necunoscută
şi bănuind
ce m-aşteaptă
încerc
să-mi adun
vinovăţia
–ort-
în cutia milei
lui Dumnezeu

75

Enoriaşul tăcerii

Mă rog în gând
să nu-mi fugă
cuvântul
şi să rămâm
prefăcut

Mă închin cu limba
să nu mi se vadă
credinţa
şi să rămân
nevăzut

Îngenunchez în mine
să nu mi se piardă
adevărul
din paşi
şi mă simt
enoriaşul tăcerii

76

Tăcerea făţărniciei

Tăceri concave
îţi reflectă
gândul
în amăgire
şi-ncerc
să-nţeleg
sensul
unei lacrimi
ascunse-n
făţărnicie

77

Viclenia tăcerii

Tristeţea sălcie
a căutării de sine
mă-ntoarce-n
greşeli
dezbrăcate
de suflet
şi nu mai pot
să-mi recunosc
gândul
ascuns
sub peceţi
rănite
de viclenia
tăcerii

78

Tăcerea ochilor

Mă joc
cu tăcerea
ochilor tăi

Vicleană
te ascunzi
într-un gând
şi-mi strigi
să te caut
în umeri
în umbră
în fumul ţigării

Şi caut şi caut
până te furişezi
în uitare

79

Tăcerea din fereastră

Tăcerea
din fereastra ta
mă arată azil
părăsit
de aduceri
aminte

Dacă
m-ai privi
din vitraliu
aş zămisli
lumină
de psalmi

80

Exerciţii de tăcere

Iubind
fac
exerciţii
de tăcere
şi tot
exersând
rămân
mut
pentru
iubirea
de ieri
de azi
şi de mâine

81

Tăcerea vârstei

Tăcerea
îmi ţiuie
în urechi
o vârstă
străină
şi timpul
uitat
în clepsidra
inimii
devine
povară
rănită
de amintiri

82

Eternitatea tăcerii

În pânza
memoriei
gândul
devine
păienjeniş
de durere
şi-aştept
să mi se umple
oglinda
privirii
cu o tăcere
eternă

83

Tăcerea clepsidrei

Nisipul clepsidrei
mi-a adunat
tăcerea
în vinovăţia
singurătăţii
şi din vise
fără contur
îmi cresc
aripi
ademenite
de prăbuşire

84

Destin fără clepsidră

Doamne
gândul meu
fără tine
ziduri albe..

Dacă m-ai auzi
m-aş întoarce-n
sărutul
din care
m-am născut
nisip
fără clepsidră

85

Cuprins

Prefaţă de Prof.dr.Const.Miu
Valoarea epistolar-gnomică a limbajului poetic……………………………….. 7
Partea întâi
Cartea prietenilor………………….11
Ultimul poştaş……………………….12
Cumpăna firii………………………. 13
Revolta cenuşii……………………..14
Ecoul mândriei…………………….. 15
Pulsul din viscol…………………….16
O altă jumătate……………………..17
Degetul clipei..................................18
Lecţie..............................................19
Viscolul vremii.................................20
Urechea eternităţii...........................21
Vecernii străine...............................22
Păcate.............................................23
Cutezanţa singurătăţii.....................24
Culorile toamnei..............................25
Insomnii..........................................26
Ultimul pas......................................27
Amânări……………………………..28
Dorinţă………………………………29
Am aflat……………………………..30
Cu o fărâmă………………………...31
Cum………………………………… 32
Stampă…………………………….. 33
Şoapte………………………………34
86
Speranţă………………………… 35
Roua tăcerii……………………….36
Aritmetica umbrelor………………37
Tenorul din anotimpuri…………..38
Cavalerul din vitralii.....................39
Neliniştea albă............................40
Apele Styxului............................ 41
Partea a doua
Cartea prietenilor plecaţi……..42
Izbăvirea din spini……………… 43
Veşnicie pierdută........................44
Paiaţa din clepsidră....................45
Murmur de neputinţă..................46
Partea a treia
Cartea inimii…………………… 47
Răspântii…………………………48
Cealaltă clipă…………………….49
Ecoul meandrelor………………..50
Poem……………………………...51
Rugă………………………………52
Scrisoare…………………………53
Pribeag printre gânduri………… 54
Iluminare.................................... 55
Ploaia din noi............................. 56
Amăgire..................................... 57
Partea a patra
Cartea tăcerii.............................58
Tăcere de dor.............................59
Tăcerea nopţii……………………60
Spaima tăcerii…………………... 61
Tăcere ademenită……………….62
87
Tăcerea din candelabru…………63
Picături de tăcere........................64
Tăcere cu cearcăn………………65
Pastelul tăcerii…………………...66
Veninul tăcerii……………………67
Tăcerea dorinţei…………………68
Tăcerea înstrăinării……………...69
Tăcerea trădării………………….70
Tăcerea ninsorii………………….71
Tăcerea din zori………………….72
Tăcerea din vitraliu………………73
Degetul tăcerii……………………74
Tăcerea pedepsei……………….75
Enoriaşul tăcerii………………….76
Tăcerea făţărniciei………………77
Viclenia tăcerii……………………78
Tăcerea ochilor…………………..79
Tăcerea din fereastră………….. 80
Exerciţii de tăcere.......................81
Tăcerea vârstei…………………..82
Eternitatea tăcerii………………..83
Tăcerea clepsidrei………………84
Destin fără clepsidră…………….85
Cuprins……………………………86

88

miercuri, 3 martie 2010

Ultimul postas

Marion Manolescu

Ultimul poştaş

Marion Manolescu

Ultimul poştaş

Editura VIROM
Constanţa
2010

Sponsori : Inginer Regep Genghiz
Fam.Prună Victor şi Aurelia
Inginer Dan Beznea
Fam.Marcu Vali şi Ofelia
Înv.Bechiş Bilchis

Consilier editorial:Prof.Dr.Const.Miu

Lectori : Prof.Dr.Const.Miu
Prof. Manolescu Maria
Prof. Penelea Tatiana

Coperta : Prof. Penelea Tatiana

Tehnoredactare : Marion Manolescu

DESCRIEREA CIP A BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
MANOLESCU MARION
Ultimul poştaş, Marion Manolescu
Constanţa, Editura VIROM 2010
ISBN:

ISBN:
Editura VIROM 2010

Tuturor prietenilor mei pe care îi veţi descoperi citind această carte

5

MOTO:

„Rabdă-mă ploaie
rabdă-mă gând
rabdă-mă vorbă
aruncată în vânt

Rabdă-mă vis
rabdă-mă soare
rabdă-mă leac
de neuitare...”

(„Leac” din volumul PRO...VERBE)

6

Prefaţă
de
Prof.Dr.Const.Miu

VALOAREA EPISTOLAR-GNOMICĂ
A LIMBAJULUI POETIC

În peisajul literaturii actuale din Dobrogea, poetul Marion Manolescu este o voce inconfundabilă, remarcată de către critica literară de la volumul ce atesta debutul său editorial – Frumuseţea clipei (Editura Metafora, 2005), după care au urmat alte patru volume: Pribeag printre gânduri (Editura Ex Ponto, 2005), Braţele destinului (Editura Ex Ponto, 2008), Internet café (Editura Ex Ponto, 2009) şi Pro… Verbe (Editura Ex Ponto, 2009) – toate (cu excepţia primului volum) ediţii bilingve, româno-franceze.
Despre volumele de versuri semnate de Marion Manolescu am publicat cronici, apărute în revistele Ex PONTO - Constanţa, Oglinda literară – Focşani, Cafeneaua politică şi literară – Turnu Severin şi Permanenţe – Bucureşti.

7
În noul volum, se poate decela valoarea epistolar-gnomică a limbajului poetic. Aspectul acesta, cititorii îl pot observa din cele patru secţiuni ale cărţii: 1. Cartea prietenilor; 2. Cartea prietenilor plecaţi; 3. Cartea inimii; 4. Cartea tăcerii.
Şi în volumele anterioare am remarcat sinceritatea autorului, însă în volumul de faţă ea este mai gravă, fiindcă pe lângă adresarea către un „destinatar”/ prieten prezent, „poştaşul” aduce misiva şi pentru prietenul plecat. „Expeditorul” unei alt fel de misive înţelege că numai scrisul poate surmonta bariera timpului neiertător: „Ţi-am scris numele/ pe o frunză/ dar frunza/ a fost luată de vânt/ Ţi-am scris numele/ pe un nor/ dar ploaia/ l-a risipit/ şi revoltat/ ţi-am scris numele/ pe o carte/ să nu mă uiţi/ nicodată” (Scrisoare). De altfel, neuitarea ca formă a nemuririi este conceptul fundamental, definitoriu pentru întreaga poetică a lui Marion Manolescu.
Poezia care deschide volumul şi care îi şi împrumută acestuia titlul – Ultimul poştaş – e centrată pe raportul aparenţă – esenţă şi relevă două aspecte; credinţa în izbăvire şi spiritul de luptător al poetului – coordonate ce definesc şi spiritualitatea „destinatarului” : „Crezusem că nu mai pot înflori în / Ordinea firească a vinovăţiei, că /

8
Nedumerirea împovărată de împăcare/ Străjuia răstignirea mea în / Tăcerea destrămată a izbăvirii, dar / Mântuirea mult aşteptată / Iisus mi-a trimis-o cu / Ultimul poştaş al speranţei”.
De reţinut că Marion Manolescu, în postura atât de autor de „cărţi poştale”, cât şi de aducător/ purtător al acestora, scrie prietenilor – toţi păstraţi în cartea inimii –, fiecare din aceste creaţii fiind o oglindă retrovizoare, în care se reflectă atât chipul expeditorului, cât şi cel al destinatarului: „Chipul meu – chipul cenuşii/ Oglindit în revolta lumii/ Sărută resemnat/ Mânia/ Înstrăinării de/ Neprihănire şi/ Sihăstria gândului devine/ Teama/ Eternă/ Fără de care/ Angoasele Necunoscute până acum/ Evocă/ Singurătatea părerii de rău/ Cicatrizate pe/ Umărul lui Dumnezeu” (Revolta cenuşii). Angoasele autorului sunt şi angoasele „destinatarului” – Cosmin Ştefănescu –, şi el poet aflat în căutarea neprihănirii divine, prin actul poetic, acest act fiind specific tuturor iubitorilor de frumos, ce suferă şi se jertfesc prin cuvântul metaforizat.
Versurile lui Marion Manolescu au şi o încărcătură gnomică. Dacă în Pro… Verbe erau dezvoltate/ prelucrate liric aforisme din tezaurul înţelepciunii omeniriii(„

9
Trece-mă râu/ să nu rămân/ piatră uscată/ Trece-mă piatră/ să nu rămână/ râul uscat” – iată ecoul poetic al binecunoscutului proverb Apa trece, pietrele rămân, din poezia Şi dacă), în noul volum, gnomicul este esenţializat şi are un grad mai mare de generalizare: „Pentru păcatele drumului străbătut/ Ecoul înfrângerii/ Ni se aşterne în aduceri-aminte şi / Etalată pe degetul clipei/ Lacrima uscată a rugii/ Eterne/ Atârnă păianjen de/ Tăcerea adunată-n colţ de vecernii” (Degetul clipei).
Ultima secţiune a volumului pe care îl prezentăm, prin tematica abordată, anunţă zorii unei noi plachete de versuri, tehnica uzitată fiind cea a paradoxului – altă noutate în lirica lui Marion Manolescu: „În zori/ tăcerea/ mi se aude/ până la marginea/ din cântecul/ mierlei” (Tăcerea din zori).

10

Partea întâi

Cartea prietenilor

11

Ultimul poştaş

Crezusem că nu mai pot înflori în
Ordinea firească a vinovăţiei ,că
Nedumerirea împovărată de împăcare
Străjuia răstignirea mea în
Tăcerea destrămată a izbăvirii;dar
Mântuirea mult aşteptată
Iisus mi-a trimis-o cu
Ultimul poştaş al speranţei

12

Cumpăna firii

Cumpăna răsturnată a firii
Întinde peste amintiri
O umbră de drum rătăcit şi
Certitudinea devine păcat
Alături de aripa
Nebuniei risipite la
Marginea unei duminici
Aşteptate în
Restriştea
Însingutată a
Nefiinţei

13

Revolta cenuşii

Chipul meu- chipul cenuşii
Oglindit în revolta lumii
Sărută resemnat
Mânia
Înstrăinării de
Neprihănire şi
Sihăstria gândului devine
Teama
Eternă
Fără de care
Angoasele necunoscute până acum
Evocă
Singurătatea părerii de rău
Cicatrizate pe
Umărul lui Dumnezeu

14

Ecoul mândriei

Gânduri de mărire
Ascunse în genă
Fluturau
Ambiţii
Răstignite în stepa sufletului şi
Eram înainte de toate
Craiul vanităţii
Răsturnate peste
Ecoul
Mândriei din mine

15

Pulsul din viscol

Dincolo de toate aparenţele
Inima mea bătea nemurirea
Mărturisind
Adevăruri despre trecut şi
Zadarnic încercam să
Ascund drumul ştiut
Într-un buzunar stingher la pieptul
Neputinţei care îmi
Examina
Adâncimea pulsului din viscol

16

O altă jumătate

Încă cu mult înainte de
Apocalipsa sufletului meu
Credeam în urcuşul Golgotei fără tăgadă
Onoram cinstea ,jocul şi haina de suflet a
Vanităţii de care încercam să mă apăr
Ascuns în mângâierile iubirii
Căutând răspunsul şi setea ;dar
Harul şi destinul frunzelor nu
Era decât prietenia Îngerului Păzitor

17

Degetul clipei

Pentru păcatele drumului străbătut
Ecoul înfrângerii
Ni se aşterne în aduceri aminte şi
Etalată pe degetul clipei
Lacrima uscată a rugii
Eterne
Atârnă păianjen de
Tăcerea adunată-n colţ de vecernii

18

Lecţie

Expusă la
Marginea
Instrăinării de mine
Lumina resemnării
Învaţă să accepte chimia
Adevărului

19

Viscolul vremii

Când timpul retează
Aripa din fiinţă îţi
Rămâne
Mărturie nescrisă
Emoţia din lacrima
Neuitării şi
Rana din viscolul întârziat
Al vremii
Devine cuvânt
Unduit peste veşnicia durerii

20

Urechea eternităţii

Gânduri străine îmi fură
Ecoul mâhnirilor
Ascunse la
Marginea singurătăţii din
Amăgiri şi
Vinovat de neînţelesuri
Aştept
Să-mi şoptesc
Îndoiala ispitei
La urechea
Eternităţii

21

Vecernii străine

Tăcerea îmi mângâia lacrima şi
Ademenită în gând
Taina de la marginea privirii
Împovăra
Adâncul vinovăţiei cu
Neîmpliniri
Ascunse-n vecernii străine

22

Păcate

Mândria şi
Orgoliul
Nesăbuinţei
Îmi ascundeau ţărmul şi
Cărarea
Adevărată până când
Dumnezeu mi-a trimis
Ruga ce m-a
Ademenit
Gând fără sfârşit
Adunat în
Neliniştea izbăvirii

23

Cutezanţa singurătăţii

Visul meu încercănat de ploi
Atârna la picioarele
Sufletului...
Indignat de
Lumina
Estompată a înfrângerii
Se ascundea
Cu teamă în
Ungherul vanităţii şi
Rătăciţi spre muntele Horeb
Ochii îl rugau pe
Dumnezeu să-mi
Ierte
Cutezanţa
Ascetică a singurătăţii

24

Culorile toamnei

Doar gânduri mă lovesc
Acum – ţărm
Nedorit – şi numai
Binecuvântarea TA îmi
Este
Zâmbet
Nevăzut şi
Etern
Ascuns în culorile toamnei

25

Insomnii

Înainte de a înfrânge
Orgolii străine
Rătăceam cu gândul la
Degetul din Duminica Tomii şi
Ascultam
Cu luare aminte
Hronicul
Ermitului
Mărturisind în pustie
Adâncimea
Rănilor din
Insomniile
Amare ale
Nopţii

26

Ultimul pas

La întretăierea dintre mine şi timp
Ascundeam
Un gând
Rupt de tăcerea gestului
Apărut din noapte ca un
M
U
N
T
E
Adăpostind
Neputinţa de a face
Ultimul pas

27

Amânări

Vârtejuri de îndoieli
Adunate de-a valma în
Labirintul sufletului îmi
Evocau
Norii gândului şi
Timpul
Înălţării care mă
Năştea din
Amânări fără sfârşit

28

Dorinţă

Dnei Bechiş Bilchis

Încerc adesea
să fiu pasărea
din sufletul meu
dar ultimul gând
risipit peste
gestul
răzvrătit
al tăcerii
îmi frânge aripa
cu care visez

29

Am aflat

Dnei Marin Isabela

Am aflat
că potecile
din spatele
paşilor mei
povestesc
din nou
despre
poemul meu
nesfârşit
de iubire

30

Cu o fărâmă

Dnei Jipescu Mihaela

Cu o fărâmă
de lună
Dumnezeu
îmi luminează
trecutul
şi mă simt
mai sărac
cu lanul
de maci
al mâhnirilor
tale

31

Cum

Dnei Cornea Anişoara

Cum să împart
cărările
noastre
dacă
o lacrimă
va renaşte
trecutul
din meandre
de timp
răvăşit
peste înfrângeri?

Aş fi ca un vers
nescris
în poem

32

Stampa

Dlui Ion Codrescu

Pensula
timpului
îmi desenează
în suflet
un cocor
japonez
zburând
înspre
Soare Apune

33

Şoapte

Dnei Girip Maria

Iedera
gândului
îmi şoptea
să mă adun
–Fiu Rătăcitor-
la masa
cinei
de taină
a mâhnirilor mele

34

Speranţă

Dnei Mioara Hapău

Ţărmuri
de nelinişti
străine
mă ţin
păianjen
ascuns
în plasa
drumului
încă nestrăbătut
şi sper
să nu mă rătăcesc
în asfinţitul răstignit
pe dealul Golgotei

35

Roua tăcerii

Dnei Gătan Constanda

Tresari în lumină
scăldată
de roua nedefinită
a tăcerii
şi vremea
te-ascunde
–recunoştinţă-
în gânduri
pătate
de farmecul
toamnei

36

Aritmetica umbrelor

Dnei Palko Doina

Dincolo
de aritmetica umbrelor
din vis
nu aveam voie
să privesc
din spatele
măştilor
şi totuşi
în sufletul meu
încercam
să-mi îmbrac
jumătatea
veşnic învinsă

37

Tenorul din anotimpuri

Dlui Andrei Cezar

Pentru sufletul meu
uitat
într-o toamnă
devorată
de amintiri
mi-aş fi dorit
să cânt
alături de tine
aria amăgirilor mele
ruginite
în frunze
de gutui

38

Cavalerul din vitraliu

Dlui Radu Dărângă

O poveste
cu iz breton
mă aşează cavaler
în vitraliul
flămând
de îndoiala
luminii
şi trandafirul
oferit Domniţei
mă furişează
în meandre
de iubire
fără păcat

39

Neliniştea abă

Pânza Penelopei
Adună
Nedumeriri în
Tainiţa vremii şi
Urmele mele de paşi
Rămase pe
Uliţa gândului
Amintesc de
Neliniştea
Albă a Duhului Sfânt

40

Apele Styxului

Dlui Dr.Pielelungă Eugen

În stetoscopul înfrângerii
timpul uitase
să mai bată
pulsul iubirii
şi mă agăţam
de firul Ariadnei
să nu mă afund
în labirintul
perfid
al somnului
aşternut peste
apele Styxului

41

Partea a doua

Cartea prietenilor plecaţi

42

Izbăvirea din spini

Îngândurarea mea în faţa
Victoriei
Adaugă
Neputinţei
Coroana de spini a
Înălţării pe
Umerii nemuririi şi
Valuri răzleţe de gând
Îndoielnic
Oprit din zbor îmi
Refuză
Iertarea
Cea de pe urmă
Aşteptată ca izbăvire

43

Veşnicie pierdută

Nici o toamnă nu
Îmi vorbea prea mult
Când am aflat de
Ultima veşnicie şi
Peste cealaltă
Lacrimă
Abandonată în
Toate durerile lumii îmi
Odihneam
Nemărginirea pierdută

44

Paiaţa din clepsidră

Lui George Burlacu

Ajută-mă
să împăiez
clepsidra
cu timpul meu
neîmbrăcat
şi nu uita
închide uşa
să nu mă vadă
Dumnezeu
ce fac

45

Murmur de neputinţă

Lui Daniel Băbătie

Încerc
să mă adun
în singurătatea
gândului tău
împovărat
de tăcere
şi-n vecernia
din seara aceasta
îţi plâng
rătăcirea
prin anotimpuri

46

Partea a treia

Cartea inimii

47

Răspântii

Mângâiere îţi rămâne numele
Adunat în pocăinţa
Nevăzută din lacrima
Ochiului meu încă nesătul de
Lumina iubirii şi
Eternitatea nestrigată
Spre care păşesc îmi fură
Cicatricea
Unui sărut plin de nuanţe

Mântuire să-ţi rămână numele
Atârnat de al meu şi de
Răspântiile mele
Împovărate de dor

48

Cealaltă clipă

Veşnicia tinereţii
Adunată în
Labirintul
Inimii era singura
Măsură care îmi oglindea
Amărăciunea
Risipită peste
Cealaltă clipă
Uitată în vinovăţia adevărului

49

Ecoul meandrelor

Meandre de
Amăgiri îmi
Răsfoiau
Cuprinsul în
Urma paşior tăi şi
Ochii încercănaţi de
Florile timpului
Erau ecoul
Lăcomiei pentru o
Iubire
Aşternută în albastru de Voroneţ

50

Poem

Fiilor mei

Aşteptând
Un Dumnezeu abandonat
Retrăiesc
Existenţa elementelor
Lipite de vreme pe
Inima
Anilor noştri
Născuţi din vorbe –neant
şi
Înfometat de
Orgolii
Nesăbuite mă
Uit în
Tăcerea poemului meu

51

Rugă

Soţiei mele

Nu-mi sărăci
gândul
nu-mi răzvrăti
cerul …

Aşează-mă
piatră
între vecii
sau lasă-mă
să curg
în palma ta
infinituri

52

Scrisoare

Irinucăi

Ţi-am scris numele
pe o frunză
dar frunza
a fost luată de vânt

Ţi-am scris numele
pe un nor
dar ploaia
l-a risipit
şi revoltat
ţi-am scris numele
pe o carte
să nu mă uiţi
niciodată

53

Pribeag printre gânduri

Pentru Martin

Toamna
mi-a închis
timpul
în pupila
bucuriei
şi azi pentru tine
ochiul
se destramă
de dor
şi pentru tine sunt
pân-am să mor
trist cavaler–bunic-
PRIBEAG
PRINTRE
GâNDURI

54

Iluminare

Lasă-mă în umbra ochiului
Aplecat spre surâsul tău şi
Vei vedea
Inevitabil toate
Nopţile mele
Iluminate de izbăvire
Adunate înaintea lui
Dumnezeu

55

Ploaia din noi

Dlui Hagicalil Şadan

Cu o tresărire scurtă
a inimii
mă inviţi
la o nelinişte-n doi...

Eu risipit în toate rugile lui Dumnezeu...

Tu adunat în toate versetele
lui Alah...

şi am fi dorit
să fim amândoi
ecoul eternităţii
pierdute
în ploaia din noi

56

Amăgire

Gândul risipit peste înfrângeri
Era ecoul pasului meu
Nesigur şi
Ghemuit în
Harul poeziei amăgit de
Însingurare
Zideam nemurirea

57

Partea a patra –

Cartea tăcerii

Tuturor celor care ar fi trebuit să le
scriu o scrisoare, dar nu am făcut-o.

58

Tăcere de dor

Între
văzut
şi nevăzut
tăcerea
macină
lacrima
gândului
şi numai tu
mă poţi
ispiti
sub tâmplă
dor
de păcat

59

Tăcerea nopţii

Noaptea
şi-a risipit
cenuşa
pe gândul tău
răvăşit
de regrete
apoi
a fugit
cu tăcerea
în spate
până la marginea
somnului
mistuit
de atâtea
răspântii

60

Spaima tăcerii

La capătul
spaimei
mi se destrămă
tăcerea
şi nu mai pot
aştepta
să-mi îmbrac
neliniştea
cu vinovăţia
destinului
tulburat
de o iubire
pierdută

61

Tăcere ademenită

Mi-ai ademenit
gândul
cu vorbe
din altă vecie

Acum
din fiecare
pasăre
din fiecare
piatră
din fiecare
surâs
mă nasc
tăcere

62

Tăcerea din candelabru

Un candelabru
de tăcere
încântă ochiul
cu după-amiezi
resemnate
de păianjen
şi-n salcia
gândului
conturul
degetului
mângâie
ferestre
străine

63

Picături de tăcere

Cu ochii închişi
culeg
picături
de tăcere
de pe buzele tale
şi-n păr
aud
cum îţi mângâie
vântul
fuga
prin ploaie

64

Tăcere cu cearcăn

Tăcerea ta
mi-a frânt
duioşia
în anotimpuri
cu cearcăn

65

Pastelul tăcerii

Tăcerea
unui nufăr
-smârc
de coşmar-
şi printre ierburi
şi scoici
moartea
vântură
licăr
de stele

66

Veninul tăcerii

O tăcere
rătăcită
în ecoul
clepsidrei
mă ţine
îngenunchiat
în gând
scorpion

67

Tăcerea dorinţei

Culcă-mă gând
în braţele tale
să nu rămân
iasca fadă
a nopţii
şi dacă
ai să vezi
tăcerea
mijindu-mi
în ochi
aruncă scânteia
să fumeg
să ard
să mă mistui
dezbrăcat de dorinţă

68

Tăcerea înstrăinării

Tăcerea
prefăcută-n cuţit
înjunghie
timpul

Dac-aş vorbi
aş ridica
sabia

Dac-ai vorbi
ai deştepta
şarpele
care
ne-a-nstrăinat
mărul

69

Tăcerea trădării

Te-aş fi vrut
trup
cu două inimi
şi te-am rugat
să nu pleci

Acum sunt
ca tăcerea
lui Crist
după cel
de-al treilea
cântat
de cocoşi

70

Tăcerea ninsorii

Aşteptându-te
mă joc
cu iarna
din mine

Tăcerea
mă ninge
cu gânduri
împotriva mea
şi-aş vrea
să nu fiu eu
cel dintru
crivăţ

71

Tăcerea din zori

În zori
tăcerea
mi se aude
până
la marginea
din cântecul
mierlei

72

Tăceri de vitraliu

Un vitraliu
adună-n
culori
tăcerea
lui Dumnezeu
şi gândul meu
ademenit
de porţi cereşti
i se închină

73

Degetul tăcerii

Un deget
pus pe buze
în semn
de taină
mă-ntoarce -n
tăcere
şi nu mai pot
să-ţi povestesc
gerul
care m-adună
în paragini
de gând

74

Tăcerea pedepsei

Orbecăind
în tăcere
pedeapsa
îmi rămâne
necunoscută
şi bănuind
ce m-aşteaptă
încerc
să-mi adun
vinovăţia
–ort-
în cutia milei
lui Dumnezeu

75

Enoriaşul tăcerii

Mă rog în gând
să nu-mi fugă
cuvântul
şi să rămâm
prefăcut

Mă închin cu limba
să nu mi se vadă
credinţa
şi să rămân
nevăzut

Îngenunchez în mine
să nu mi se piardă
adevărul
din paşi
şi mă simt
enoriaşul tăcerii

76

Tăcerea făţărniciei

Tăceri concave
îţi reflectă
gândul
în amăgire
şi-ncerc
să-nţeleg
sensul
unei lacrimi
ascunse-n
făţărnicie

77

Viclenia tăcerii

Tristeţea sălcie
a căutăriide sine
mă-ntoarce-n
greşeli
dezbrăcate
de suflet
şi nu mai pot
să-mi recunosc
gândul
ascuns
sub peceţi
rănite
de viclenia
tăcerii

78

Tăcerea ochilor

Mă joc
cu tăcerea
ochilor tăi

Vicleană
te ascunzi
într-un gând
şi-mi strigi
să te caut
în umeri
în umbră
în fumul ţigării

Şi caut şi caut
până te furişezi
în uitare

79

Tăcerea din fereastră

Tăcerea
din fereastra ta
mă arată azil
părăsit
de aduceri
aminte

Dacă
m-ai privi
din vitraliu
aş zămisli
lumină
de psalmi

80

Exerciţii de tăcere

Iubind
fac
exerciţii
de tăcere
şi tot
exersând
rămân
mut
pentru
iubirea
de ieri
de azi
şi de mâine

81

Tăcerea vârstei

Tăcerea
îmi ţiuie
în urechi
o vârstă
străină
şi timpul
uitat
în clepsidra
inimii
devine
povară
rănită
de amintiri

82

Eternitatea tăcerii

În pânza
memoriei
gândul
devine
păienjeniş
de durere
şi-aştept
să mi se umple
oglinda
privirii
cu o tăcere
eternă

83

Tăcerea clepsidrei

Nisipul clepsidrei
mi-a adunat
tăcerea
în vinovăţia
singurătăţii
şi din vise
fără contur
îmi cresc
aripi
ademenite
de prăbuşire

84

Destin fără clepsidră

Doamne
gândul meu
fără tine
ziduri albe..

Dacă m-ai auzi
m-aş întoarce-n
sărutul
din care
m-am născut
nisip
fără clepsidră

85

Cuprins

Prefaţă de Prof.dr.Const.Miu
Valoarea epistolar-gnomică a limbajului poetic……………………………….. 7
Partea întâi
Cartea prietenilor………………….11
Ultimul poştaş……………………….12
Cumpăna firii………………………. 13
Revolta cenuşii……………………..14
Ecoul mândriei…………………….. 15
Pulsul din viscol…………………….16
O altă jumătate……………………..17
Degetul clipei..................................18
Lecţie..............................................19
Viscolul vremii.................................20
Urechea eternităţii...........................21
Vecernii străine...............................22
Păcate.............................................23
Cutezanţa singurătăţii.....................24
Culorile toamnei..............................25
Insomnii..........................................26
Ultimul pas......................................27
Amânări……………………………..28
Dorinţă………………………………29
Am aflat……………………………..30
Cu o fărâmă………………………...31
Cum………………………………… 32
Stampă…………………………….. 33
Şoapte………………………………34
86
Speranţă………………………… 35
Roua tăcerii……………………….36
Aritmetica umbrelor………………37
Tenorul din anotimpuri…………..38
Cavalerul din vitralii.....................39
Neliniştea albă............................40
Apele Styxului............................ 41
Partea a doua
Cartea prietenilor plecaţi……..42
Izbăvirea din spini……………… 43
Veşnicie pierdută........................44
Paiaţa din clepsidră....................45
Murmur de neputinţă..................46
Partea a treia
Cartea inimii…………………… 47
Răspântii…………………………48
Cealaltă clipă…………………….49
Ecoul meandrelor………………..50
Poem……………………………...51
Rugă………………………………52
Scrisoare…………………………53
Pribeag printre gânduri………… 54
Iluminare.................................... 55
Ploaia din noi............................. 56
Amăgire..................................... 57
Partea a patra
Cartea tăcerii.............................58
Tăcere de dor.............................59
Tăcerea nopţii……………………60
Spaima tăcerii…………………... 61
Tăcere ademenită……………….62
87
Tăcerea din candelabru…………63
Picături de tăcere........................64
Tăcere cu cearcăn………………65
Pastelul tăcerii…………………...66
Veninul tăcerii……………………67
Tăcerea dorinţei…………………68
Tăcerea înstrăinării……………...69
Tăcerea trădării………………….70
Tăcerea ninsorii………………….71
Tăcerea din zori………………….72
Tăcerea din vitraliu………………73
Degetul tăcerii……………………74
Tăcerea pedepsei……………….75
Enoriaşul tăcerii………………….76
Tăcerea făţărniciei………………77
Viclenia tăcerii……………………78
Tăcerea ochilor…………………..79
Tăcerea din fereastră………….. 80
Exerciţii de tăcere.......................81
Tăcerea vârstei…………………..82
Eternitatea tăcerii………………..83
Tăcerea clepsidrei………………84
Destin fără clepsidră…………….85
Cuprins……………………………86

88